Negative conflict of jurisdiction in pension recalculation claim resolved by assigning competence to the Tribunal of Vâlcea

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă la data 14 iulie 2021, sub nr. x/2021, reclamantele A., B., C., D. şi E., au chemat în judecată Tribunalul Gorj, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea la eliberarea adeverinţei tip, în vederea recalculării şi actualizării pensiei de serviciu, începând cu data de 01.01.2018, până la zi şi în viitor, potrivit sentinţei civile nr. 129/1.02.2020 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2018, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2933 din 21.10.2020 a Curţii de Apel Piteşti, raportat la dispoziţiile art. 85 alin. (2) din Legea 303/2004 şi înaintarea acesteia către Casa Judeţeană de Pensii Gorj.

Având în vedere că pe rolul Tribunalului Vâlcea se află dosarele nr. x/2021(ce priveşte pe E.), nr. y/2021 (ce priveşte pe C.), nr. 2385/90/2021 (ce priveşte pe A.), nr. x/2021 (ce priveşte pe B.), în care prin cererea precizatoare au formulat un capăt de cerere identic celui precizat în cauza de faţă au solicitat să se aprecieze asupra oportunităţii suspendării acestei cauze până la soluţionarea dosarelor menţionate.

Prin încheierea nr. 17/17.06.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia conexităţii şi s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Vâlcea a dispus reunirea cauzei nr. z/2021 la cauza nr. w/2021, iar prin încheierea pronunţată în dosarul nr. x/2021 s-a dispus reunirea cauzei nr. x/2021 la cauza nr. w/2021.

La data de 04.11.2021, în dosarul nr. x/2021, intimata Casa Judeţeană de Pensii Gorj a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Vâlcea, în baza prevederilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, competenţa revenind Tribunalului Gorj ("Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul.").

Prin sentinţa civilă nr. 1647/2022 din 20.09.2022, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocate de intimata-pârâtă şi a fost declinată soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 269 din Legea nr. 53/2003, privind Codul muncii "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.

Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul.

Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi".

Potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, privind dialogul social "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ. "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor."

Instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. îşi găsesc aplicarea numai atunci când cererea care urmează să fie formulată de un judecător sau împotriva unui judecător ar fi, potrivit legii, de competenţa instanţei unde acesta îşi desfăşoară activitatea.

Prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că enumerarea categoriilor de persoane în considerarea calităţii cărora a fost edictată norma este de strictă interpretare şi aplicare, astfel încât aceasta nu se aplică altor categorii de personal din cadrul instanţei precum agenţi procedurali, aprozi sau conducători auto.

Faţă de cele arătate şi dispoziţiile legale invocate, în prezentul demers judiciar, s-a reţinut competenţa Tribunalului Gorj, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că la data sesizării instanţei, reclamantele A., B., C., D. şi E., erau eliberate din funcţia de judecător, urmare a pensionării acestora.

De aceea, faţă de cele reţinute şi dispoziţiile legale invocate, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de Casa Judeţeană de Pensii Gorj şi, în consecinţă a declinat competenţa soluţionării cererii de chemare în judecată la Tribunalul Gorj.

Prin sentinţa nr. 55/2023 din 19.01.2023, Tribunalului Gorj, secţia Conflicte Muncă şi Asigurări Sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi a declinat în favoarea Tribunalului Vâlcea competenţa de soluţionare a cauzei. Totodată, a constatat ivit un conflict negativ de competenţă între Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Gorj, drept pentru care a suspendat din oficiu orice altă procedură cu privire la prezenta cauză şi a înaintat dosarul instanţei în drept să hotărască asupra conflictului, şi anume Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:

S-a arătat că dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. îşi găsesc aplicarea atât atunci când cererea de chemare în judecată este formulată de un judecător sau împotriva unui judecător care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze litigiu ori la o instanţă inferioară acesteia cât şi atunci când cererea de chemare în judecată este formulată de instanţa de judecată sau împotriva instanţei de judecată competentă să soluţioneze litigiul ori când parte (reclamant sau pârât) este o instanţă inferioară acesteia.

În speţă, s-a reţinut că are calitatea de pârât Tribunalul Gorj, astfel că în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată putea fi introdusă, la alegerea reclamanţilor, fie la această instanţă, fie la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă potrivit legii, fiind vorba de o competenţă teritorială alternativă.

Reclamanţii din prezenta cauză au ales să sesizeze Tribunalul Vâlcea, instanţă aflată în raza Curţii de Apel Piteşti ce se învecinează cu Curtea de Apel Craiova în a cărei circumscripţie se află Tribunalul Gorj.

În cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente revine reclamantului conform art. 116 C. proc. civ. potrivit căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

După ce a făcut această alegere, reclamantul nu mai poate reveni asupra ei deoarece instanţa pe care a sesizat-o este competentă să soluţioneze pricina, iar pârâtul nu ar putea să ceară declinarea competenţei şi nici instanţa nu ar putea să o dispună din oficiu, astfel că Tribunalul Vâlcea, instanţă competentă să soluţioneze cauza conform art. 127 C. proc. civ., în mod eronat a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Gorj.

Faţă de dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a constatat că, prin încheierea de şedinţă din 23 noiembrie 2021, dată ce a constituit primul termen la care părţile au fost legal citate conform dispoziţiilor legale anterior enunţate, Tribunalul Vâlcea, a omis să-şi verifice propria competenţă şi a amânat cauza, procedând la comunicarea precizării la acţiune către pârâtul Tribunalul Gorj.

La termenul acordat (22 februarie 2022), instanţa a procedat la reunirea cauzei nr. z/2021 la cauza nr. w/2021 şi a comunicat cererea de renunţare cu privire la petitele revendicate ulterior formulării acţiunii către Tribunalul Gorj cu menţiunea de a-şi preciza poziţia procesuală faţă de actele de dispoziţie invocate în cauză.

La termenul de judecată din 3 mai 2021 cauza a fost amânată pe lipsă de procedură iar la termenul acordat (13 septembrie 2021), instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 20 septembrie 2021, când a admis excepţia de necompetenţă teritoaială a Tribunalului Vâlcea şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.

Prin urmare, s-a reţinut că la această dată tribunalul nu mai putea proceda la declinarea de competenţă, întrucât momentul procesual la care aspectul procedural al competenţei putea fi pus în discuţie fusese depăşit, câtă vreme la primul termen cu părţile legal citate, respectiv 23 noiembrie 2021, instanţa nu a verificat propria competenţă aşa cum prevăd dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ. deoarece într-o interpretare per a contrario a textului legal anterior menţionat, în cazul în care instanţa nu şi-a îndeplinit obligaţia de verificare a propriei competenţe, aceasta rămâne câştigată cauzei, nemaiputând fi dezbătută ulterior, în afara momentului procesual stabilit de lege.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competenţă, constată şi reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Vâlcea şi Tribunalul Gorj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte subliniază că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Cauza de faţă are ca obiect obligarea pârâtului Tribunalului Gorj, în calitate de fost angajator, la eliberarea unei adeverinţe-tip pentru revizuirea pensiei de serviciu a reclamantelor, ce au deţinut funcţia de judecători.

Prin urmare, reclamantele, judecători pensionari la data introducerii acţiunii, au învestit Tribunalul Vâlcea cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârât fiind Tribunalul Gorj.

Potrivit dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competenţa teritorială în cazul conflictelor de muncă aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa reclamantul, iar potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Prin urmare, Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevăd o competentă teritorială alternativă de soluţionare a litigiilor de muncă, în funcţie de domiciliul/reşedinţa/sediul/locul de muncă al reclamantului.

Totodată, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal:

"în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Conform art. 127 alin. (2) ind. 1 C. proc. civ.:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol:

"dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul (...) grefierilor".

Având în vedere că reclamantele nu îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Însă, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (Tribunalul Gorj), este atrasă incidenţa art. 127 alin. (2) şi (2) ind. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamantele pot sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de contencios constituţional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunţa la beneficiul acordat de lege.»

Cu alte cuvinte, norma reglementează un drept de opţiune al părţii reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanţe de judecată, fie chiar la instanţa respectivă (aplicând regula generală în materie de competenţă), fie la o altă instanţă din raza unei curţi de apel învecinate.

Reclamantele şi-au manifestat opţiunea în condiţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., în sensul învestirii Tribunalul Vâlcea cu soluţionarea litigiului, determinând astfel competenţa teritorială în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

Totodată, se reţine că dispoziţiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt de ordine privată. Aşadar, dreptul de opţiune aparţine, în mod exclusiv, părţii reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce partea reclamantă şi-a manifestat opţiunea de a introduce acţiunea la Tribunalul Vâlcea, instanţă din raza unei curţi de apel învecinate (Curţii de Apel Piteşti), rezultă că această instanţă a devenit competentă teritorial să soluţioneze pricina, instanţa astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu sau la cerere, acest drept de opţiune.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2023.