Territorial jurisdiction for enforcement: debtor's temporary residence overrides legal domicile

Şedinţa publică din data de 26 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tecuci la 20.01.2023, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite imobiliare, mobiliare şi prin poprire împotriva debitoarei B..

Prin încheierea nr. 113/26.01.2023, Judecătoria Tecuci a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., cererile de încuviinţare a executării silite sunt de competenţa instanţei de executare, iar potrivit art. 651 alin. (1) din acelaşi cod, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Având în vedere că reşedinţa debitoarei era, la data sesizării organului de executare, în raza Judecătoriei Rădăuţi, a apreciat că respectiva judecătorie este competentă să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite.

Învestită astfel, Judecătoria Rădăuţi a pronunţat la 08.02.2023 încheierea nr. 187, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tecuci, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Judecătoria Rădăuţi a reţinut că instanţa competentă teritorial este cea de la domiciliul debitoarei, care se afla în jud. Galaţi, în circumscripţia Judecătoriei Tecuci, fiind fără relevanţă înscrierea reşedinţei în circumscripţia Judecătoriei Rădăuţi, deoarece reşedinţa are caracter temporar, până în august 2023, iar locuinţa principală a debitoarei a fost stabilită, succesiv, în jud. Galaţi, unde se află şi în prezent.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ., stabilind competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Dispoziţia legală citată instituie o competenţă prioritară a judecătoriei în în circumscripţia căreia se află, la data sesizării organului de executare, sediul sau domiciliul debitorului.

Totodată, potrivit art. 87 C. civ., "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor şi libertăţilor sale civile, este acolo unde aceasta declară că îşi are locuinţa principală", iar potrivit art. 88 din acelaşi cod, "Reşedinţa persoanei fizice este în locul unde îşi are locuinţa secundară".

Înalta Curte subliniază că noţiunea de domiciliu, care interesează regulile procedurii civile, în general, şi competenţa de soluţionare a unei cereri de încuviinţare a executării silite, în concret, se identifică cu noţiunea de locuinţă de fapt, deoarece obiectivul normelor care guvernează procesul civil este acela ca partea să aibă cunoştinţă despre litigiu şi actele de procedură îndeplinite în cursul acestuia. Or, scopul normei de drept în materia competenţei teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuinţa efectivă a debitorului, deoarece, în caz contrar, se creează premisele ca acesta să fie lipsit de exerciţiul drepturilor sale procedurale.

Din actele dosarului, a rezultat că, la 17.01.2023, data sesizării organului de executare, debitoarea B. avea domiciliul legal, potrivit evidenţelor D.E.P.A.B.D., în comuna Buciumeni, sat Hânţeşti, jud. Galaţi, iar reşedinţa, potrivit aceloraşi informaţii oficiale, a fost înregistrată, pentru perioada 03.08.2022-02.08.2023, în Rădăuţi, str. x, jud. Suceava. Astfel, debitoarea locuia în fapt, la data depunerii cererii de executare silită de către creditoare, în circumscripţia Judecătoriei Rădăuţi, care devine instanţă de executare competentă pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.

Aşadar, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 aprilie 2023.