Consumer claimant prevails: pre-dispute forum clause void; domicile court gains territorial jurisdiction.

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, secţia I civilă, la data de 31 august 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în calitate de reprezentant legal al minorei B. a solicitat, pe calea cererii de valoare redusă, în contradictoriu cu pârâţii C. S.A. şi Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, obligarea pârâţilor la plata sumei de 5.637 RON, reprezentând debit principal, a dobânzii legale şi a cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1350 şi urm. C. civ., privind răspunderea civilă contractuală şi pe art. 1026 şi urm. C. proc. civ., privind procedura cererilor cu valoare redusă.

La data de 20.10.2022, pârâtul Ministerul Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei a depus întâmpinare, prin care a invocat următoarele: excepţia inadmisibilităţii cererii cu valoare redusă în materia acordării primei de stat, având în vedere dispoziţiile art. 1026 alin. (2) C. proc. civ. excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în prezenta speţă, întrucât, sumele solicitate prin prezenta acţiune izvorăsc din contractul de economisire creditare care a fost încheiat de reclamantă şi C. S.A.; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia inadmisibilităţii mijlocului judiciar, prin care reclamanta înţelege să îşi satisfacă pretenţiile faţă de pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

La data de 27.10.2022, pârâta C. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Craiova, apreciind că nu se află în procedura competentei alternative prevăzute de art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1) Prin sentinţa civilă nr. 10429/2022 din 14 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Craiova, secţia I civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul A.-reprezentant legal al lui B., în contradictoriu cu pârâţii C. S.A. şi Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, la Judecătoria Sector 6 Bucureşti.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că între minora B. şi C. S.A. a fost semnat, la data de 27.12.2012, contractul de economisire- creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ nr. AE540Y134.

Conform Conditiilor Generale ale Contractelor de economisire creditare ale C. S.A., care fac parte integrantă din contractul de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ al reclamantului, la Capitolul 24 părţile au stabilit competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti din Municipiul Bucureşti pentru soluţionarea oricăror litigii izvorâte din aceste contracte.

Reţinând, în continuare, prevederile art. 126 C. proc. civ. alin. (1) şi obiectul cauzei, ca fiind pretentiile decurgând din contractul de economii AE540Y134 încheiat cu pârâta C. S.A., beneficiar fiind fiica reclamantului, minora B., instanţa a constatat că acesta se încadrează în categoria drepturilor de care aceasta poate să dispună şi, constatând că părţile au stabilit competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti din Municipiul Bucureşti pentru soluţionarea oricăror litigii izvorâte din acest contract, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6 Bucureşti, unde se află sediul pârâtei C. S.A.

2.2) La data de 19 ianuarie 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, secţia civilă, sub acelaşi nr. de dosar, iar prin sentinţa civilă nr. 882 din 10 februarie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, excepţie invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanta B. prin reprezentant legal A., în contradictoriu cu pârâţii C. S.A. Bucureşti şi Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Judecătoriei Craiova; a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă între Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti şi Judecătoria Craiova şi a dispus suspendarea judecării cauzei şi înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă astfel ivit.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele motive:

Dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instituie o competenţă teritorială de soluţionare a acestor cereri, la alegerea reclamantului, care a acţionat în calitate de consumator în raportul de drept dedus judecăţii, atât în favoarea instanţei de la sediul pârâtei, cât şi a instanţei de la domiciliul acestuia, dispoziţii care sunt deplin aplicabile în cauză, reclamantul având calitatea de consumator, în sensul legislaţiei speciale în materie (respectiv, o persoană fizică care, în contractul de economisire-creditare încheiat cu banca, a acţionat în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale), beneficiind, astfel, de toate garanţiile legale aplicabile în materia protecţiei consumatorilor în executarea contractelor, de asemenea, reţinând că şi pârâta C. S.A. are calitatea de profesionist, iar obiectul litigiului constă în cererea de plată a primelor de stat, fiind o cerere în executarea contractului de economisire-creditare, ce face obiectul reglementării art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ce priveşte clauza compromisorie prevăzută la Cap. 24 din contractul de economisire- creditare, s-a reţinut că aceasta nu produce efecte pentru stabilirea competenţei teritoriale în prezentul litigiu, întrucât, fiind încheiată înainte de a se naşte dreptul la acţiune, încalcă dispoziţiile art. 126 alin. (2) C. proc. civ.

Instanta a avut în vedere că potrivit acestor dispoziţii, clauza compromisorie, încheiată înainte de naşterea dreptului la despăgubire, nu se aplică în litigiile din materia protecţiei consumatorilor; or dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. instituie o aplicare a principiului protecţiei drepturilor consumatorilor, prin acordarea prin lege a posibilităţii consumatorului de a se adresa instanţelor de la domiciliu, în vederea protejării intereselor sale.

Totodată, a reţinut prevederile art. 111 C. proc. civ., acesta fiind tot un caz de competenţă alternativă, iar, faţă de faptul că cererea de chemare în judecată a fost introdusă şi în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în baza art. 111 C. proc. civ.., reclamantul putea introduce acţiunea la instanţa de la domiciliul său.

Instanţa a reţinut că, în speţă, sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., prevederi care au fost introduse de legiuitor în C. proc. civ. după cele de la art. 111, astfel că, sunt aplicabile şi în ipoteza incidenţei art. 111 şi, cum unul din pârâţi este autoritate centrală, în baza art. 111 şi a art. 112 alin. (1) C. proc. civ.., reclamantul avea posibilitatea de a introduce acţiunea la instanţa de la domiciliul său.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă.

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din acelaşi cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru următoarele considerente:

Litigiul de faţă are ca obiect pretenţii, respectiv, plata către reclamantă a primelor de stat datorate conform contractului de economisire- creditare nr. AE540Y134 din 27.12.2012, încheiat cu pârâta C. S.A. şi dobânda legală penalizatoare.

Contractul încheiat de părţi intră sub incidenţa legislaţiei privind protecţia consumatorilor, litigiile generate de acest tip de raport juridic fiind reglementate din punct de vedere al competenţei de dispoziţiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, este un litigiu din materia protecţiei drepturilor consumatorilor: reclamanta se circumscrie noţiunii de consumator, în sensul definiţiei de la pct. 13 din Anexa la Legea nr. 296/2004 privind Codul consumului, fiind o persoană fizică care la data încheierii contractului a acţionat în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale; pârâta C.. este un profesionist, în sensul definit prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, fiind o persoană juridică care a acţionat în scopul activităţii sale comerciale şi, în fine, obiectul litigiului este o cerere în executarea contractului de economisire- creditare.

Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) C. proc. civ., în litigiile din materia protecţiei drepturilor consumatorilor, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, părţile pot conveni alegerea instanţei competente, în condiţiile prevăzute la alin. (1), numai după naşterea dreptului la despăgubire, orice convenţie contrară fiind considerată nescrisă şi, prin clauza stipulată la Capitolul 24 din Contractul de economisire- creditare, cu denumirea marginală "Sediul instanţei competente" părţile au prevăzut ca litigiile rezultate din contract să fie soluţionate de instanţele judecătoreşti din Municipiul Bucureşti.

Însă, Înalta Curte reţine că, în cauză, nu poate fi invocată clauza atributivă de competenţă inserată în contract, câtă vreme aceasta a fost redactată la momentul încheierii contractului de economisire- creditare, iar nu după naşterea dreptului la despăgubire, astfel cum impune textul de lege în mod imperativ.

Drept consecinţă, o asemenea prevedere este considerată nescrisă (inexistentă) în lumina prevederilor legale amintite.

Conform dispoziţiilor de drept comun, regula în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată urmând a fi introdusă la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

Şi, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanţele prevăzute la art. 107 -112, mai este competentă instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor.

Norma citată este o normă de protecţie a consumatorilor, pentru a facilita acestora accesul la instanţa judecătorească cea mai apropiată (cea în a cărei rază teritorială de competenţă domiciliază), această normă fiind o garanţie suplimentară a respectării dreptului la apărare al consumatorilor.

Or, prin declinarea competenţei teritoriale în favoarea instanţei de la sediul profesionistului, această prevedere legală ar fi golită de conţinut.

Notează instanţa supremă că în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în Cauza Oceano Grupo Editorial S.A. v. D., în materia protecţiei consumatorului s-a stabilit că este inechitabil şi mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva comerciantului care i-a încălcat drepturile, la instanţa de la sediul acestuia din urmă.

În speţă, opţiunea reclamantului consumator a fost în sensul soluţionării cauzei de către Judecătoria Craiova, instanţa de la domiciliul său, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., opţiune susţinută de prevederile art. 116 din acelaşi act normativ, prin care s-a reglementat o competenţă teritorială alternativă, iar, odată introdusă cererea la una din instanţele prevăzute de lege ca deopotrivă competente, respectiva instanţă este legal învestită, neputându-şi declina competenţa.

În plus, contractul de economisire-creditare care a generat raportul litigios în cauză a fost încheiat prin Sucursala Jiul a C.. S.A., Agenţia Judeţeană DJ-Jiul, având în vedere domiciliul consumatorului, în Municipiul Craiova.

Aşadar, conform prevederilor legale în materie, referitoare la protecţia consumatorilor, prin raportare la domiciliul reclamantului, faţă de considerentele anterior expuse şi în aplicarea art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că Judecătoriei Craiova îi revine competenţa teritorială pentru soluţionarea pricinii.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2023.