Territorial competence for public sector salary disputes involving prosecutor's office staff under special jurisdiction rules
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative jurisdictional conflict by ordering the Alba County Court to adjudicate the dispute, thereby reversing the Dolj County Court's declination and affirming that the Alba court is territorially competent. The case involved a labor law dispute where prosecutors, court clerks, and IT specialists employed by the Prosecutor's Office attached to the Craiova Court of Appeal sought the recalculation of their base salaries and payment of wage differences resulting from the application of public sector salary cap provisions in Law No. 153/2017, challenging the legality of the salary ceiling and demanding uniformization based on a specific sectoral reference value. The ICCJ determined that under Article 127(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, as modified by Law No. 310/2018, the mandatory exclusive jurisdiction for claims brought by judges, prosecutors, and clerks against their respective institutions lies with courts of the same grade in a neighboring appellate district to avoid impartiality issues; since the Alba County Court falls within the jurisdiction of the Alba Iulia Court of Appeal, which is adjacent to the Craiova Court of Appeal, the Alba court was designated as the competent forum despite the initial filing in Alba being initially deemed incompetent by that same court.
Legislator headnote
AI generatedart. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, art. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 127 C. proc. civ, art. 127 alin. (1) din C. proc. civ, art. 127 din C. proc. civ; Territorial competence for public sector salary disputes involving prosecutor's office staff under special jurisdiction rules: The case involved a labor law dispute where prosecutors, court clerks, and IT specialists employed by the Prosecutor's Office attached to the Craiova Court of Appeal sought the recalculation of their base salaries and payment of wage differences resulting from the application of public sector salary cap provisions in Law No. 153/2017, challenging the legality of the salary ceiling and demanding uniformization based on a specific sectoral reference value. The ICCJ determined that under Article 127(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, as modified by Law No. 310/2018, the mandatory exclusive jurisdiction for claims brought by judges, prosecutors, and clerks against their respective institutions lies with courts of the same grade in a neighboring appellate district to avoid impartiality issues; since the Alba County Court falls within the jurisdiction of the Alba Iulia Court of Appeal, which is adjacent to the Craiova Court of Appeal, the Alba court was designated as the competent forum despite the initial filing in Alba being initially deemed incompetent by that same court.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThese provisions constitute the main ground for the verdict, establishing the territorial competence of the Alba County Court to resolve the labor dispute involving prosecutors and clerks, and defining the procedure for resolving the negative jurisdictional conflict.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2023
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I Civilă la data de 21.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. şi OO., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
1. obligarea pârâţilor la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizaţiei lunare de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente ale reclamanţilor urmare aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, urmând a dispune uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente ale reclamanţilor raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi în continuare;
2. obligarea pârâţilor la plata efectivă a salariilor calculate prin raportare la VRS 605,225 începând cu data de 01.01.2018 şi în continuare, conform sentinţei civile nr. 959/08.04.2021, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, definitivă prin decizia nr. 5029/25.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, precum şi sentinţa civilă nr. 1015/13.04.2021 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, executorie de drept;
3. actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor reclamanţilor), până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.
Prin încheierea pronunţată la termenul de judecată din data de 12.10.2022 în dosar nr. x/2022, s-a dispus disjungerea cererii formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., R., S., T., X., PP., V., W., Y., AA., BB., DD., EE., FF., NN., OO., P. şi Q., în contradictoriu cu pârâţii: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.
Ca urmare a disjungerii a fost format dosarul nou cu nr. x/2022
La termenul de judecată din data de 12.10.2022, în dosarul disjuns, instanţa a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba.
Prin sentinţa civilă nr. 2295/2022 din 27 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Alba, secţia I Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat la Tribunalul Dolj, secţia civilă, spre competentă soluţionare cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., R., S., T., X., PP., V., W., Y., AA., BB., DD., EE., FF., NN., OO., P. şi Q. - toţi cu domiciliul procesual ales la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în contradictoriu cu pârâţii: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, cu citarea ca expert a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Alba a reţinut că o parte dintre reclamanţi îşi desfăşoară activitatea ca procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, o altă parte din reclamanţi îşi desfăşoară activitatea ca grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi alţi reclamanţi au statut de personal auxiliar de specialitate, în sensul prevăzut de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, aceştia desfăşurând activitate ca specialişti IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
A mai reţinut că Legea nr. 567/2004 reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea, specialiştii IT fiind asimilaţi practic grefierilor şi că prezentul litigiu are natura juridică a unui litigiu de muncă, întrucât reclamanţii solicită obligarea pârâţilor la plata unor sume de bani, despre care afirmă că le-ar fi datorate cu titlu de drepturi salariale.
În continuare, evocând dispoziţiile art. 269 alin. (2) din Codul muncii şi cele ale art. 210 din Legea nr. 62/2011, prima instanţă de conflict a statuat că, în ipoteza conflictelor individuale de muncă (cum este şi cauza dedusă judecăţii), reclamantul are dreptul de opţiune între instanţa de la locul domiciliului acestuia şi instanţa de la locul său de muncă.
Totodată, reţinând că, în cazul de faţă, atât domiciliul reclamanţilor, cât şi locul de muncă al acestora se află în Municipiul Craiova, care este situat în circumscripţia teritorială a Tribunalului Dolj, Tribunalul Alba a constatat că, din perspectiva textelor de lege mai sus menţionate, care reprezintă dreptul comun în materie, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a pricinii aparţine Tribunalului Dolj.
De asemenea, a mai reţinut că, în ceea ce priveşte statutul reclamanţilor, de procurori, grefieri şi personal auxiliar de specialitate, acesta este lipsit de relevanţă sub aspectul stabilirii instanţei competente din punct de vedere teritorial, în cauză nefiind incidente prevederile art. 127 C. proc. civ.
A mai reţinut că textul de lege se aplică în mod corespunzător în cazul procurorilor şi al grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi a doua, când are calitate procesuală pasivă (este pârât).
De asemenea, a mai arătat şi faptul că prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj sau la o instanţă inferioară acestuia, ci la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, după cum nici prevederile art. 127 alin. (2)1 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece Tribunalul Dolj nu este parte în cauză iar acest articol are în vedere numai ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, or, în cauză, pârâţii sunt parchete de pe lângă instanţe.
Totodată, a mai reţinut că, în lipsa unei reglementări exprese în acest sens, dispoziţia legală mai sus amintită nu poate fi aplicată prin analogie şi parchetelor de pe lângă instanţe, întrucât prevederile art. 127 din C. proc. civ., privind competenţa facultativă, sunt norme juridice de excepţie, motiv pentru care sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie (operaţiune interzisă de art. 10 din C. civ.), iar o interpretare extensivă a textului de lege aflat în discuţie ar echivala cu adăugarea la lege, ceea ce contravine prevederilor art. 5 alin. (4) din C. proc. civ. şi art. 126 din Constituţie.
În plus, a reţinut că, faţă de împrejurarea că reclamanţii îşi desfăşoară efectiv activitatea la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanţă care are competenţa de a soluţiona calea de atac împotriva hotărârii pronunţate în primă instanţă de către Tribunalul Dolj, poate reprezenta cel mult un motiv de strămutare în condiţiile art. 140 alin. (2) din C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, prima instanţă de conflict a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Alba şi, în consecinţă, a declinat la Tribunalul Dolj, secţia civilă, spre competentă soluţionare, cererea formulată de reclamanţi.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 25 noiembrie 2022, sub acelaşi număr de dosar.
La primul termen de judecată, instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a reţinut excepţia în pronunţare.
Prin sentinţa nr. 214/2023 din 31 ianuarie 2023, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolj, evocând Decizia nr. 31 din 11 noiembrie 2019 referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 131 din C. proc. civ., a reţinut că, iniţial, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii din prezenta cauză a fost înregistrată sub nr. x/2022, având prim termen la 12.10.2022, moment la care instanţa a procedat din oficiu la verificarea competenţei şi a constatat că, raportat la dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., Tribunalul Alba este competent să soluţioneze prezenta cauză în ceea ce priveşte reclamanţii care au calitatea de procuror, grefier, respectiv personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj şi la parchetele de pe lângă judecătoriile aflate în circumscripţia acestor tribunale, iar în ceea ce priveşte cererea formulată de către reclamanţii care au calitatea de procuror, grefier şi personal auxiliar de specialitate la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, funcţia de personal conex şi contractual la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi la toate celelalte parchete menţionate în cererea de chemare în judecată, precum şi funcţia de inspector şi inspector antifraudă la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, instanţa a dispus disjungerea şi înregistrarea separată, urmând a fi format un dosar separat pentru fiecare categorie profesională de reclamanţi, iar, ulterior, în dosarul nou format cu nr. x/2022, a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale, dispunând declinarea.
În aceste condiţii, cea de a doua instanţă de conflict a apreciat că Tribunalul Alba nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială raportat la reclamanţii din prezenta cauză, la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită în cauza înregistrată sub nr. x/2022, din care s-a disjuns prezentul dosar, şi nici nu procedat conform art. 131 alin. (2) C. proc. civ., dispunând măsuri în sensul declinării, ci a procedat la verificarea competenţei ulterior acestui moment procesual, în dosarul disjuns şi nou format.
În aceste condiţii, Tribunalul Dolj a reţinut că devine incidentă Decizia Î.C.C.J. nr. 31 din 11 noiembrie 2019, obligatorie şi în ceea ce priveşte considerentele.
Totodată, cu referire la competenţa teritorială, cea de a doua instanţă de conflict, evocând dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., a reţinut că, astfel cum rezultă din tabelul emis de angajator şi depus la dosarul Tribunalului Alba la fila x, reclamanţii din prezentul dosar sunt procurori, respectiv grefieri şi specialişti IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceste dispoziţii aplicându-se atât procurorilor, cât şi grefierilor.
În continuare, cea de a doua instanţă de conflict a reţinut că, în speţă, competenţa soluţionării cauzei ar aparţine Tribunalul Dolj care este inferioară Curţii de Apel Craiova, astfel că, în cauză devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (3) raportat la alin. (1) din C. proc. civ.
Însă, având în vedere că Tribunalul Alba nu a invocat excepţia de necompetenţă teritorială raportat la reclamanţii din prezenta cauză la primul termen de judecată, în considerarea dispoziţiilor legale susmenţionate şi faţă de împrejurarea că reclamanţii au ales să sesizeze Tribunalul Alba cu soluţionarea prezentei cereri, Tribunalul Dolj a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Alba, secţia I civilă.
Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă la 24 februarie 2023, sub acelaşi număr de dosar.
Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanţe - Tribunalul Alba şi Tribunalul Dolj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.
Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acţiunea introductivă are ca obiect recalcularea şi plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecăţii un conflict de muncă, în care reclamanţii sunt procurori, respectiv grefieri şi specialişti IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".
Astfel, prin modificarea art. 127 C. proc. civ., s-a valorificat decizia nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, prin care Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituţionale, deoarece încalcă principiul imparţialităţii justiţiei cuprins în art. 124 alin. (2) şi, implicit, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Având în vedere că, astfel cum rezultă din art. 127 alin. (3) C. proc. civ., textul de lege anterior evocat se aplică şi procurorilor, asistenţilor judiciari, dar şi grefierilor, rămâne valabilă interpretarea dată prin Decizia (RIL) nr. 7/2016 a instanţei supreme, potrivit căreia art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. se aplică şi în situaţia grefierilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti, în cadrul acestor parchete desfăşurându-şi activitatea, de altfel, atât procurorii, cât şi grefierii pe care aceeaşi normă legală îi menţionează expres.
Aşadar, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil şi în cazul în care reclamantul este nu numai judecător sau procuror, ci şi grefier, şi îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa ierarhic superioară celei competente să soluţioneze cauza, potrivit legii, ori la parchetele de pe lângă aceste instanţe.
Constatând, totodată, că nu pot fi reţinute prevederile art. 127 alin. (2) şi alin. (2)1 din C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanţe de judecată, iar nu împotriva unei unităţi de parchet de pe lângă o instanţă, aşa cum este în speţă, Înalta Curte, pornind de la statuările cu caracter obligatoriu anterior evocate, constată că, pentru reclamanţii procurori, respectiv grefieri din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, este atrasă incidenţa art. 127 alin. (1) C. proc. civ., conform alin. (3) al aceluiaşi articol.
În aceste condiţii, prin raportare la parchetul la care activează reclamanţii şi caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., instanţa supremă reţine că, în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei revine uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi competentă, potrivit legii.
Prin urmare, de vreme ce Curtea de Apel Alba Iulia, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Alba, este una dintre curţile de apel aflate în vecinătatea Curţii de Apel Craiova, în circumscripţia căreia se află Tribunalul Dolj (instanţa care ar fi fost competentă din punct de vedere material), rezultă că Tribunalul Alba este competent teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii.
Pentru aceste motive, în aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3), raportat la art. 135 alin. (2) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 aprilie 2023.