Negative jurisdictional conflict resolved: Suceava Tribunal assigned clerks' salary-discrimination claims as competent forum.

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş, secţia I civilă la 18.07.2022, reclamantele A., B., C., D., E., F., G. şi H. au chemat în judecată pe pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să recunoască starea de discriminare în care se află în raport cu personalul de specialitate auxiliar şi conex din cadrul D.N.A.

şi D.I.I.C.O.T. şi să oblige Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăreia dintre reclamante, având în vedere funcţia deţinută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G nr. 27/2006, respectiv 01.08.2016, şi în continuare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător, avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A.

şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006; au solicitat obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la repararea prejudiciului produs până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată potrivit modalităţii arătate prin acţiune şi indemnizaţia de încadrare plătită efectiv, de la data de 01.08.2016 până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare. Au mai solicitat obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava la plata diferenţelor de drepturi salariale, rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A.

şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu 01.08.2016 şi în continuare până la încetarea condiţiilor legale de acordare şi actualizarea tuturor acestor sume cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculată de la data scadenţei sumelor ce trebuiau achitate reclamantelor, până la plata efectivă a acestora.

Prin sentinţa civilă nr. 1514/07.12.2022, Tribunalul Mureş, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., deoarece reclamantele, având calitate de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Suceava sau la o instanţă inferioară acestuia; totodată, nu sunt incidente nici prevederile art. 127 alin. (21) coroborate cu art. 127 alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâţii nu sunt instanţe de judecată competente să soluţioneze cauza. Prin urmare, a apreciat că instanţa competentă teritorial este Tribunalul Suceava, în temeiul dispoziţiilor art. 1, art. 278 alin. (2) şi art. 269 alin. (1) din Codul muncii, raportat la art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011.

Astfel învestit, Tribunalul Suceava, secţia I civilă a pronunţat sentinţa nr. 452/04.04.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Mureş, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi, evocând considerentele deciziei nr. 290/26.04.2018 pronunţată de Curtea Constituţională, a apreciat că Tribunalul Mureş este competent teritorial, fiind una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu Curtea de Apel Suceava, în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea reclamantele.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pentru următoarele considerente:

Între părţi s-a declanşat un litigiu asimilat celor de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele de muncă se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În determinarea competenţei teritoriale, Înalta Curte reţine că potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar conform alin. (3), aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor şi grefierilor.

Prin decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul Competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

În speţă, reclamantele deţin funcţia de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, însă, cum cererea de chemare în judecată formulată de reclamante nu este de competenţa judecătoriei şi cum nu există nicio instanţă inferioară acesteia, competenţa teritorială nu poate fi determinată în condiţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (21) al aceluiaşi articol, aceste dispoziţii, împreună cu cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Faţă de aceste dispoziţii, Înalta Curte reţine că nu poate fi determinată competenţa teritorială nici pe temeiul art. 127 alin. (21) C. proc. civ., întrucât nicio instanţă nu are calitate de pârâtă în dosar, ci mai multe unităţi de parchet.

Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei de la domiciliul sau, după caz, sediul reclamantului şi ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Prin urmare, având în vedere că locul de muncă al reclamantelor este în judeţul Suceava, Tribunalul Suceava este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.