Civil jurisdiction consolidated over administrative track for public service contract damages after failure to object at first instance

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la 23.04.2018, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Brezoaele a chemat în judecată pârâtele S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L. şi S.C. C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige primele două pârâte la plata sumei de 31.478,83 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării corespunzătoare a contractului de servicii nr. x/01.06.2011, iar în subsidiar, să oblige a treia pârâtă la plata aceleiaşi sume, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul produs prin neexecutarea corespunzătoare a contractului de servicii nr. x/06.09.2010 şi a actului adiţional nr. x/08.04.2014 la acest contract.

La 08.06.2018 pârâta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de chemare în garanţie a S.C. B. S.R.L.

Prin încheierea din 27.02.2019, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată de pârâta S.C. B. S.A. şi a admis în principiu cererea de chemare în garanţie a S.C. B. S.A. formulată de S.C. A. S.R.L.

Ulterior, prin sentinţa nr. 846/27.10.2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L., a respins-o faţă de pârâta S.C. C. S.R.L. şi a obligat cele două pârâte la plata către reclamantă a sumei de 31.478,83 euro. A admis cererea de chemare în garanţie formulată de S.C. A. S.R.L. împotriva S.C. B. S.R.L. şi a obligat chemata în garanţie la plata către S.C. A. S.R.L. a sumei la care aceasta a fost obligată să o plătească reclamantei ca urmare a admiterii acţiunii. A obligat pârâtele S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. la plata către reclamantă a sumei de 1.875 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, şi reclamanta la plata către pârâta S.C. C. S.R.L. a sumei de 1.875 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. A obligat chemata în garanţie S.C. B. S.R.L. la plata către S.C. A. S.R.L. a taxei judiciare de timbru aferente cererii de chemare în garanţie, în cuantum de 4.103 RON.

Împotriva sentinţei, S.C. A. S.R.L. şi S.C. B. S.R.L. au declarat apel, iar S.C. B. S.R.L. a declarat apel şi împotriva încheierii din 27.02.2019.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal care, prin încheierea din 02.02.2023, a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea secţiei a II-a Civile a aceleiaşi curţi de apel.

Pentru a dispune astfel, a invocat prevederile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. f) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi a reţinut că instanţele de contencios administrativ au o competenţă expres prevăzută de lege pentru soluţionarea litigiilor în care cel puţin o parte este autoritate publică, iar litigiul s-a născut fie din emiterea sau încheierea unui act administrativ, fie din nesoluţionarea în termen legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim. Or, raportat la obiectul acţiunii reclamantei, respectiv pretenţii ce decurg din neexecutarea corespunzătoare a contractelor de lucrări nr. x/01.06.2011 şi nr. y/06.09.2010 şi a actului adiţional nr. x/08.04.2014 la acest contract, a apreciat că, în temeiul dispoziţiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, soluţionarea prezentului litigiu este de competenţa secţiei comerciale a tribunalului, iar apelul, de competenţa secţiei civile din cadrul curţii de apel.

Dosarul a fost astfel înregistrat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, iar la termenul din 23.03.2023, apelanta-pârâtă S.C. B. S.A. a invocat excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei.

Prin încheierea din 23.03.2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a aceleiaşi curţi de apel, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut că litigiul dintre părţi decurge din executarea unor contracte de achiziţie publică, fiind incidente normele de procedură în vigoare la data formulării acţiunii, respectiv 23.04.2018, în temeiul art. 24 C. proc. civ. Astfel, potrivit art. 53 alin. (1) şi art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, competenţa de soluţionare a acestui litigiu aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, iar calea de atac a recursului este de competenţa secţiei de contencios administrativ a curţii de apel. De asemenea, a constatat că dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data promovării acţiunii, reglementau competenţa instanţei de contencios administrativ pentru litigiile legate de executarea şi încetarea contractului administrativ.

A mai reţinut că temeiul legal invocat pentru declinarea competenţei de către secţia de contencios administrativ şi fiscal, anume art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, nu este incident, întrucât aceste prevederi legale nu mai erau în vigoare la data înregistrării prezentului litigiu pe rolul instanţei, O.U.G. nr. 34/2006 fiind abrogată la 26.05.2016, o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 98/2016.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între secţiile aceleiaşi curţi de apel care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti, pentru următoarele considerente:

Deşi competenţa materială procesuală este de ordine publică, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., excepţia corespunzătoare trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, conform art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar a fost soluţionată în primă instanţă de Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, secţie mixtă, structurată în formaţiuni de judecată specializate în materia litigiilor cu profesionişti şi a celor de contencios administrativ şi fiscal.

Analiza considerentelor expuse în sentinţă relevă că tribunalul a avut în vedere, în mod exclusiv, dispoziţii de drept civil, iar nu de drept administrativ; mai mult, în dispozitivul hotărârii, au fost indicate atât calea de atac a apelului, cât şi termenul de exercitare a căii de atac specifice litigiilor în materie civilă.

Se cuvine reiterat că verificările asupra competenţei materiale procesuale se definitivează cel mai târziu la primul termen de judecată în faţa primei instanţe, când părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii, iar rezultatul lor se opune instanţei de control judiciar.

Cum aceste împrejurări relevă că tribunalul a soluţionat cauza ca instanţă civilă, iar nu ca instanţă de contencios administrativ, rezultă că, şi în lipsa încheierii interlocutorii prevăzute de dispoziţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., efectul neinvocării în termen a excepţiei de necompetenţă a determinat stabilizarea competenţei în favoarea instanţei civile, iar acest aspect nu mai poate fi ignorat ulterior.

Aşadar, indiferent dacă instanţa de fond specializată şi-a constatat propria competenţă materială prin încheiere interlocutorie pronunţată potrivit dispoziţiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., ori, dimpotrivă, a omis să procedeze în acest sens, ulterior primului termen de judecată cu procedură completă la care părţile au fost în măsură să formuleze concluzii, competenţa materială procesuală, consolidată în acest mod, rămâne câştigată acesteia.

Fiind depăşit momentul verificării competenţei materiale prin raportare la natura, obiectul şi valoarea pricinii, astfel cum este acesta determinat de prevederile art. 130 alin. (2) şi art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de control judiciar nu mai poate cenzura, cu ocazia analizei propriei competenţe materiale procesuale în soluţionarea căii de atac, modul în care instanţa de fond specializată s-a declarat competentă material în soluţionarea pricinii.

În considerarea argumentelor expuse mai sus, Înalta Curte reţine că prima instanţă a avut în vedere natura civilă a litigiului şi, în lipsa invocării excepţiei necompetenţei materiale procesuale, în condiţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., s-a consolidat competenţa materială procesuală a Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă specializată în soluţionarea litigiilor cu profesionişti, iar aceasta se va păstra în calea de atac, aşa cum reiese din paragraful 164 al Deciziei nr. 18/17.10.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

De aceea, raportat la obiectul şi natura pricinii, determinate de instanţa de fond, apelul va fi judecat de secţia a II-a Civilă a Curţii de Apel Ploieşti.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 136 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a litigiului va fi stabilită în favoarea secţiei a II-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a Civilă din cadrul Curţii de Apel Ploieşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.