Jurisdictional conflict over civil claims in insolvency: scope of judicial transfer (prorogare judecătorească) for associated cases

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecăţii. Cadrul procesual.

Prin contestaţia înaintată la data de 11.11.2021 şi înregistrată la Tribunalul Specializat Mureş la data de 25.01.2022, ca urmare a dispoziţiei de strămutare dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheierea nr. 2768/15.12.2021, în dosarul nr. x/2021, creditoarea A.: s-a îndreptat împotriva creanţei înscrise în tabelul suplimentar de creanţe nr. 935/01.03.2019 depus in 04.03.2019 în favoarea debitoarei Cez Vânzare S.A. în cuantum de 651.601,83 RON; a solicitat obligarea creditoarei Cez Vânzare S.A. la plata sumei de 2.250.000 RON, încasată nejustificat (plata nedatorată) de la debitoare, reprezentând plată în avans pentru energia electrică ce urma să fie consumată (diferenţă tarif energie electrică); a invocat nulitatea numirii în calitate de membru al comitetului creditorilor a Cez Vânzare S.A., arătând că este debitor şi nu creditor; în subsidiar, a solicitat recuperarea, de îndată, a prejudiciului în cuantum de 2.901.601,83 RON de la lichidatorul judiciar B.. pentru pagubele generate de acţiunile şi inacţiunile prezentate mai sus, în baza art. 22 alin. (4) lit. q), alin. (5) din Legea nr. 85/2006 - art. 22 alin. (4) Legea nr. 85/2006.

Prin întâmpinarea depusă la data de 03.12.2021, Cez Vânzare S.A. a solicitat respingerea contestaţiei, atât pe cale de excepţie - invocând excepţia tardivităţii acesteia în baza art. 73 alin. (2) Legea nr. 85/2006, cât şi pe fond - precizând că declaraţia sa de creanţă nu a fost tardivă întrucât au fost majorate termenele şi că a facturat doar serviciile prestate.

Prin întâmpinarea depusă la data de 05.12.2021, creditoarea C. S.A. a solicitat la rândul său respingerea contestaţiei, atât pe cale de excepţie - invocând excepţia tardivităţii acesteia în baza art. 73 alin. (2) Legea nr. 85/2006, cât şi pe fond - arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 75 din Legea nr. 85/2006. Totodată, a susţinut că cererea îndreptată împotriva Cez Vânzare S.A. este inadmisibilă într-o contestaţie împotriva tabelului de creanţă şi este prescrisă având în vedere că plata care se susţine că a fost realizată în avans este din 28.12.2015.

Aceleaşi argumente au fost prezentate şi de lichidatorul judiciar D. în întâmpinarea depusă la data de 05.12.2021, acesta invocând excepţia tardivităţii contestaţiei, caracterul nefondat şi faptul că cererea îndreptată împotriva Cez Vânzare S.A. pe această cale este inadmisibilă.

Prin încheierea din 19 mai 2022 a fost dispusă disjungerea petitelor constând în cererea în pretenţii îndreptată împotriva creditoarei CEZ Vânzare S.A.; a cererii de constatare a nulităţii numirii în calitate de membru al comitetului creditorilor a societăţii CEZ Vânzare S.A. şi a cererii pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 2.901.601,83 RON de la lichidatorul judiciar B. pentru pagubele cauzate de acţiunile/inacţiunile cuprinse în cerere, pentru fiecare dintre acestea fiind formate dosare asociate.

Prin urmare, s-a reţinut că prezenta cauză are ca obiect doar cererea în pretenţii îndreptată împotriva creditoarei CEZ Vânzare S.A.

La acelaşi termen a fost invocată excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Mureş pentru soluţionarea acestei cereri.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1) Prin sentinţa nr. 267 din 7 octombrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2012, Tribunalul Specializat Mureş- Falimente a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declarat că nu este competent să judece cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Cez Vânzare S.A, având ca obiect pretenţii; a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri, în favoarea instanţei competente - Tribunalul Olt, şi a dispus trimiterea dosarului către instanţa competentă- Tribunalul Olt.

În motivarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că prin încheierea din 19.03.2012, a fost dispusă deschiderea procedurii generale insolvenţei la cererea debitoarei E. S.R.L., iar prin sentinţa nr. 115/23.02.2018 a fost declanşată procedura falimentului, astfel că, în prezent, debitoarea se află în procedură de faliment.

În această procedură, creditoarea A., în cadrul unei acţiuni ce cuprinde mai multe capete de cerere cu finalităţi diferite, a solicitat obligarea creditoarei Cez Vânzare S.A. la plata sumei de 2.250.000 RON, încasată nejustificat (plata nedatorată), de la debitoarea E. S.R.L., reprezentând plată în avans pentru energia electrică ce urma să fie consumată (diferenţă tarif energie electrică).

Judecătorul sindic a dispus disjungerea acestui petit şi constituirea unui dosar separat, prin încheierea din 19 mai 2022.

S-a constatat că efectele încheierii nr. 2768/15.12.2021, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus strămutarea dosarului de insolvenţă şi a dosarelor asociate în condiţiile în care legiuitorul a stabilit competenţa exclusivă a tribunalului în circumscripţia căruia îşi are sediul debitoarei, conform art. 16 din vechiul C. proc. civ., se răsfrâng doar asupra "procedurilor prevăzute de prezenta lege" - art. 6 Legea nr. 85/2006. Or, o acţiune în pretenţii îndreptată împotriva unei alte societăţi, care nu este în procedură de insolvenţă, nu intră nici în sfera proceselor şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, astfel cum statuează art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

2.2). La data de 28 decembrie 2022, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin sentinţa nr. 19/2023 din 18 ianuarie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CEZ Vânzare S.A., în favoarea Tribunalul Specializat Mureş; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că obiectul prezentei cauze este stabilit de reclamantă ca fiind contestaţia împotriva tabelului suplimentar de creanţe şi a raportului de activitate prin care s-a luat măsura admiterii creanţei şi anularea măsurii, precum şi obligarea creditoarei CEZ Vânzare S.A. la plata sumei de 2.250.000 RON, încasată nejustificat (plata nedatorată) de la debitoare, respectiv reîntregirea patrimoniului debitoarei, reprezentând plată în avans pentru energia electrică ce urma să fie consumată (diferenţă tarif energie electrică), iar în subsidiar fiind motivat în fapt şi în drept prin raportare la procedura insolvenţei debitoarei S.C. E. S.R.L. - dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 85/2006.

S-a reţinut că prin art. 142 alin. (2) din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1375/2015 privind regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti s-a stabilit expres că dosarul de insolvenţă este constituit din dosarul de bază şi dosarele asociate, constituind astfel un tot unitar. De altfel, Tribunalul Olt, prin încheierea din data de 10.01.2022 a dispus înaintarea întregului dosar de insolventă, inclusiv dosarele asociate la Tribunalul Specializat Mureş, ca urmare a strămutării cauzei prin încheierea nr. 2768, pronunţată la data de 15.12.2021 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosar nr. x/2021.

În consecinţă, întrucât a operat o prorogare judecătorească de competenţă cu privire la întregul dosar de insolvenţă, care, aşa cum s-a arătat, operează şi în privinţa dosarelor asociate dosarului principal de insolvenţă, inclusiv, în ceea ce priveşte capetele accesorii ale contestaţiei la tabelul suplimentar şi la raportul de activitate, Tribunal Olt a reţinut că, după strămutarea cauzei, Tribunalul Specializat Mureş devine instanţă competentă să soluţioneze contestaţia formulată în cadrul dosarului de insolvenţă, în raport de dispoziţiile art. 159 pct. 3 C. proc. civ., raportat la art. 40 C. proc. civ., operând o prorogare judecătorească a competenţei ca urmare a strămutării dosarului de insolvenţă.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ. de la 1865, ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 22 din acelaşi Cod, va pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

În ceea ce priveşte legalitatea învestirii în vederea soluţionării conflictului de competenţă, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeaşi pricină.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competenţă, stabilind competenţa soluţionării acesteia în favoarea Tribunalului Specializat Mureş, pentru următoarele considerente:

Cele două instanţe care au generat conflictul negativ de competenţă au apreciat diferit asupra corelaţiei dintre efectele hotărârii de strămutare a cauzei, dispusă în condiţiile prevăzute de art. 37 alin. (2) C. proc. civ., de la 1865, şi competenţa specială, determinată potrivit art. 16 din C. proc. civ. de la 1865, raportat la art. 6 din Legea nr. 85/2006 şi art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege.

Or, cererea ce formează obiectul cauzei de faţă, a fost formulată de către reclamantă în cadrul dosarului nr. x/2012, al Tribunalului Olt, a cărui strămutare s-a dispus de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cât şi a dosarelor asociate, inclusiv cele aflate în căile de atac (astfel cum rezultă din încheierea nr. 2768 de la 15.12.2021 a I.C.C.J., secţia a II-a civilă).

Or, prin soluţionarea cererii de strămutare, printr-o hotărâre fără cale de atac, şi trimiterea dosarului la Tribunalul Specializat Mureş, în condiţiile art. 40 alin. (3) C. proc. civ.., de la 1865, Înalta Curte constată că raţiunile normei de necompetenţă a acestui Tribunal, intrinseci prevederilor art. 16 din vechiul C. proc. civ., coroborat cu art. 6 din Legea nr. 85/2006 şi art. 11 alin. (2) din aceeaşi lege, nu-şi mai găseau incidenţă, câtă vreme Tribunalul Specializat Mureş a fost desemnat ca instanţă competentă, prin prorogare judecătorească.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte reţine că Tribunalului Specializat Mureş îi revine competenţa pentru soluţionarea cauzei, dată fiind prioritatea soluţiei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin încheierea nr. 2768 din Camera de Consiliu de la 15.12.2021, în dosarul nr. x/2021.

Temeiul legal al soluţiei

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 22 alin. (3) şi alin. (5) C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Mureş.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2023.