Territorial jurisdiction conflict for labor claims filed by court staff against their own employer under mandatory forum selection rules

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă la 16.06.2022, reclamantele A. şi B. au chemat în judecată pârâţii Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt şi Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, în contradictoriu cu Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să oblige pârâţii Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Olt şi Ministerul Justiţiei să le achite despăgubiri, reprezentând diferenţa dintre indemnizaţia efectiv încasată şi cea rezultată prin aplicarea majorărilor la valoarea de referinţă sectorială de 405 RON, pentru perioada cuprinsă între data numirii fiecărei reclamante în funcţie în cadrul Tribunalului Olt şi 08.04.2015, actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi dobânda legală penalizatoare, până la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 1793/12.10.2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut că acţiunea reclamantelor are natura juridică a unui litigiu de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (2) coroborate cu prevederile art. 266 din Codul muncii, competentă fiind instanţa de la domiciliul reclamantului. Totodată, evocând Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., luând act că reclamantele şi-au desfăşurat activitatea în perioada vizată de acţiune la Tribunalul Olt, a reţinut că Tribunalul Dâmboviţa face parte din circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Ploieşti, care nu se află în vecinătatea Curţii de Apel Craiova, motiv pentru ca a stabilit competenţa Tribunalului Vâlcea.

Astfel învestit, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a pronunţat sentinţa civilă nr. 605/14.03.2023, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmboviţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că prezentul litigiu este asimilat celor de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele de muncă se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Totodată, raportat la calitatea reclamantelor de grefieri la Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 127 C. proc. civ., acestea aveau obligaţia de a sesiza unul dintre tribunalele din circumscripţia curţilor de apel învecinate cu cea în raza căreia îşi desfăşoară activitatea, context în care au sesizat Tribunalul Dâmboviţa, exercitându-şi, astfel, opţiunea; faţă de această alegere, a apreciat că instanţa iniţial învestită nu mai putea să-şi invoce necompetenţa din oficiu, astfel cum a procedat Tribunalul Dâmboviţa.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, pentru următoarele considerente:

Între părţi s-a declanşat un litigiu asimilat celor de muncă, fiind incidente dispoziţiile art. 269 alin. (1) din Codul muncii şi art. 208 şi 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora conflictele de muncă se soluţionează de tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, acţiunea a fost promovată împreună de reclamante, fiind întrunite condiţiile coparticipării procesuale active, reglementată de art. 59 C. proc. civ., astfel că devin incidente dispoziţiile art. 269 alin. (3) din Codul muncii, potrivit cărora "Dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de C. proc. civ. pentru coparticiparea procesuală activă, cererea poate fi formulată la instanţa competentă pentru oricare dintre reclamanţi."

Normele legale evocate partajează competenţa de soluţionare a unor asemenea litigii între tribunalele de la domiciliile reclamantelor şi cele în circumscripţia cărora acestea îşi au locul de muncă; potrivit datelor de la dosar, competenţa ar reveni Tribunalului Bucureşti (în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul A., dar şi ca instanţă în a cărei rază teritorială se află locul de muncă al reclamantelor) sau Tribunalului Olt (în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul reclamanta B.).

Reclamantele au calitatea de grefieri la Tribunalul Bucureşti şi s-au adresat Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, împrejurare ce impune verificarea incidenţei vreuneia dintre normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor, potrivit normei de trimitere din art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât cauza dedusă judecăţii este de competenţa tribunalului la care reclamantele îşi desfăşoară activitatea, Înalta Curte constată că sunt aplicabile prevederile legale examinate mai sus şi notează că, în speţă, reclamantele s-au adresat Tribunalului Dâmboviţa, instanţă de acelaşi grad, aflată în circumscripţia Curţii de Apel Ploieşti, învecinată cu Curtea de Apel Bucureşti, în raza căreia îşi desfăşoară activitatea.

Astfel, reclamantele şi-au manifestat opţiunea, în condiţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., determinând, în mod legal, competenţa teritorială a Tribunalului Dâmboviţa în soluţionarea cererii de chemare în judecată.

În acest condiţii, faţă de considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.