Insolvency creditor claim: appeal against suspension order dismissed as moot after lower court resolved merits

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa sub nr. x/2017/a6, creditoarea Direcţia Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Ialomiţa a formulat contestaţie împotriva măsurilor administratorului judiciar al A. S.R.L. - în insolvenţă, cuprinse în notificarea nr. x/25.03.2019 înregistrată la A.J.F.P. Ialomiţa sub nr. x/26.03.2019.

Prin sentinţa civilă nr. 61 l/F din 19 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a respins contestaţia formulată de D.G.R.F.P. Ploieşti - A.J.F.P. Ialomiţa împotriva măsurii administratorului judiciar al A. S.R.L. în insolvenţă, prin lichidator judiciar B., dispusă prin notificarea nr. x/25.03.2019.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea, solicitând admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii contestaţiei împotriva măsurii administratorului judiciar.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2019, instanţa de apel i-a pus în vedere apelantei să întreprindă demersuri pentru a traduce citaţia şi cererea de apel, a Ie transmite intimatelor-creditoare cu sediul în Belize şi a depune dovada comunicării.

Prin încheierea din 2 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că apelanta-contestatoare nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina sa.

Ulterior, la 4 ianuarie 2021, apelanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

La termenul de judecată din 20 mai 2021, Curtea a constatat că nu mai subzistă motivul suspendării, întrucât intimatele C. şi D. au indicat un sediu procesual ales în România, astfel că a dispus repunerea pe rol a cauzei. Totodată, a constatat apelul în stare de judecată şi l-a reţinut spre soluţionare.

Prin decizia civilă nr. 903 din 20 mai 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul formulat de apelanta-contestatoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ialomiţa împotriva sentinţei civile nr. 611/19.04.2019 pronunţate de Tribunalul Ialomiţa, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-debitoare A. S.R.L. prin administrator judiciar B., intimaţii-creditori E. S.A., Administraţia Fondului pentru Mediu, D.G.R.F.P. Ploieşti - A.J.F.P. Ialomiţa, C. şi D..

A schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a admis în parte contestaţia împotriva măsurii dispuse de lichidatorul judiciar (fostul administrator judiciar) prin notificarea nr. x/25.03.2019 şi a constatat că debitoarea datorează creditoarei D.G.R.F.P. Ploieşti în reprezentarea A.J.F.P. Ialomiţa şi suma de 10.000 RON reprezentând creanţă curentă născută între data deschiderii procedurii insolvenţei şi data intrării în faliment.

La data de 02 decembrie 2020, contestatoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ialomiţa a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii instanţei de apel şi continuarea judecăţii apelului, constatând îndeplinite obligaţiile stabilite în sarcina D.G.R.F.P. Ploieşti-A.J.F.P. Ialomiţa.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., art. 42 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, prevederile Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind procedurile de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială ("notificarea sau comunicarea actelor") şi abrogarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin încheierea din 21 februarie 2023, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părţi.

Faţă de raportul comunicat, niciuna din părţi nu a depus un punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 29 martie 2023, în cauză, s-a fixat termen pentru examinare admisibilitate recurs în completul de filtru la data de 25 aprilie 2023, fără citarea părţilor.

Examinând excepţia lipsei de interes invocată din oficiu, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul are ca obiect încheierea din 2 iulie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că apelanta-contestatoare nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor stabilite de instanţă în sarcina sa, în sensul că nu a întreprins demersuri pentru a traduce citaţia şi cererea de apel, a le transmite intimatelor cu sediul în Belize şi a depune dovada comunicării.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiţie de fond pentru exercitarea acţiunii în justiţie. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia actualităţii interesului, ca o componentă a acestei condiţii de fond a acţiunii, trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanţei, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la oricare dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.).

Astfel, potrivit art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Prin urmare, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

În speţă, se constată că, ulterior promovării cererii de recurs, cauza a fost repusă pe rol şi, totodată, soluţionată prin decizia civilă nr. 903 din 20 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Având în vedere că interesul recurentei nu mai este actual în soluţionarea căii de atac, din moment ce scopul urmărit a fost atins prin repunerea cauzei pe rol şi soluţionarea dosarului suspendat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca rămas fără interes, recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ialomiţa împotriva încheierii din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămas fără interes, recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI în reprezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Ialomiţa împotriva încheierii din 2 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2023.