Jurisdiction for RCA subrogation claims: statutory insurer status excluded from specialized professional disputes section

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă, la data de 27.05.2021, sub nr. unic 5492/288/2021, reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia din urmă la plata sumei totale de 10.940,17 de RON formată din:

- 9.381,07 de RON reprezentând despăgubiri achitate de reclamantă pentru prejudiciile rezultate în urma accidentului de circulaţie;

- 916,50 de RON dobânda legală penalizatoare, calculată de la data plăţii despăgubirilor până la data introducerii cererii, precum şi în continuare, de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la achitarea integrală a debitului;

- 303,45 de RON reprezentând contravaloare prestaţiei (constatare avarii) societăţii B. S.R.L. în dosarul nr. x/2018;

- 339,15 RON contravaloarea prestaţiei societăţii C. S.R.L. în acelaşi dosar de daună. Cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. art. 251 din Legea nr. 32/2000 şi art. 3 din Ordinul CSA nr. 1/2008, art. 1349, art. 1357, art. 1359, art. 1381 şi art. 1385 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 4863 din15 octombrie 2021, Judecătoria Rm. Vâlcea respingând ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâtul A., a admis cererea reclamantului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) şi a obligat pe pârât la plata sumei de 9.381,07 de RON reprezentând despăgubire plătită de către reclamant persoanei prejudiciate în dosarul de daună nr. x/2018, precum şi la plata sumei de 642,60 de RON reprezentând cheltuielile legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, achitate în cadrul aceluiaşi dosar de daună. De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata dobânzii legale penalizatoare, ce se va calcula asupra debitului principal, în cuantum de 10.023,67 de RON, de la data de 23 ianuarie 2019 şi până la data plăţii efective, precum şi a sumei de 694,61 de RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 348/A din 5 aprilie 2022, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul A..

Împotriva deciziei, a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru motivele pe larg expuse în memoriul din data de 18 mai 2022, recurs înregistrat pe rolul secţiei I Civile a Curţii de Apel Piteşti.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2022, secţia I civilă, cu opinie majoritară, a declinat competenţa materială funcţională de soluţionare a recursului în favoarea secţiei a II-a Civile.

În motivare, s-a reţinut că prin Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 Colegiul de Conducere al acesteia, a instituit principiul specializării între cele două secţii civile, stabilindu-se că, începând cu data de 15 martie 2016, secţia a II-a civilă să preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond

Aşadar, se constată că, orice activitate desfăşurată potrivit obiectului său de activitate de către cel ce exploatează, potrivit art. 3 C. civ., o întreprindere, devine un profesionist, căzând sub incidenţa criteriului specializării, stabilit astfel.

Legea nr. 132/31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie reglementează, la art. 32 alin. (3) modalitatea în care, pentru îndeplinirea atribuţiilor de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor şi de organism de compensare, reclamantul BAAR îşi constituie o structură proprie denumită Fondul naţional de protecţie, prin contribuţia tuturor membrilor, proporţional cu volumul primelor brute încasate din vânzarea contractelor RCA/Carte Verde.

Totodată alin. (6) al aceluiaşi articol, stabileşte că, în exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (2) lit. b), respectiv de organism de plată, BAAR despăgubeşte persoanele prejudiciate în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire şi, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privinţa despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.

Or, această atribuţie de plată, este justificată la art. 33 din lege, în sensul de a garanta, fără a avea beneficiu de discuţiune, despăgubirea persoanelor prejudiciate, rezidenţi ai statelor membre, prin accidente produse pe teritoriul României sau pe teritoriul unui alt stat membru decât statul lor de rezidenţă, prin intermediul unor vehicule sau tramvaie care staţionează în mod obişnuit pe teritoriul României sau pe teritoriul unui stat al cărui birou naţional auto nu a semnat Acordul multilateral, neasigurate RCA cu toate că, în conformitate cu prevederile legii, pentru acestea trebuia încheiată asigurarea RCA sau prin intermediul unor vehicule neidentificate, în condiţiile explicitate la lit. a) - c).

Aşadar, legiuitorul instituie prin acest organism o forma de asigurare a persoanelor protejate prin reglementarea obligaţiei de asigurare obligatorie, obligaţie a cărei nerespectare statul nu a depistat-o, prin mijloace instituite de normele sale, mai înainte de producerea evenimentului vizat de asigurarea obligatorie.

Ceea ce este de esenţa determinării caracterului specific al activităţii de despăgubire în condiţiile excepţionale ale nerespectării legii o constituie dispoziţia enunţată, potrivit căreia, Fondul naţional de protecţie, se constituie prin contribuţia tuturor membrilor, proporţional cu volumul primelor brute încasate din vânzarea contractelor RCA/Carte Verde, disponibilul, nivelurile contribuţiilor pentru BAAR şi ale taxei de administrare a bazei de date stabilindu-se prin reglementări ale A.S.F. la propunerea BAAR, astfel încât BAAR să îşi poată îndeplini în orice moment atribuţiile de birou naţional auto, de organism de plată a despăgubirilor şi de organism de compensare.

Aceasta contribuţia proprie a membrilor BAAR, proporţională cu volumul primelor brute încasate din vânzarea contractelor RCA/Carte Verde este, evident, o componentă a contractelor de asigurare încheiate efectiv de către membri, în virtutea obligativităţii încheierii acestora, pentru toţi destinatarii legii.

Lipsa unui asemenea contract este suplinită, temporar, în cazul producerii riscului asigurabil, prin plata despăgubirii, din fondurile impuse prin lege persoanelor ce desfăşoară, în mod profesionist, activitate de asigurare-reasigurare.

În aceste condiţii, se observă că legea instituie o asigurare legală victimelor activităţii reglementate, chiar şi pentru situaţia în care un contract efectiv nu a fost încheiat, cu un anumit prestator al activităţii de asigurare, însă tot din rezultate ale acestei activităţi a exploatatorilor de întreprinderi de asigurări.

De aceea, gestionând activitatea de realizare a acestei asigurări legale a victimelor, reclamatul din prezenta pricină se comportă şi i se impun aceleaşi reguli procedurale pe care le-ar suporta un exploatator de întreprindere în domeniul asigurărilor, chiar dacă nu se vorbeşte în activitatea acestuia, de un rezultat al exploatării.

Aceasta, întrucât în cazul asigurărilor obligatorii, este vorba, în realitate despre două componente contractuale: una concretă, individuală, născută din încheierea unui contract de asigurare impus prin lege, prin voinţa statului, a se încheia, alta generică, a statului, de a asigura victimele activităţii celui obligat a se asigura şi care, nerespectându-şi obligaţia, nu a fost, la timp, cenzurat de către stat, reparaţia garantabilă prin asigurare.

Faptul că reclamantul din cauza de faţă se subrogă legal în drepturile victimei, nu reprezintă un transfer al activităţii sale în domeniul raporturilor dintre două persoane private (fizice sau juridice), acesta acţionând în continuare în scopul protejării aceluiaşi fond constituit cum s-a arătat, ca urmare a activităţii profesioniste desfăşurate de exploatatorii întreprinderilor de asigurări.

Ca atare, si activitatea acestui organism rămâne subordonată aceloraşi reguli procedurale, în materia competenţei, cărora un asemenea asigurator le-ar fi subordonat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021*, la data de 13.12.2022.

Prin decizia nr. 209/R-CONT din 21 februarie 2023, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei a II-a a Curţii de Apel Piteşti şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de pârâtul A., împotriva deciziei civile nr. 348/A din 05 aprilie 2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2021, intimat fiind reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din Romania (BAAR), în favoarea secţiei I Civile; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi înaintează cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului; a suspendat cauza recursului până la soluţionarea conflictului.

În considerentele acestei decizii s-a reţinut că prin Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti, a stabilit că, începând cu data de 15 martie 2016, secţia a II-a civilă să preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond.

Hotărârea Colegiului nu precizează alt criteriu pentru a se determina ce cauze intră în materia litigiilor cu profesionişti, reieşind că au fost avute în vedere acele cauze care au legătură cu actele sau faptele juridice ale unui profesionist.

Potrivit art. 3 alin. (2) şi (3) C. civ., sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu ca scop obţinerea de profit. De asemenea, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 precizează că noţiunea "profesionist" prevăzută la art. 3 din C. civ. include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Aşa cum rezultă din art. 32 al Legii nr. 132/2017, Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România se constituie ca asociaţie profesională, independentă şi autonomă a tuturor societăţilor de asigurare, iar atribuţiile acestuia sunt expres prevăzute de lege. Or, nici una dintre aceste atribuţii nu presupune exploatarea unei întreprinderi sau desfăşurarea de activităţi economice sau profesionale.

BAAR este constituită în condiţiile O.G. nr. 26/2000, scopul asociaţiei fiind, potrivit Statutului, acela de a include şi de a menţine asigurătorii care practică RCA în România în sistemul Internaţional Carte Verde, precum şi acela de a îndeplini atribuţii de organism de plată a despăgubirilor, de organism de compensare şi de centru de informare. Obiectivele BAAR vizează, în principal, protejarea persoanelor prejudiciate prin accidentele rutiere provocate de vehicule şi punerea la dispoziţia autorităţilor şi a persoanelor interesate a datelor şi informaţiilor utile în domeniul asigurării RCA, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. Activităţile desfăşurate de Birou nu au caracter economic, iar veniturile se constituie, în principal, din cotizaţiile membrilor săi.

Împrejurarea că aceşti membri, societăţi de asigurare, sunt profesionişti nu conferă şi B.A.A.R. statutul de profesionist. Biroul este o persoană juridică distinctă, independentă de asigurătorii-membri, iar atribuţiile de organ de plată a despăgubirilor nu au nicio legătură cu contractele de asigurare sau cu alte acte cu caracter economic, ci asigură protecţia persoanelor prejudiciate prin accidente rutiere în care sunt implicate vehicule, indiferent de existenţa sau nu a unui contract de asigurare.

În aceste condiţii, litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul cu profesionişti, fapt pentru care, în temeiul art. 132 C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea secţiei I Civile.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea reclamantului Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.), prin care a solicitat, pe calea acţiunii în regres, obligarea pârâtului A. la plata sumei totale de 10.940,17 de RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică "în cazul încălcării competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad sau de competenţa unei alte secţii sau altui complet specializat."

Prin prevederile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a stipulat că:

"Necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.".

Conform art. 131 alin. (1) C. proc. civ., "La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.".

Totodată, prin dispoziţiile art. 136 C. proc. civ., legiuitorul recunoaşte existenţa unui conflict de competenţă între secţiile sau completele de judecată ale aceleiaşi instanţe, "Dispoziţiile prezentei secţiuni privitoare la excepţia de necompetenţă şi la conflictul de competenţă se aplică prin asemănare şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti, care se pronunţă prin încheiere. (...) Dispoziţiile alin. (1) - (3) se aplică în mod corespunzător şi în cazul completelor specializate.".

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele legale, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cele două secţii ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă şi secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece recursul formulat în cauză, declinările de competenţă între secţiile sesizate fiind reciproce.

Cu privire la competenţa specializată a completului de judecată învestit cu soluţionarea unui proces, competenţă subsumată competenţei materiale procesuale, notează instanţa supremă faptul că aceasta constituie un aspect care se analizează în etapa judecăţii în primă instanţă, fie cu ocazia verificării competenţei în condiţiile art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., fie cu aceea a soluţionării excepţiei de necompetenţă.

Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetenţa materială procesuală a secţiei/completului specializat este de ordine publică.

Potrivit deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"Organizarea ierarhică a instanţelor judecătoreşti, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanţelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluţiile pronunţate de instanţele inferioare; (…) astfel, în condiţiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competenţa trebuie atribuită instanţei ierarhic superioare celei care a pronunţat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătoreşti în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanţe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…).".

Se constată că, în primă instanţă, litigiul a fost soluţionat de către Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă, în apel de secţia I Civilă a Tribunalului Vâlcea, iar în recurs, Curtea de Apel Piteşti, prin Hotărârea nr. 5/10 martie 2016 a Colegiului de Conducere a stabilit că, începând cu data de 15 martie 2016, secţia a II-a civilă să preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond.

În stabilirea regulatorului de competenţă, se impune a se reţine cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 4/2023, nepublicată la data motivării regulatorului de competenţă în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv:

"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 şi art. 136 din C. proc. civ., competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar se va determina: - cu respectarea specializării primei instanţe (complet/secţie), care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac(...)."

Aşadar, în ipoteza în care litigiul a fost soluţionat în fond de o instanţă/secţie/complet specializată/specializat [potrivit reglementărilor din legi speciale sau legilor de organizare judecătorească], în cadrul verificărilor privind competenţa materială procesuală a instanţei de control judiciar aceasta va respecta specializarea primei instanţe, care se va aplica în mod corespunzător şi în calea de atac, fiind depăşit momentul procesual până la care, în mod obiectiv, putea fi verificată competenţa materială procesuală, potrivit dispoziţiilor art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) raportat la art. 136 alin. (1) din C. proc. civ.

Notează Înalta Curte faptul că, potrivit criteriului activităţii economice, intră în competenţa instanţelor/secţiilor specializate acele litigii care sunt generate de activitatea profesioniştilor care exploatează o întreprindere cu caracter economic, respectiv activitatea de producţie, distribuţie şi consum a bunurilor materiale şi a serviciilor, inclusiv litigiile între aceşti profesionişti şi consumatorii bunurilor/serviciilor produse/prestate de aceştia.

Atribuţiile Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (B.A.A.R.) sunt stabilite prin Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule si tramvaie.

Potrivit art. 32 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, B.A.A.R. despăgubeşte persoanele prejudiciate, în calitate de garant al obligaţiei de despăgubire şi, după plata despăgubirii, se subrogă în drepturile acestora dobândind un drept de regres împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului, în privinţa despăgubirii plătite, a cheltuielilor legate de instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi pentru dobânda legală aferentă cheltuielilor efectuate.

Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din Romania (B.A.A.R.) este o persoană juridică distinctă, independentă de asigurătorii-membri, iar atribuţiile de organ de plată a despăgubirilor nu au nicio legătură cu contractele de asigurare sau cu alte acte cu caracter economic, ci asigură protecţia persoanelor prejudiciate prin accidente rutiere în care sunt implicate vehicule, indiferent de existenţa sau nu a unui contract de asigurare.

Prin urmare, calitatea de creditor derivă din lege şi nu dintr-un raport contractual, iar temeiul legal al acţiunii îl constituie prevederile art. 1349, art. 1357, art. 1359, art. 1381 şi art. 1385 C. civ. şi ale Legii nr. 132/2017 coroborate cu Ordinul CSA nr. 1/2008.

Prin urmare, atribuţiile Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din Romania nu presupun exploatarea unei întreprinderi sau desfăşurarea de activităţi economice sau profesionale, ceea ce conduce la concluzia că un asemenea litigiu nu poate intra decât în sfera de competenţă procesuală pur civilă, iar nu în aceea specializată în materia litigiilor cu profesionişti, nefiind pusă în discuţie valabilitatea unor contracte încheiate de profesionişti în exercitarea activităţii lor economice.

În concluzie, în raport de natura pur civilă a acţiunii cu care a fost sesizată instanţa de judecată, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2023.