Appeal dismissed as tardy: res judicata bars civil nullity claim after final criminal judgment on fraud
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice upheld the lower courts' decisions by rejecting the appellant's appeal as tardy, thereby rendering the appeal court's decision to dismiss the claim for absolute contract nullity final and irrevocable. The underlying civil dispute concerned the validity of a real estate sale contract, where the trial and appeal courts had previously admitted the defense of res judicata (autorité de la chose jugée), ruling that the issue was already settled by a final criminal judgment which denied restoration of the parties to their previous situation and instead awarded monetary damages for fraud. Deciding on the procedural exception of delay, the High Court found that the 15-day statutory deadline for filing an appeal under Article 301 of the Civil Procedure Code was missed, as the filing occurred 30 days after notification, thereby triggering the sanction of loss of the right to appeal under Article 103 of the Civil Procedure Code without reaching the substantive argument regarding the triple identity of the parties, object, and cause.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 301 C. proc. civ, art. 103 alin. (1) C. proc. civ; Appeal dismissed as tardy: res judicata bars civil nullity claim after final criminal judgment on fraud: Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 27 aprilie 2023
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 03.04.2009, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Arad acţiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâţilor S.C. B. S.R.L. şi S.C. C., prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2009 cu privire la imobilul situat în Arad, înscris în CF nr. x, încheiat între S.C. B. S.R.L. în calitate de vânzător şi S.C. C. în calitate de cumpărător.
Prin sentinţa civilă nr. 497 din data de 20.06.2022, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2009, s-a admis excepţia puterii de lucru judecat a sentinţei penale nr. 2577/19.12.2017 pronunţată de Judecătoria Arad în dosar nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 366/A/2903.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2016 şi, pe cale de consecinţă s-a respins acţiunea civilă având ca obiect constatare nulitate absolută contract de vânzare cumpărare şi repunere în situaţia anterioară formulată şi precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii: S.C. B. S.R.L. (fostă S.C. B. S.R.L.) şi S.C. C.; s-a luat act de renunţarea la judecată a cererii având ca obiect nulitate absolută contract de vânzare cumpărare subsecvent formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii: S.C. C.; D. şi E..
Împotriva sentinţei primei instanţe a declarat apel apelantul-reclamant A., solicitând anularea sentinţei civile nr. 497/20.06.2022, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2009 şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare către Tribunalul Arad, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 709/A din 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 497 din data de 20.06.2022, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi S.C. B. S.R.L. şi S.C. C..
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că de vreme ce în litigiul dedus judecăţii se urmăreşte aceiaşi finalitate ca şi în acţiunea civilă din dosarul penal, respectiv repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv întoarcerea bunului vândut în patrimoniul vânzătoarei, şi câtă vreme instanţa penală a respins o atare cerere, deşi a constatat fraudarea intereselor reclamantului (în condiţiile în care bunul a fost vândut fără a se încasa preţul aferent), apreciind că se impune despăgubirea prin echivalent a reclamantului (sens in care a dispus obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata către apelantul reclamant a sumei de 800 000 EUR) şi reţinând că repunerea în situaţia anterioară nu este posibilă deoarece ar însemna ca partea civilă să se îmbogăţească fără just temei prin repunerea în situaţia anterioară cumulat cu achitarea prejudiciului în cadrul dosarului penal, în mod judicios Tribunalul a reţinut că această chestiune litigioasă tranşată pe fondul dreptului în dosarul penal nu mai poate fi ulterior contrazisă printr-o altă hotărâre în condiţiile în care această putere de lucru judecat i se opune reclamantului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A. invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că instanţa de apel a reţinut greşit autoritatea de lucru judecat având în vedere că acţiunea civilă exercitată în cadrul dosarului penal nr. x/2016 a avut ca obiect angajarea răspunderii civile delictuale a unor persoane fizice, în timp ce prezentul dosar are ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită, prin urmare cele două dosare au obiect diferit, deci nu este întrunită în cauză tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Analizând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865 Înalta Curte o va reţine ca fondată pentru considerentele ce succed.
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. din 1865 "Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel…"
Din dispoziţiile citate mai sus rezultă că pentru exerciţiul căii extraordinare de atac a recursului s-a instituit un termen legal de 15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea îndreptăţită se poate adresa instanţei.
În speţă, decizia atacată cu recurs a fost comunicată recurentului la 10 ianuarie 2023, conform dovezii aflată la dosar, iar recursul a fost depus la 9 februarie 2023, cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. din 1865.
Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia atrage sancţiunea decăderii recurentului din exercitarea dreptului la recurs, sancţiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 103 alin. (1) C. proc. civ. din 1865.
Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii recursului şi, în consecinţă va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 709/A din 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia tardivităţii.
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 709/A din 28 noiembrie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. şi B. S.R.L, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2023.