Venue-transfer appeal inadmissible; original order stands as final under Article 40(4).

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, prin încheierea nr. 560 din Camera de Consiliu de la 9 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, a respins excepţia de necompetenţă a secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii A. (senior), B. şi C. S.R.L..

În cuprinsul încheierii, prin raportare la considerentele reţinute şi faţă de cererea, inadmisibilă, de strămutare, Înalta Curte a constatat că nu poate analiza excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37, art. 39 şi art. 40 din Codul de procedură de la 1865, invocate de către petent, care se referă la modul de soluţionare al cererii de strămutare, precum şi la modalitatea de redactare a hotărârii date în strămutare.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, petentul A., de altfel, o simplă declaraţie de recurs, arătând că recursul său este formulat în ceea ce priveşte respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37, art. 39 şi art. 40 din Codul de procedură de la 1865, invocate în dosarul nr. x/2022, urmând ca motivele de recurs să fie redactate după primirea încheierii motivate.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 14.03.2023, sub nr. x/2023.

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Fiind luată în examinare cu prioritate, faţă de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, excepţia inadmisibilităţii căii extraordinare de atac a recursului, invocată din oficiu, raportat la prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită şi să respingă recursul, ca inadmisibil, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În cauză, Înalta Curte reţine că obiectul recursului de faţă îl constituie încheierea nr. 560 din 9 martie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, prin care s-a respins excepţia de necompetenţă a secţiei a II-a Civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi s-a respins cererea formulată de petentul A., privind strămutarea judecării procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

Iar, potrivit prevederilor art. 40 alin. (4) teza I C. proc. civ. de la 1865, "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac".

Este adevărat că recursul declarat de recurent este formulat, aşa cum însuşi recurentul A. precizează, faţă de respingerea cererii sale de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 37, art. 39 şi art. 40 din Codul de procedură de la 1865, invocată în cadrul dosarului nr. x/2022, însă, cu privire la această cerere, în considerentele încheierii, instanţa a reţinut următoarele:

"Prin raportare la considerentele anterior evocate, faţă de cererea inadmisibilă de strămutare, Înalta Curte nu poate analiza excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37, art. 39 şi art. 40 din Codul de procedură de la 1865 invocate de către petent, care se referă la modul de soluţionare al cererii de strămutare, precum şi la modalitatea de redactare a hotărârii date în strămutare.

Dispoziţiile la care se referă petentul şi care, în opinia sa, ar fi neconstituţionale nu au legătură cu condiţiile de admisibilitate pe care trebuie să le întrunească prezenta cerere de strămutare şi, ca atare, instanţa supremă este ţinută a se pronunţa, cu prioritate, asupra admisibilităţii cererii de strămutare care vizează revizuirea unui alt dosar de pe rolul secţiei a II-a civile, în chiar contextul analizării excepţiei de necompetenţă a secţiei a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".

Astfel, încheierea recurată nu conţine o soluţie exprimată nici în practica, şi nici în dispozitiv asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, astfel cum impun dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, motiv pentru care, ea nu poate fi recurată, potrivit regulilor generale.

Conform art. 299 alin. (1), C. proc. civ. de la 1865, sunt supuse recursului "(1) Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională ...".

Din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului şi faţă de prevederile legale arătate, calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, recurentul, în speţă, neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care a înţeles să o folosească.

Pentru argumentele expuse, în aplicarea art. 299 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, coroborat cu art. 40 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 560 din Camera de Consiliu de la 9 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2023.