Salary-indemnity recalculation suit against prosecutors' offices assigned to Vaslui Tribunal; Bacău declination upheld.

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Vaslui, secţia I civilă la 24 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D. şi E. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat recalcularea indemnizaţiilor de încadrare şi a sporurilor aferente în funcţie de salarizarea stabilită pentru procurorii din cadrul secţiei de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie (S.I.I.J.), începând din luna octombrie 2018 până la încetarea stării de discriminare sau a unei intervenţii lesislative, aceasta incluzând şi drepturile salariate specifice personalului delegat sau detaşat, şi repararea prejudiciului astfel creat reprezentat de diferenţa salariată rezultată dintre noua indemnizaţie de încadrare şi indemnizaţia actuală de încadrare, începând cu luna octombrie 2018 şi în continuare, pe viitor, până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare.

În drept au fost invocate, între altele, dispoziţiile Legii nr. 293/2015, Legii nr. 71/2015, art. 253 alin. (1)-(2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 Codul muncii, art. 208, art. 210, art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2517, art. 2526, art. 1535 şi art. 6 alin. (4) C. civ. şi prevederile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

La termenul de la 26 mai 2022, Tribunalul Vaslui a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale raportat la prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 774 din 23 iunie 2022, Tribunalul Vaslui, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale.

În esenţă, Tribunalul Vaslui a reţinut că reclamanţii A., B. şi C. au calitatea de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, iar D. şi E., procurori pensionaţi din cadrul aceluiaşi parchet, în cursul anilor 2021, respectiv 2020. A mai constatat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad nu are personalitate juridică, aceasta revenind, conform art. 89 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui, pârât în cauză. Instanţa a reţinut şi că litigiul dedus judecăţii vizează diferenţe salariale pretinse pe temeiul discriminării, fiind un conflict de muncă în accepţiunea art. 266 Codul muncii, iar competenţa de soluţionare revine, de principiu, tribunalului în circumscripţia căruia se află domiciliul reclamanţilor, şi anume Tribunalului Vaslui, pe lângă care funcţionează pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, ordonator de credite pentru parchetul de nivel inferior, respectiv Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad. Văzând şi prevederile art. 127 C. proc. civ., Tribunalul Vaslui a apreciat că este competent să soluţioneze cauza Tribunalul Bacău.

La termenul de la 10 februarie 2023, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a pus în discuţie competenţa instanţei, iar prin sentinţa civilă nr. 171 din 27 febuarie 2023, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În esenţă, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a reţinut că prevederile art. 127 C. proc. civ. au caracter special faţă de dispoziţiile de drept comun al muncii cuprinse în art. 208 şi art. 210 din Legea nr. 62/2011. A mai reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile speciale ale art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. deoarece reclamanţii, având calitatea de procurori sau foşti procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, nu îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Vaslui (competent teritorial, potrivit dreptului comun al muncii) sau la o instanţă inferioară acestuia, astfel că instanţa competentă este, conform legislaţiei muncii, Tribunalul Vaslui.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia I civilă competenţa de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că instanţele învestite, respectiv Tribunalul Vaslui, secţia I civilă şi Tribunal Bacău, secţia I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre aceste instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Nici una din instanţele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Înalta Curte reţine că instanţele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai mulţi reclamanţi care deţin sau au deţinut funcţia de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, prin care aceştia au solicitat acordarea unor drepturi salariale.

Conform dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul."

Pentru a stabili instanţa competentă din punct de vedere teritorial, va fi avută în vedere calitatea părţilor din dosar, precum şi faptul că aceştia au sau au avut locul de muncă în circumscripţia teritorială a Tribunalului Vaslui.

Astfel cum a statuat instanţa supremă prin Decizia nr. 7/2016 pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, "condiţia-premisă de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă."

Întrucât reclamanţii îşi desfăşoară sau şi-au desfăşurat activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad, instanţă inferioară Tribunalului Vaslui, competent să soluţioneze cauza în primă instanţă, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2023.