Negative jurisdictional conflict in labor discrimination claim resolved by assigning competence to plaintiffs' domicile court
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, definitively assigning competence to the Tulcea Court of Appeal to hear the case. The dispute involved six former court clerks who claimed discrimination and unpaid salary differences resulting from incorrect calculations of their tenure allowances under emergency decrees and labor laws, after they had retired from their positions at the Prosecutor's Office attached to the Tulcea Court of Appeal. Initially, the Dambovita Court of Appeal invoked a special provision exempting judicial staff from suing their own workplace, transferring the case to the Galati Court of Appeal; however, the Galati court found the transfer procedurally irregular and reverted it to Dambovita, creating a negative conflict. The High Court determined that because the plaintiffs were no longer active judicial staff at the time of filing, the special jurisdictional rule for judges and clerks did not apply, nor did the rule for institutional parties. Instead, standard jurisdictional rules for labor conflicts applied, granting competence to the court of the plaintiffs' domicile, which was Tulcea. The decision explicitly ordered the Tulcea Court of Appeal to adjudicate the claims for compensation and salary recalculation.
Legislator headnote
AI generatedart. 127 C. proc. civ, art. 127 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 C. proc. civ, art. 127 alin. (3) C. proc. civ, art. 127 alin. (2) C. proc. civ, art. 127 alin. (21) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict in labor discrimination claim resolved by assigning competence to plaintiffs' domicile court: Între părţi s-a declanşat un litigiu asimilat conflictelor de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele de muncă se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă la 31.08.2022, reclamantele A., B., C., D., E. şi F. au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să constate starea de discriminare în care se află în raport cu personalul de specialitate auxiliar şi conex din cadrul D.N.A.
şi D.I.I.C.O.T. şi să oblige pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăreia dintre reclamante, având în vedere funcţia deţinută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi O.U.G. nr. 20/2016, începând cu data intrării în vigoare a O.U.G nr. 27/2006, respectiv 01.08.2016, şi în continuare, după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerarea a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A.
şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006; au solicitat obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa la repararea prejudiciului produs până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată potrivit modalităţii arătate prin acţiune şi indemnizaţia de încadrare plătită efectiv, de la 01.08.2016 până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare. Au mai solicitat obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea la plata diferenţelor de drepturi salariale, rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A.
şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu 01.08.2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare, şi actualizarea tuturor acestor sume cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculată de la data scadenţei sumelor ce trebuiau achitate reclamantelor, până la plata lor efectivă.
Prin sentinţa civilă nr. 2027/03.11.2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 127 C. proc. civ., precum şi statuările deciziei nr. 7/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi a stabilit că reclamantele fac parte din personalul auxiliar de specialitate al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, astfel încât a apreciat că Tribunalul Galaţi este competent, potrivit prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., să soluţioneze cauza.
Astfel învestit, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 273/21.03.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică doar în ceea ce priveşte necompetenţa instanţei vizate de textul legal. Or, reclamantele nu au sesizat Tribunalul Tulcea, faţă de care ar fi fost incidente aceste dispoziţii, nici altă instanţă din raza curţilor de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea, ci o altă instanţă, respectiv Tribunalul Dâmboviţa, care nu face parte dintre cele vizate de dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. În aceste condiţii, a apreciat că excepţia de necompetenţă capătă caracter privat, putând fi invocată doar de pârât prin întâmpinare; în speţă, pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a invocat excepţia, solicitând declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, iar această excepţie trebuia soluţionată în limitele precizate de acest pârât. Însă, nefiind incident art. 127 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Galaţi a considerat că a operat o prorogare de competenţă în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.
Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, pentru următoarele considerente:
Între părţi s-a declanşat un litigiu asimilat conflictelor de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele de muncă se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Normele legale evocate partajează competenţa de soluţionare a unor astfel de litigii între tribunalele de la domiciliile reclamanţilor şi cele în circumscripţia cărora aceştia îşi au locul de muncă; potrivit datelor de la dosar, competenţa revine Tribunalului Tulcea, pe criteriul domiciliului reclamantelor, nu şi pe cel al locului de muncă, întrucât raporturile de muncă ale acestora au încetat, prin pensionare.
Reclamantele, foşti grefieri la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, au învestit Tribunalul Dâmboviţa, împrejurare care impune verificarea incidenţei vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018.
Potrivit alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea". Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere cuprinsă în art. 127 alin. (3) C. proc. civ.
Prin decizia nr. 7/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul Competent să judece recursul în interesul legii, a stabilit că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.
Pe de altă parte, potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii.", iar potrivit alin. (21), aceste dispoziţii, împreună cu cele ale alin. (1), se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.
În speţă, Înalta Curte reţine că reclamantele au deţinut funcţia de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, însă la data învestirii instanţei nu mai aveau această calitate, încetându-şi activitatea prin pensionare, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., privind desfăşurarea activităţii la parchetul de pe lângă instanţa de competenţa căreia este pricina dedusă judecăţii sau la un parchet de pe lângă instanţa superioară acesteia.
Aşa fiind, competenţa teritorială nu poate să fie determinată în condiţiile acestei dispoziţii legale.
Totodată, competenţa nu poate fi determinată nici conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., nicio instanţă neavând calitate de parte în dosar, ci mai multe unităţi de parchet.
Aşa fiind, competenţa teritorială trebuie stabilită conform dispoziţiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă aparţine instanţei de la domiciliul sau, după caz, sediul reclamantului şi ale art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, conform cărora "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."
Înalta Curte subliniază că dispoziţiile art. 133 pct. 2 şi art. 135 C. proc. civ., expunând condiţiile conflictului de competenţă, nu restrâng dreptul instanţei de regulator de a identifica instanţa competentă şi nu exclud desemnarea unei terţe instanţe faţă de cele aflate în conflict, ca fiind competentă să judece cauza.
Prin urmare, având în vedere că reclamantele şi-au încetat raporturile de muncă prin pensionare şi fostul loc de muncă nu mai poate constitui un criteriu pentru stabilirea competenţei, va fi avut în vedere domiciliul acestora, situat în municipiul Tulcea; în consecinţă Tribunalul Tulcea este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.