Competent court for reversing voluntary payments made under a judgment overturned on appeal
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Bucharest Sector 4 District Court to adjudicate the claim, effectively favoring the public pension authority’s procedural framework over the tribunal’s labor law classification. The dispute concerned a request to reverse the enforcement of a civil judgment that had ordered the payment of pension differences, which was subsequently overturned on appeal, leading to a cross-declination of jurisdiction between the Bucharest Sector 4 District Court and the Brașov Tribunal; the District Court had initially dismissed the case for lack of material jurisdiction, arguing the matter constituted a social security/labor dispute under the Social Dialogue Law, while the Brașov Tribunal referred the case back based on its interpretation of the filing as a formal motion to undo enforcement. The decisive legal basis was the distinction made between a voluntary repayment claim (characterized as a labor/social security issue under Decision No. 15/2020) and a formal request for the reversal of enforcement, which the Court found to be the object of the plaintiff’s suit; applying Articles 651, 723, and 724 of the Code of Civil Procedure, the Court determined that the competent court for such incidents is the enforcement court, identified as the district court where the debtor has their registered office.
Legislator headnote
AI generatedart. 724 alin. (3) C. proc. civ, art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, art. 723 din C. proc. civ, art. 22 alin. (5) din C. proc. civ, art. 651 alin. (1) din C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ; Competent court for reversing voluntary payments made under a judgment overturned on appeal: The dispute concerned a request to reverse the enforcement of a civil judgment that had ordered the payment of pension differences, which was subsequently overturned on appeal, leading to a cross-declination of jurisdiction between the Bucharest Sector 4 District Court and the Brașov Tribunal; the District Court had initially dismissed the case for lack of material jurisdiction, arguing the matter constituted a social security/labor dispute under the Social Dialogue Law, while the Brașov Tribunal referred the case back based on its interpretation of the filing as a formal motion to undo enforcement. The decisive legal basis was the distinction made between a voluntary repayment claim (characterized as a labor/social security issue under Decision No. 15/2020) and a formal request for the reversal of enforcement, which the Court found to be the object of the plaintiff’s suit; applying Articles 651, 723, and 724 of the Code of Civil Procedure, the Court determined that the competent court for such incidents is the enforcement court, identified as the district court where the debtor has their registered office.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision used to establish the competence of the Bucharest Sector 4 District Court to solve the case.
Full text
Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data de 25.06.2021, sub nr. x/2021, reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., întoarcerea executării efectuate în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 183/MAS din 01.04.2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, prin obligarea pârâtului la restituirea sumei de 12.180 RON.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 723 alin. (1) şi art. 724 alin. (3) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 13353 din 30.09.2021, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Braşov.
În motivarea soluţiei s-a reţinut de către Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti că prin sentinţa civilă nr. 183/MAS din 01.04.2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, s-a admis acţiunea formulată de pârâtul din prezenta cauză, A., în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, fiind obligată instituţia reclamantă la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază pârâtul, prin echivalarea salariului de funcţie cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, în valoare de 1.450 RON, precum şi la plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare.
Prin decizia civilă nr. 1276/Ap din 16.12.2020, emisă de Curtea de Apel Braşov, a fost admis apelul formulat de reclamantă şi a fost schimbată în totalitate sentinţa mai sus menţionată în sensul respingerii acţiunii.
A avut în vedere că reclamanta nu a invocat existenţa unei executări silite îndreptate împotriva sa, ci a susţinut plata voluntară a drepturilor acordate în primă instanţă pârâtului şi a constatat că plata către pârât a dobândit caracter nedatorat, deşi reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a sesizat Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti cu cerere de chemarea în judecată, pe care a intitulat-o cerere de întoarcere a executării silite.
În atare situaţie, neexistând o executare silită iniţiată de pârât, a apreciat Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti că nu sunt aplicabile dispoziţiile Capitolului VIII "Întoarcerea executării" din Titlul I "Dispoziţii generale" a Cărţii a V-a "Despre executarea silită" a C. proc. civ., având în vedere în acest sens, că, prin decizia privind recursul în interesul legii nr. 15/20.07.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1021/03.11.2020, s-a stabilit că acţiunea promovată de angajator în contradictoriu cu salariatul pentru restituirea sumelor achitate de primul celui de-al doilea, de bunăvoie, înainte de începerea executării silite, în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii de primă instanţă, care ulterior este desfiinţată în calea de atac, îmbracă natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluţionare se circumscrie prevederilor art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atrăgând competenţa materială de soluţionare în primă instanţă în favoarea tribunalului, secţia specializată în litigii de muncă şi asigurări sociale, conform art. 208 şi art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, a concluzionat judecătoria că prezentul litigiu are natura unui litigiu de asigurări sociale, având ca temei juridic Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, obiectul său constituindu-l restituirea plăţii devenite nedatorate ca urmare a desfiinţării în calea de atac a hotărârii judecătoreşti de primă instanţă prin care dreptul de creanţă al pârâtului fusese stabilit.
Prin sentinţa civilă nr. 562/MAS din 18 mai 2022, Tribunalul Braşov, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov, invocată de către instanţa de judecată, din oficiu şi, în consecinţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministrului Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea stabilirii instanţei competente.
S-a reţinut că reclamantul a înţeles să sesizeze Judecătoria sectorului 4 Bucureşti cu o cerere de întoarcere a executării silite încadrată juridic prin indicarea dispoziţiilor art. 723 din C. proc. civ.
Aceasta este şi cererea cu care este sesizat Tribunalul Braşov, ca urmare a declinării competenţei. Faptul că prin sentinţa pronunţată Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a înteles, contra voinţei părţii, să schimbe cauză juridică a cererii nu afectează regulile de competenţă care guvernează prezentul litigiu.
Astfel, potrivit art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora."
Or, instanţa judecătorească competentă, potrivit legii, să soluţioneze cererea de întoarcere a executării silite este instanţa de executare, respectiv judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului (art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.), iar sediul debitorului din prezenta cauză este în sectorul 4 al municipiului Bucureşti.
În consecinţă, făcând în speţă aplicarea regulilor de drept anterior redate, rezultă că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, tribunalul a apreciat că, competenţa materială de soluţionare a întregii cauze, revine Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, în temeiul regulii instituite de art. 651 alin. (1) C. proc. civ.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Tribunalul Braşov - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne îl constituie întoarcerea executării silite efectuate în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 183/MAS din 01.04.2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, prin obligarea pârâtului A. la restituirea sumei de 12.180 RON, care a fost executată.
Temeiul juridic invocat de reclamantă în cererea introductivă este reprezentat de dispoziţiile art. 723 alin. (1) şi art. 724 alin. (3) C. proc. civ., în cuprinsul cererii reclamantul invocând faptul că doreşte să se judece potrivit procedurii de întoarcere a executării.
În speţă nu este incidentă Decizia nr. 15/20.07.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, deoarece aceasta vizează ipoteza în care acţiunea este promovată de angajator în contradictoriu cu salariatul pentru restituirea sumelor achitate de primul celui de-al doilea, de bunăvoie, în baza unei hotărâri judecătoreşti executorii, de primă instanţă, care ulterior este desfiinţată în calea de atac, având natura juridică a unui conflict de muncă, a cărui soluţionare se circumscrie prevederilor art. 256 alin. (1) din Codul muncii.
În respectarea principiului disponibilităţii, instanţa competentă se determină în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum reclamanta înţelege să o susţină, sens în care, în speţă, cadrul procesual stabilit de reclamantă circumstanţiază situaţia specifică unei veritabile cereri de întoarcere a executării.
În atare condiţii, întrucât reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de întoarcere a executării, competenţa teritorială de ordine publică în prezenta cauză este aceea a instanţei de executare.
Astfel, Înalta Curte, constată că prin sentinţa civilă nr. 183/MAS din 01.04.2020, pronunţată de Tribunalul Braşov, s-a admis acţiunea formulată de pârâtul A., în contradictoriu cu reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, fiind obligată instituţia reclamantă la actualizarea pensiei militare de serviciu de care beneficiază pârâtul, prin echivalarea salariului de funcţie cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, în valoare de 1.450 RON, precum şi la plata diferenţelor de pensie rezultate din actualizare.
Prin decizia civilă nr. 1276/Ap din 16.12.2020, emisă de Curtea de Apel Braşov, a fost admis apelul formulat de reclamantă şi a fost schimbată în totalitate sentinţa mai sus menţionată în sensul respingerii acţiunii.
Analizând cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată de către reclamantă, se observă că se circumscrie cererilor privind executarea silită, în cauză fiind incidente prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
Potrivit dispoziţiilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare.
Instanţa de executare este stabilită de dispoziţiile art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."
Prin urmare, instanţa de executare este cea care soluţionează toate incidentele privitoare la executare, inclusiv cererea de întoarcere a executării, indiferent dacă aceasta a fost formulată pe cale separată ori prin aceeaşi cerere prin care s-a solicitat desfiinţarea executării silite.
Or, potrivit art. 651 din C. proc. civ., "(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
În speţă, cererea de întoarcere a executării, care are ca obiect restituirea unei sume de bani, achitată în plus de Casa de Pensii Sectorială a Ministrului Afacerilor Interne în baza unei sentinţe, modificate ulterior de instanţa de apel, este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia îşi are domiciliul debitorul din cererea de întoarcere a executării.
Cum sediul debitorului este în sectorul 4 al municipiului Bucureşti, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de întoarcere a executării, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, secţia Civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2023.