Cassation inadmissible for insufficient reasoning: appellate court's tort liability assessment and evidence analysis do not constitute unmotivated or contradictory judgment

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, la data de 06.05.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A., C. S.R.L. şi C. S.R.L., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 8.064.923,33 RON (echivalentul a 1.636.883,16 euro, calculat la cursul de schimb BNR din 28.04.2021 - 4,9270 RON/euro), reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de reclamantă urmare a faptelor prejudiciabile săvârşite de către pârâte, precum şi obligarea pârâtelor la plata contravalorii cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea acestui litigiu.

În 05.07.2021, pârâtele C. S.R.L. şi C. S.R.L. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a societăţilor C. S.R.L. şi C. S.R.L. şi pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, precum şi obligarea reclamantei la suportarea cheltuielilor de judecată.

În drept, şi-au întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 1349 şi următoarele C. civ., art. 205 rap. la art. 207 C. proc. civ.

Pârâta B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, în totalitate, a cererii de chemare în judecată, ca fiind vădit neîntemeiată, obligarea reclamantei la plata în integralitate a cheltuielilor de judecată ocazionate pârâtei de desfăşurarea prezentului litigiu, conform dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ.

Ca temeiuri de drept, a invocat: art. 201 alin. (1) şi 205-208, art. 453 C. proc. civ., art. 1349, art. 1385 alin. (3) C. civ. şi celelalte dispoziţii legale invocate în cuprinsul întâmpinării, precum şi principiile în care îşi are sediul materia.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 173 din 18.11.2021, a Tribunalului Dolj, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor C. S.R.L. şi C. S.R.L., invocată de acestea prin întâmpinare şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. faţă de aceste două pârâte, ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane juridice care nu au calitate procesuală pasivă; a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca neîntemeiată şi s-a luat act că pârâtele solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

2. Soluţia instanţei de apel. Hotărârea recurată.

Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, prin decizia nr. 378/2022 din 30 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, a respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 173/2021 din 18.11.2021, pronunţate de Tribunalul Dolj, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatele- pârâte B. S.A., C. S.R.L. şi C. S.R.L. şi a obligat apelanta- reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata- pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.734,44 RON; a respins cererea intimatelor- pârâte C. S.R.L. şi C. S.R.L. privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamanta A. S.R.L. - prin administrator judiciar "D." S.P.R.L., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate în apel ţi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Recurenta- reclamantă a invocat motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că decizia recurată, pe de o parte, nu este motivată, iar pe de altă parte, cuprinde motivări contradictorii, precum şi aspecte străine de natura cauzei deduse judecăţii.

În acest sens, a susţinut că ceea ce se critică prin motivul de recurs nu este inexistenţa propriu-zisă a motivării din cuprinsul hotărârii, ci lipsa efectivă a unui raţionament deductiv din care să reiasă o corespondenta între semnificaţia juridică a fiecărei probe încuviinţate şi soluţia pronunţată de instanţă.

Astfel, deşi decizia din apel se intinde pe nu mai puţin de 33 de pagini, 30 dintre acestea cuprind expunerea narativă a speţei din fond şi din apel, iar numai 3 pagini conţin ceea ce am putea numi "motivarea" hotărârii. Din aceste 3 pagini, doar una se referă la relaţia comercială dintre B. si A./B. si C., restul fiind dedicat unor aspecte străine de obiectul pricinii (o mai veche relaţie contractuală dintre A.-C.).

Pe calea motivelor de recurs, a arătat că înţelege să invoce şi aspecte legate de fondul pricinii deduse judecăţii (inclusiv, cu privire la semantica juridică a probatoriului), întrucat soluţia pronunţată în apel este atât rezultatul unei motivări formale, cât şi consecinţa unei motivări cu semnificaţii contradictorii, ambele neregularităţi afectând, deopotrivă, calitatea actului de justiţie realizat în faza apelului.

A mai susţinut că nemotivarea hotărârii este strâns legată de o eroare materială, respectiv o stare de fapt pe care instanţa de apel a retinut-o în cuprinsul considerentelor şi care i-ar fi imputabilă, şi anume, o pretinsă modificare în faza de apel a cererii de chemare în judecată.

A arătat că sintagma "prejudiciu rezultat din pierderea unei şanse" a fost folosită, ca şi temei al cererii de chemare în judecată, încă din faza de fond a procesului, aşa cum se poate observa şi din conţinutul notelor scrise ce au fost înaintate către instanţa de fond, prin urmare, constatarea instanţei de apel, în această privinţă, este total eronată. În egală măsură, având în vedere că situaţia de fapt neanalizată reprezintă cheia întregii construcţii juridice prin care a solicitat obligarea pârâtelor la despăgubiri, consideră că inadvertenţa sesizată se poate circumscrie noţiunii de "nemotivare a hotărârii", aşa cum aceasta a fost descrisă în jurisprudenţă.

Solicită a se observa că, începând cu paragraful 9, aspectele reţinute de instanţa de apel fie au caracter contradictoriu, fie sunt străine de natura cauzei. În acelaşi context, este de notat că instanţa de apel păstrează ca temeinică şi legală hotărârea pronunţată la fond, pentru aceleaşi considerente, deşi in faza de apel a fost administrată o proba deosebit de importantă (respinsă de instanţa de fond) şi anume, interogatoriile tuturor părţilor, la care nu se face niciun fel de referire, decizia fiind, şi din această perspectivă, nemotivată.

Recurenta- reclamantă a mai susţinut că hotărârea pronunţată în apel prezintă în cuprinsul său motive contradictorii, precum şi motive străine de natura pricinii, inadvertenţe care afectează calitatea actului de justiţie, în privinţa acestui motiv de recurs, menţionând cu titlu preliminar că motivarea contradictorie se referă la reţinerea unor situaţii de fapt ce nu îşi găsesc corespondent în realitatea obiectivă, cât şi a unor relaţii contractuale ce nu au niciun fel de legătură cu dosarul şi care nu influenţează nici măcar de o manieră indirectă raporturile juridice ce au format obiectul judecăţii în această pricină.

A menţionat că aceste motivări contradictorii sunt intercalate cu pasaje care prezintă o relaţie contractuală total străină obiectului acestei pricini, pe care instanţa de apel nu avea căderea să o analizeze, în detrimentul examinării celorlalte motive de fapt şi de drept care au format temeiul cererii de chemare în judecată în acest dosar. În mod greşit, instanţa de apel a apreciat că problema prejudiciului rezultat din pierderea unei şanse este străină obiectului judecăţii, deşi acestei probleme de drept ar fi trebuit să îi fie dedicată cea mai mare importanţă în procesul de motivare a deciziei recurate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 19.09.2022, sub nr. x/2021.

Apărările formulate în cauză

Intimatele- pârâte C. S.R.L. şi C. S.R.L. au formulat întâmpinare la recurs, înregistrată la data de 02.11.2022, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului declarat de A. S.R.L., solicitând admiterea excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea motivelor de recurs invocate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.., nulitate prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.., iar pe fondul recursului, respingerea acestuia, ca nefondat. Totodată, a solicitat obligarea recurentei- reclamante A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata- pârâtă B. S.A. a formulat, de asemenea, întâmpinare la recurs, prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind neîntemeiat, cu obligarea recurentei la plata integrală a cheltuielilor de judecată ocazionate intimatei de desfăşurarea prezentului litigiu.

III. Procedura de soluţionare a recursului

Cu titlu prealabil, se reţine că prezentul proces este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acţiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 06 mai 2021, deci, după intrarea în vigoare a acestei legi.

Prin rezoluţia din 23 noiembrie 2022, a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, s-a fixat termen pentru judecarea recursului, la data de 06 aprilie 2023, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

IV. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

În ce priveşte motivul de nelegalitate a hotărârii prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest motiv de casare are în vedere atât lipsa totală a considerentelor, cât şi existenţa unor considerente contradictorii sau care nu au nici o legătură cu cauza. Viciile motivării unei hotărâri pot fi variate însă în cele din urmă alcătuiesc trei mari categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă/contradictorie, motivarea insuficientă.

Observând cuprinsul considerentelor deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanţa de apel, în pronunţarea soluţiei sale de respingere a apelului formulat de reclamantă, a expus argumentele raţionamentului său juridic care a stat la baza soluţiei pronunţate, prin prisma materialului probator administrat, a apărărilor şi susţinerilor părţilor.

Contrar susţinerilor recurentei- reclamante, se poate deduce cu uşurinţă din cuprinsul considerentelor hotărârii recurate, raţionamentul logic şi complex al instanţei de apel în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, în mod corect şi motivat, cu analizarea tuturor susţinerilor părţilor statuând că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, neexistând nicio faptă ilicită sau prejudiciu.

De altfel, deşi se invocă o nemotivare a hotărârii, recurenta-reclamantă se raportează, în fapt, la dezlegarea pe care instanţa de apel a dat-o cauzei, invocând lipsa efectivă a unui raţionament deductiv, din care să reiasă o corespondenţă între semnificaţia juridică a fiecărei probe încuviinţate şi soluţia pronunţată de instanţă.

Arată, astfel, că deşi decizia din apel se întinde pe nu mai puţin de 33 de pagini, 30 dintre acestea cuprind expunerea narativă a speţei din fond şi din apel, iar din cele 3 pagini care conţin motivarea hotărârii, doar una se referă la relaţia comercială dintre B. şi A. B. şi C., restul fiind dedicat unor aspecte străine de obiectul pricinii, pentru ca, mai apoi, să susţină că nemotivarea hotărârii este strâns legată de o eroare materială, respectiv, o stare de fapt pe care instanţa de apel a reţinut-o în cuprinsul considerentelor şi care ar fi imputabilă recurentei- reclamante şi anume, o pretinsă modificare în faza de apel a cererii de chemare în judecată.

Or, asemenea critici nu sunt susceptibile de încadrare în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Întregul motiv iniţial de recurs, astfel cum a fost invocat, subsumat tezei I a art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu reprezintă decât o nemulţumire a recurentei-reclamante faţă de modul în care instanţa de apel a apreciat asupra probatoriului administrat în cauză şi a decis în sensul respingerii apelului, fără să existe, în fapt, vreo nemotivare a hotărârii, care să atragă după sine casarea acesteia.

Se constată, astfel, contrar susţinerilor recurentei- reclamante, că hotărârea instanţei de apel este motivată în conformitate cu standardul de calitate instituit de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind enunţate cu claritate atât situaţia de fapt reţinută în cauză pe baza probatoriului administrat, normele legale incidente, precum şi modul de aplicare al legii la situaţia de fapt determinată.

De asemenea, Înalta Curte reţine că au fost analizate şi s-a răspuns tuturor argumentelor principale invocate de părţi, iar considerentele sunt formulate şi structurate coerent, de natură a susţine concluzia şi raţionamentul instanţei.

Astfel cum se reţine frecvent în jurisprudenţa Înaltei Curţi, motivarea nu poate avea semnificaţia unui răspuns exhaustiv la toate argumentele părţilor care sprijină fiecare capăt de cerere/critică din calea de atac, fiind unanim recunoscut aspectul potrivit cu care motivarea unei hotărâri judecătoreşti nu este o problemă de volum, ci una de conţinut, de substanţă.

Împrejurarea că instanţa de apel a dat o altă dezlegare situaţiei de fapt, ori problemelor de drept, faţă de cele propuse de una din părţi- cum este cazul în speţă, de recurenta- reclamantă, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, cum nefondat susţine aceasta, ci, dezlegarea dată de instanţa de apel reprezintă rodul analizei şi aplicării instituţiilor de drept potrivit interpretării proprii, ce nu poate fi cenzurată decât numai în măsura în care se identifică un motiv de nelegalitate dintre cele expres şi limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Concluzionând, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de apel este motivată conform standardelor de calitate instituite de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.., iar, prin motivarea corespunzătoare a hotărârii judecătoreşti, se asigură respectarea garanţiilor de imparţialitate ale judecătorului şi de calitate a actului de justiţie, motiv pentru care Înalta Curte va înlătura şi criticile recurentei vizând existenţa unor motive contradictorii în cuprinsul hotărârii.

În realitate, motivul de recurs vizând existenţa unor motive contradictorii în cuprinsul hotărârii este nefondat, şi din perspectiva faptului că recurenta-reclamantă invocă o argumentaţie proprie, fără legătură cu considerentele deciziei recurate, presupusele motive contradictorii arătate de aceasta fiind susţinute pe o interpretare scoasă din context a anumitor paragrafe, fără legătură cu decizia recurată.

Or, asemenea critici nu pot constitui motive contradictorii ale deciziei recurate, fiind, de fapt, susţineri proprii ale recurentei, de interpretare şi aplicare a unor dispoziţii legale, ori principii de drept; ba, dimpotrivă, considerentele reţinute se completează, se susţin şi conduc în mod clar către soluţia adoptată.

În ce priveşte critica susţinută de recurenta-reclamantă, privind existenţa unor motive străine de cauza dedusă judecăţii în cuprinsul hotărârii, Înalta Curte reţine că nici aceasta nu poate fi primită, câtă vreme textul vorbeşte de "numai motive străine de natura cauzei", ceea ce, în niciun caz, nu se poate reţine în speţă.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că decizia recurată a respectat exigenţele impuse de norma legală de la art. 425 C. proc. civ. privind conţinutul unei hotărâri judecătoreşti, astfel că, acest motiv de recurs este nefondat.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte va înlătura motivul de casare invocat de recurenta-reclamantă, cu consecinţa respingerii prezentului recurs, ca nefondat.

Ca parte care a pierdut procesul, recurenta-reclamantă va fi obligată la plata către intimata-pârâtă Societatea "B." S.A. a sumei de 19.651,98 RON şi către intimata- pârâtă Societatea "C." S.R.L. a sumei de 5.485,36 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform dovezilor aflate la dosar.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. - prin administrator judiciar "D." S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 378/2022 din 30 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta- reclamantă să plătească intimatei- pârâte Societatea "B." S.A. suma de 19.651,98 RON şi intimatei- pârâte Societatea "C." S.R.L. suma de 5.485,36 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2023.