Intellectual property damages: admissibility of clarification request for fixed-sum judgment and timeliness of enforcement incidents

Şedinţa publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 329/PI/21 din aprilie 1998, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/1996, înregistrată la data de 30.06.2021 pe rolul Tribunalului Timiş, secţia I civilă, sub nr. x/1996, reclamantul A. a solicitat ca în temeiul art. 400 alin. (2) din vechiul C. proc. civ., referitor la cele două capete de cerere ale litigiului:

1.termenul scadenţei obligaţiei pârâtei de a încheia cu reclamantul contractul privind acordarea drepturilor băneşti pentru realizarea tehnică a tehnologiei a tablei exterioare a capotei spate la B. 1310, contract în care să ateste calitatea de autor a reclamantului şi prin care să se stabilească obligarea pârâtei de a plăti reclamantului lunar 50% din valoarea eficientei economice .

2.cuantumul defalcat al despăgubirilor în suma de 120,25 miliarde RON vechi, acordate reclamantului, reprezentând pierderea suferită şi beneficiul de care a fost lipsit, conform dispoziţiilor art. 1075 şi art. 1084 C. civ., termenul scadentei obligaţiei de plată, criteriile de stabilire a despăgubirilor, reprezentând pierderea suferită, criteriile de stabilire a beneficiului nerealizat, de la data punerii în întârziere până la achitarea efectivă, având în vedere dobânda legală de 6%/an cu capitalizare lunara calculată în USD şi perioada de actualizare.

Prin încheierea civilă din data de 15.02.2022, pronunţată în dosarul nr. x/1996, Tribunalul Timiş a respins excepţiile tardivităţii, lipsei de interes şi inadmisibilităţii formulării cererii privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu; a repus cauza pe rol pentru a pune în discuţia părţilor excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată, excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei A.A.A.S., excepţia autorităţii de lucru judecat; a dispus emiterea adresei pentru acvirarea dosar nr. x/1996 al Tribunalului Timiş.

Prin sentinţa civilă nr. 388/07.07.2022, pronunţată în dosarul nr. x/1996, Tribunalul Timiş a respins excepţia autorităţii de lucru judecat; a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei A.A.A.S.; a respins cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 329/PI/21.04.1998 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/1996, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.A. şi Administrarea Activelor Statului, având ca obiect - constatare drept de autor şi despăgubiri; a obligat reclamantul A. la plata către pârâta B. S.A. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Faţă de faptul că pe calea invocării excepţiei prescripţiei se reiau apărările formulate cu ocazia excepţiei tardivităţii, excepţie soluţionată de către instanţă prin încheierea de şedinţă din 15.02.2022, nu au fost reluate considerentele.

A fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de dosar nr. x/2006 deoarece nu există identitate de obiect cu prezenta cauză care are ca obiect cerere de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 329/PI/21.04.1998 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/1996, iar ultimul dosar amintit are ca obiect contestaţie la titlu, formulată în temeiul art. 703 C. proc. civ., conform înscris dosar .

Prin decizia civilă nr. 129/A/24.02.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamant şi a fost obligată pârâta S.C. B. S.A. la plata sumei de 832.436,61 Euro, în echivalent în RON, la data plaţii, reprezentând despăgubiri pentru perioada 01.01.1998-21.07.2004 pentru utilizarea realizării tehnice" capota spate cu eleron incorporat B., adică s-au acordat despăgubiri pentru o perioadă diferită decât cea prevăzută de sentinţa civilă nr. 329/21 aprilie 1998, pronunţată de Tribunalul Timiş, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi s-a dispus obligarea pârâtei S.C. B. S.A. Colibaşi să încheie cu reclamantul un contract privind acordarea de drepturi băneşti pentru realizarea tehnică a acestuia,contract care să stabilească obligaţia pârâtei de a plăti reclamantului lunar 50% din valoarea eficienţei economice, precum şi obligarea pârâtei la plata către reclamanta sumele de 120.25 miliarde RON (vechi) reprezentând despăgubiri pentru perioada de aplicaţie a realizării tehnice calculate începând cu data de 0l.03.1992 şi până la data de 31.12.1997.

Excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei A.A.A.S. a fost respinsă.

Obligaţia de plată a sumelor supuse executării silite, având în vedere că prezenta cerere de chemare în judecată este formulată în contextul executării silite a titlului executoriu supus lămuririi, este şi în sarcina acestei pârâte conform art. 6 din O.U.G. nr. 70/2004 potrivit căruia "Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în condiţiile şi limitele stabilite potrivit mandatului prevăzut la art. 1 efectuează plata către B. a sumelor prevăzute în hotărârile judecătoreşti irevocabile.

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a avut calitate de parte în cauza civilă nr. 2815/3/1996 în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 329/PI/1998 de Tribunalul Timiş, însă după punerea în executare a acestei hotărâri, calitatea de debitor a pârâtei a fost stabilită prin art. 6 din O.U.G. nr. 70/2004.

Pe fond, s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 329/21 aprilie 1998, pronunţată de Tribunalul Timiş, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi s-a dispus obligarea pârâtei S.C. B. S.A. Colibaşi să încheie cu reclamantul un contract privind acordarea de drepturi băneşti pentru realizarea tehnică a acestuia, contract care să stabilească obligaţia pârâtei de a plăti reclamantului lunar 50% din valoarea eficienţei economice, precum şi obligarea pârâtei la plata către reclamantă sumei de 120.25 miliarde RON (vechi) reprezentând despăgubiri pentru perioada de aplicaţie a realizării tehnice calculate începând cu data de 0l.03.1992 şi până la data de 31.12.1997.

Prin decizia civilă nr. 127/A din 4 martie 1999, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/1998, s-a admis apelul declarat de Pârâta S.C. Automobile S.A. Colibaşi împotriva sentinţei civile nr. 329/21 aprilie 1998, pronunţată de Tribunalul Timiş, a fost schimbată această sentinţă, s-a admis în parte acţiunea reclamantului A. şi pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 115 234,468 RON, reprezentând drepturi băneşti de premiere actualizate pentru inovaţie.

Prin decizia civilă nr. 3326/12 octombrie 1999 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie în dosarul civil nr. x/1999, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotrivă deciziei civile nr. 127/4 martie 1999 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/1998

Prin decizia civilă nr. 902/A din 20 decembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul civil nr. x/2001, s-a respins cererea de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 127/4 martie 1999, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/1998

Prin decizia civilă nr. 562/12 februarie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul civil nr. x/2002, s-a admis recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 902/A din 20 decembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, s-a admis cererea de revizuire şi în consecinţă s-a modificat decizia civilă nr. 127/4 martie 1999 a Curţii de Apel Timişoara, în sensul că s-a respins apelul declarat de Pârâta S.C. Automobile S.A. Colibaşi împotriva sentinţei civile nr. 329/21 aprilie 1998, pronunţată de Tribunalul Timiş.

În motivarea deciziei instanţei de recurs s-a decis că " prin sentinţa civilă nr. 329/PI din 21 aprilie 1998, Tribunalul Timiş a stabilit corect faptul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 64/1991. Cum societatea pârâtă nu s-a conformat dispoziţiilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, Tribunalul Timiş a stabilit judicios că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 67 alin. (3) din aceeaşi lege şi a obligat-o pe aceasta să plătească reclamantului suma de 120.25 miliarde RON cu titlu de despăgubiri pentru perioada de aplicare a realizării tehnice, sumă calculată pe baza constatărilor şi concluziilor raportului de expertiza contabilă efectuat în cauză.

Tribunalul Timiş a respins primul capăt al cererii reclamantului lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 329/PI/21.04.1998 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/1996,

Obligaţia de a face, dispusă în sarcina S.C. B. S.A., devine scadentă, la data la care sentinţa judecătorească prin care s-a dispus în acest sens, dobândeşte calitatea de titlu executoriu, dacă nu se prevede altfel, în considerentele sau dispozitivul sentinţei civile.

Orice sentinţă civilă produce efecte doar pentru viitor, de la data la care dobândeşte caracter de titlu executoriu.

Calitatea de titlu executoriu a unei sentinţe judecătoreşti, precum şi data de la care se dobândeşte această calitate, este dată de către lege, iar nu de către instanţa de judecată, astfel că nu se pune problema, în speţă, de a lămuri considerentele sentinţei civile în litigiu.

Interpretarea normelor juridice referitoare la data la care o sentinţă judecătorească dobândeşte caracter de titlu executoriu, nu poate face obiectul procedurii speciale prevăzute de art. 399 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., acesta fiind un aspect ce poate fi lămurit, dacă există neînţelegeri între părţi, doar pe calea contestaţiei la executare.

În cazul în care pârâtul nu aduce la îndeplinire obligaţia de a face la care a fost obligat prin intermediul unui titlu executoriu, legiuitorul este cel care, prin normele juridice edictate în materia executării silite, arată modalitatea prin care pârâtul poate solicita plata de daune interese.

Aşadar, pe calea unei cereri de chemare în judecată separate se poate obţine acest lucru, iar nu pe calea procedurii speciale prevăzute de art. 399 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.

Cu privire la al doilea capăt al cererii de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 329/PI/21.04.1998 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/1996, s-au avut în vedere capetele de cerere ale cererii de chemare în judecată ce a făcut obiectul sentinţei civile a cărei lămurire se cere, deoarece instanţa de judecată este ţinută de principiul disponibilităţii, neputând să acorde altceva decât s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut, precum şi concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, acesta fiind principalul mijloc de probă care a stat la baza pronunţării titlului executoriu şi a considerentelor soluţiei pronunţate.

Prin dispozitivul sentinţei civile ce face obiectul prezentei cereri de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului titlului executoriu, se prevede o sumă fixă reprezentând despăgubiri, fiind indicată în clar şi perioada pentru care acestea au fost calculate, respectiv 01.03.1992-31.12.1997.

Nu este prevăzut că s-ar fi stabilit o sumă nedeterminată, dar determinabilă pentru viitor, pe baza unor criterii clar precizate.

Din cererea de chemare în judecată nu rezultă care ar fi criteriile pe care însuşi reclamantul le-ar considera ca fiind aplicabile în cauza pendinte în sensul stabilirii sumei ce o consideră ca i s-ar cuveni drept despăgubire.

Nu este niciunde solicitat a se acorda o sumă pentru un prejudiciu constând în pierderea efectiv suferită şi o altă sumă pentru prejudiciul constând în beneficiul nerealizat.

Prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond, reclamantul este cel care solicită a i se acorda suma de 120,25 miliarde RON, reprezentând despăgubiri, arătând că această sumă reprezintă înmulţirea numărului de autoturisme la care s-a utilizat realizarea tehnică cu 41 dolari echivalent în RON, la care să se adauge dobânzile bancare.

Conform înscris dosar fond, numărul de unităţi care au fost fabricate cu realizarea tehnică inventată de către reclamant a fost de 291099.

Se arată, de asemenea de către reclamant în aceleaşi concluzii scrise că suma de 41 dolari americani reprezintă suma economisită de pârâtă din costul de realizare a autoturismului prin aplicarea noii tehnologii.

În acest context, nu se poate pune problema de a stabilii care sunt criteriile avute în vedere la pronunţarea dispozitivului titlului executoriu, dacă însuşi reclamantul le-a precizat, instanţa de judecată fiind ţinută de principiul disponibilităţii.

Mai mult decât atât la fila x a sentinţei civile ce reprezintă titlu executoriu se prevede în clar faptul că suma acordată reprezintă dezdăunări, potrivit C. civ. ce reprezintă daune interese conform art. 1084 C. civ., cuprinzând atât pierderea suferită şi beneficiul de care a fost lipsit.

Nu s-a formulat niciun obiectiv în cadrul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză prin care să se calculeze valori diferite pentru beneficiu nerealizat şi pentru pierderea efectiv suferită, reclamantul achiesând astfel la criteriile avute în vedere pentru calcularea sumei acordată cu titlu de despăgubire.

Administrarea unor mijloace de probă noi, prin care să se ajungă la reinterpretarea şi reanalizarea materialului probator avut în vedere la data la care s-a pronunţat sentinţa civilă ce reprezintă titlu executoriu este inadmisibilă pe calea procedurii de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului titlului executoriu.

În contextul executării silite, suma de 120,25 miliarde RON reprezintă creanţa de executat, indiferent din ce este compusă aceasta şi care au fost criteriile care au condus instanţa de judecată la pronunţarea acestui titlu executoriu.

La această creanţă, titlul executoriu nu prevede că se acordă penalităţi sau dobânzi.

În considerentele acestei sentinţe civile se arată că suma acordată reprezintă despăgubire pentru trecut, deoarece pentru viitor prejudiciul urmează a fi acoperit prin obligarea pârâtei la încheierea unui contract cu reclamantul, or aşa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei sentinţe civile, modalitatea prin care pârâta poate fi obligată la îndeplinirea obligaţiei sale de a face este prevăzută de legiuitor şi nu poate face obiectul unei cereri de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului titlului executoriu.

În baza art. 399 alin. (1) vechiul C. proc. civ. coroborat cu art. 400 alin. (2) şi art. 2811 din vechiul C. proc. civ., s-a respins cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 329/PI/21.04.1998 pronunţate de Tribunalul Timiş în dosar nr. x/1996.

Văzând culpa procesuală a reclamantului, în baza art. 274 vechiul Cod de procedură, s-au acordat cheltuieli de judecată în cuantum de 1.500 RON, conform chitanţă şi factură de la dosar.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, reclamantul A., prin care a solicitat admiterea apelului. În baza art. 466 şi următoarele C. proc. civ. a solicitat emiterea unei hotărâri prin care să se lămurească incidentele ivite în executarea titlului executoriu s.c. 329/PI/21.04.1998 în cauză: cum a fost stabilită suma reprezentând despăgubirile din titlu; în ce monedă a fost calculate despăgubirile din titlu; care au fost criteriile de obţinere sumei reprezentând despăgubirile din titlu; din ce sume a fost formată suma reprezentând despăgubirile din titlu; care este data scadentă a obligaţiei de a plăţi suma reprezentând despăgubirile din titlu.

Privitor la incidentul ivit în recuperarea drepturilor pentru perioada 01.01.1998-24.07.2004 sfârşitul fabricaţiei B. berlina în care s-a considerat că drepturile sunt de 50 % din valoarea eficienţei economice de la data 21.04.1998 data pronunţării Titlului executoriu sentinţa civilă nr. 329/PI/21.04.1998, reclamantul a solicitat să se lămurească care este data prevăzută în titlu a scadenţei obligaţiei de a încheia contractul în care să se ateste calitatea de autor şi prin care sa se stabilească obligarea pârâtei de a plăti lunar reclamantului 50 % din valoarea eficienţei economice; dacă este data pronunţării titlului sau o dată la latitudinea pârâtei; care este data de când pârâta trebuia să acorde lunar 50 % din valoarea eficienţei economice de la data încheierii contractului sau de la data pronunţării hotărârii.

Apelantul consideră sentinţa civilă nr 388/07.07.2022 pronunţată de către Tribunalul Timiş în dosar x/1996, ca nelegală şi netemeinică.

Împotriva încheierii din 15.02.2022 şi a sentinţei nr. 388/PI/2022 din data de 07.07.2022, ambele pronunţate în dosarul nr. x/1996, a declarat apel pârâta B. S.A., prin care a solicitat admiterea apelului şi pronunţarea unei soluţii de respingere a cererii de chemare în judecată a reclamantului, ca tardivă, inadmisibilă şi lipsită de interes, iar pe fond, ca neîntemeiată.

Apelanta a susţinut că, de principiu, soluţia de respingere a cererii reclamantului cu privire la lămurirea dispozitivului titlului executoriu - sentinţa civilă nr. 329/21.04.1998 - este corectă, însă ceea ce înţelege să atace prin prezentul apel vizează respingerea excepţiilor invocate precum şi motivarea de către instanţă a respingerii excepţiilor invocate.

Soluţia instanţei de apel. Hotărârea recurată.

Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 757/A din 12 decembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/1996, a respins apelul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 388/07.07.2022, pronunţate de către Tribunalul Timiş, în dosarul nr. x/1996 şi a respins apelul declarat de către pârâta B. S.A. împotriva încheierii din data de 15.02.2022 şi a sentinţei civile nr. 388/07.07.2022, pronunţate de către Tribunalul Timiş, în acelaşi dosar.

II. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs, reclamantul A., cât şi pârâta Societatea "B." S.A., solicitând admiterea recursului şi modificarea, în parte, a hotărârii din apel, în sensul pronunţării unei soluţii de respingere a cererii de chemare în judecată a reclamantului A., drept tardivă, inadmisibilă şi lipsită de interes, iar, pe fond, ca neîntemeiată.

Recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept şi nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, şi cuprinde motive contradictorii şi străine cauzei şi, de asemenea, a criticat-o pentru interpretarea eronată a textelor legale.

Recurenta- pârâtă Societatea "B." S.A. a arătat că motivul de nelegalitate pe care îl invocă este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 vechiul C. proc. civ.. ("hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii"), şi are în vedere motivarea instanţei de apel cu privire la respingerea, de către instanţa de fond a excepţiilor invocate de aceasta, respectiv, tardivitatea, inadmisibilitatea şi lipsa de interes a cererii de chemare în judecată.

În detalierea motivului de recurs invocat, a susţinut, în esenţă, următoarele:

Sentinţa civilă nr. 329/PI/21.04.1998 (titlul executoriu a cărui lămurire se cere) a devenit executorie la data de 12.02.2004, în urma unor lungi cicluri procesuale.

În acord cu dispoziţiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958, termenul în care reclamantul-creditor putea cere executarea silită a titlului a fost de 3 ani, calculaţi începând cu data de 12.02.2004.

Prin urmare, susţine recurenta-pârâtă că dreptul reclamantului A. de a formula o contestaţie la executare privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării prezentului titlu executoriu s-a întins pe aceeaşi durată de 3 ani, iar orice contestaţie formulată după data de 12.02.2007 este tardivă şi trebuia respinsă ca atare, în opinia sa.

Recurenta- pârâtă a mai arătat că, pentru primul capăt din cererea de chemare în judecată a reclamantului, astfel cum a arătat în fond şi în apel, există o hotărâre irevocabilă, cu putere de lucru judecat- decizia nr. 129 A/24.02.2016, în baza căreia B. a achitat suma de 832.436,61 Euro, cu titlu de despăgubiri pentru perioada 01.01.1998 - 21.07.2004.

Consideră că important de precizat, astfel cum a mai arătat, este şi faptul că reclamantul A. a înţeles să solicite lămurirea dispozitivului şi a deciziei civile nr. 129 A/24.02.2016, Curtea de Apel Bucureşti respingând cererea ca fiind lipsită de interes (dosar nr. x/2006).

Recurenta- pârâtă a arătat că şi pentru al doilea capăt de cerere, suma de 120,25 mld.RON ROL din titlul executoriu, reprezentând despăgubiri pentru perioada de aplicare a realizării tehnice pentru perioada 1.03.1992 - 31.12.1997 a fost achitată de B..

Prin urmare, susţine că este evident că solicitarea reclamantului A. de lămurire a dispozitivului titlului executoriu (329/PI/21.04.1998) este nu numai inadmisibilă, dar şi lipsită de interes, de vreme ce o astfel de lămurire nu ar aduce niciun folos practic reclamantului şi nu ar putea, în niciun fel, valorificată juridic.

Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 13.02.2023, sub nr. x/2023.

Apărările formulate în cauză

Intimata- pârâtă AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI BUCUREŞTI - A.A.A.S. a formulat întâmpinări cu privire la fiecare din ambele recursuri, prin care: cu privire la recursul formulat de recurentul-reclamant A., a solicitat, în principal, anularea cererii de recurs şi, în subsidiar, respingerea acesteia, ca neîntemeiată, iar cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtă, a solicitat admiterea cererii de recurs, modificarea în parte a hotărârii din apel (şi a încheierii din data de 15.02.2022), în sensul pronunţării unei soluţii de respingere a cererii de chemare în judecată a reclamantului, ca tardivă, inadmisibilă şi lipsită de interes.

Recurenta- pârâtă B. S.A. a formulat, la rândul său, întâmpinare cu privire la recursul formulat de reclamant, prin care a invocat excepţia netimbrării acestuia,

III. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., de la 1865, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepţia netimbrării cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant A., pe care urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente:

Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.

În condiţiile art. 20 alin. (2) teza I din Legea nr. 146/1997, instanţele judecătoreşti pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată, iar "neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii", în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din aceeaşi lege.

Înalta Curte constată că, deşi conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul de judecată din data de 6 aprilie 2023, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, recurentul-reclamant a fost legal citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 97 RON, datorată potrivit art. 11 alin. (1) teza a II-a, coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, acesta nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

De asemenea, Înalta Curte mai reţine că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru datorate recurentul- reclamant nu a formulat cerere de reexaminare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, şi nici nu a solicitat ajutor public judiciar, în condiţiile O.U.G. nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Cum, în cauză, recurentul-reclamant nu s-a conformat îndeplinirii obligaţiei legale de plată a taxei judiciare de timbru prevăzute de actul normativ mai sus-menţionat, cererea de recurs va fi anulată, ca netimbrată.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei instanţei de apel.

Examinând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate de recurenta- pârâtă Societatea "B." S.A. şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Astfel cum a arătat şi în faţa instanţei de apel, şi cum reia şi în recurs, recurenta- pârâtă nu a înţeles să critice soluţia de respingere a cererii reclamantului cu privire la lămurirea dispozitivului titlului executoriu, reprezentat de sentinţa civilă nr. 329/21.04.1998 cu privire la care, recurenta precizează că este corectă, ci a arătat că recursul său are în vedere motivarea instanţei de apel cu privire la respingerea de către instanţa de fond a excepţiilor invocate de către aceasta, respectiv, tardivitatea, inadmisibilitatea şi lipsa de interes a cererii de chemare în judecată.

Se observă, astfel, că, de fapt, ceea ce recurenta-pârâtă critică prin recursul formulat sunt considerentele hotărârii instanţei de apel, prin care aceasta a analizat asupra excepţiilor arătate, criticile recurentei vizând, deci, considerentele hotărârii, şi nu dispozitivul acesteia.

Or, este ştiut faptul că, pe temeiul C. proc. civ. de la 1865 poate fi obiect al apelului/recursului doar dispozitivul sentinţei sau al deciziei, după caz, întrucât numai această parte a hotărârii constituie "ordinul" instanţei cu privire la raportul juridic dedus judecăţii şi este susceptibilă de executare silită.

Considerentele unei hotărâri judecătoreşti servesc numai pentru a interpreta dispozitivul, neavând putere de lucru judecat decât prin dispozitiv şi numai în măsura în care îl explică şi se referă la el.

Ca atare, în cadrul unei căi de atac ordinare, poate fi atacat doar dispozitivul hotărârii judecătoreşti, parte a hotărârii care cuprinde ceea ce se dispune de către instanţă cu privire la obiectul dedus judecăţii.

Înalta Curte, constatând, astfel, că recursul declarat de recurenta- pârâtă Societatea "B." S.A. are în vedere doar motivarea instanţei de apel cu privire la respingerea, de către instanţa de fond, a excepţiilor tardivităţii, inadmisibilităţii şi lipsei de interes a cererii de chemare în judecată, invocate de aceasta, faţă de considerentele mai sus arătate, apreciază că acest recurs al pârâtei nu poate fi primit.

Chiar şi aşa, trecând peste aceste aspecte, Înalta Curte reţine că recursul declarat de pârâtă este nefondat.

În ce priveşte criticile din recurs, prin care se susţine nelegalitatea respingerii excepţiei tardivităţii cererii de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 329/PI/21.04.1998, pronunţate de Tribunalul Timiş în dosarul nr. x/1996, (a contestaţiei la titlu), Înalta Curte reţine că acestea nu pot fi primite, raportat la data formulării cererii (16 iunie 2021) şi faţă de faptul că executarea silită a titlului executoriu în cauză, şi a cărui lămurire s-a solicitat, se afla încă în derulare, nefiind închisă.

Susţinerile recurentei- pârâte prin recurs, în sensul că titlul (hotărârea) cu privire la care a formulat cererea în cauză, a devenit executoriu la data de 12.02.2004, iar termenul de 3 ani prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 trebuie calculat începând cu această dată, orice contestaţie formulată după data de 12.02.2007 fiind tardivă şi ar trebui respinsă ca atare, nu pot fi primite, fiind nefondate.

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, temeiul de drept al cererii a fost cel reprezentat de art. 400 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865 şi, în atare situaţie, sunt incidente dispoziţiile art. 401 alin. (1)1 din acelaşi Cod, care prevăd următoarele: "Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.".

Câtă vreme executarea silită a fost începută înlăuntrul termenului de prescripţie de 3 ani, prevăzut de art. 6 din Decretul nr. 167/1958 şi aceasta se afla încă în derulare la data formulării cererii- obiect al dosarului de faţă-, nefiind închisă, în mod legal şi cu respectarea prevederilor mai sus-arătate instanţa de apel a constatat că cererea reclamantului-recurent A. nu este nici tardivă, şi nici prescrisă, şi în mod corect a constatat instanţa de apel că Tribunalul a trecut la analiza pe fond a acestei cereri, respingând excepţia tardivităţii invocată.

Nici criticile ce se referă la nelegalitatea deciziei recurate, de menţinere a soluţiei respingerii excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei, respectiv, lipsei de interes nu pot fi primite, raportat la faptul că cererea de lămurire a înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu a fost formulată tocmai pentru că, în opinia recurentului-reclamant, sumele achitate nu au fost corect cuantificate în raport de cele dispuse prin sentinţa reprezentând titlu executoriu.

Ca atare, rezultă cu evidenţă finalitatea urmărită prin promovarea acestei cereri, încât nu se poate considera că nu îndeplineşte condiţia de exerciţiu din perspectiva interesului şi a admisibilităţii acesteia.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat de recurenta-pârâtă şi întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865, nu este fondat.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., de la 1865, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 757/A din 12 decembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2023.