Jurisdiction for prosecutors suing their own institution: application of Art. 127(1) and (3) CPC to ensure impartiality

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia Civilă la data 8 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON începând cu 01.08.2016 şi în continuare;

- plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 249 din 02 martie 2022, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, reţinând că reclamanţii au calitatea de procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ şi că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. nu îşi găsesc aplicarea, fiind incidente prevederile de drept comun al muncii cuprinse în art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 245 din 27 februarie 2023, pronunţată de Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, s-a dispus disjungerea acţiunii formulate de reclamanţii A., B., D., E. şi F..

S-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi s-a declinat în favoarea Tribunalului Mureş competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii C., I. şi H..

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamanţii din prezentul dosar, respectiv C., I. şi H. sunt procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, competenţa Tribunalului Mureş fiind corect stabilită, ca instanţă de acelaşi gred aflată în circumscripţia curţii de apel învecinate.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Civilă, competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Mureş şi Tribunalul Neamţ - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Reclamanţii, procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, au învestit Tribunalul Mureş, secţia Civilă cu un litigiu de muncă, pârâţi fiind Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ.

Raportat la data cererii introductive şi, având în vedere dispoziţiile de drept comun în materia competenţei litigiilor de muncă - art. 269 Codul muncii coroborat cu art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social - dar şi locul de muncă al reclamanţilor, se reţine că, în absenţa calităţii de procuror a acestora, litigiul ar fi revenit spre competentă soluţionare Tribunalului Neamţ.

În cauză însă, Înalta Curte reţine incidenţa dispozitiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., a căror raţiune o constituie asigurarea caracterului efectiv al imparţialităţii judecătorilor, garanţie instituţională a dreptului la un proces echitabil.

Astfel, calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ determină aplicabilitatea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

În acord cu dispoziţiile legale sus citate, dacă un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, este obligat să sesizeze una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate celei în raza căreia îşi desfăşoară activitatea.

Deşi art. 127 alin. (1) C. proc. civ. instituie dreptul reclamantului de a opta pentru oricare dintre curţile de apel vecine celei în circumscripţia căreia îşi desfăşoară activitatea, normele cuprinse în acest articol au caracter imperativ, interesul ocrotit fiind unul general, în considerarea necesităţii de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei datorită calităţii părţii.

În cauză, necompetenţa teritorială a Tribunalul Neamţ de a judeca cererea reclamanţilor este de ordine publică, în sensul art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborat cu 130 alin. (2) C. proc. civ.

Dată fiind calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ a reclamanţilor, cauza acestora nu poate fi judecată în fond de către Tribunalul Neamţ sau de către alte tribunale arondate Curţii de Apel Bacău, tocmai din cauza poziţiei ierarhic superioare a instanţei din care reclamanţii fac parte.

Astfel, în mod corect reclamanţii s-au adresat Tribunalului Mureş, aflat în circumscripţia Curţii de Apel Târgu Mureş, aceasta fiind învecinată Curţii de Apel Bacău.

Prin urmare, instanţa supremă constată că învestirea Tribunalului Mureş s-a realizat cu respectarea art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia I civilă şi de contencios administrativ, căruia i se va trimite dosarul spre judecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2023.