Revision motion rejected for re-litigating merits of property-title dispute.

Şedinţa publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 29 iunie 2022 sub nr. x/2022, revizuenta A. S.A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 1602 din 23 iunie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, solicitând, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire şi schimbarea deciziei atacate, cu consecinţa rejudecării recursului în privinţa motivelor care nu au fost analizate.

Prin decizia nr. 1602 din 23 iunie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 850/2019 din 12 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

În esenţă, revizuenta critică decizia atacată şi susţine incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 509, alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cu care revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.

Astfel, revizuenta susţine că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivului de nelegalitate întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la încălcarea dispoziţiilor legale de drept substanţial, respectiv prevederile Legii nr. 15/1991 şi ale H.G. nr. 834/1991, cu privire la încălcarea regimului juridic al dreptului de administrare directă. Revizuenta arată că aceste dispoziţii legale se referă tocmai la existenţa dreptului de administrare directă în patrimoniul fostei unităţi socialiste şi acesta a fost unul dintre motivele de recurs invocate prin cererea de recurs şi nu un motiv de recurs nou invocat doar cu prilejul concluziilor orale, cum în mod eronat a reţinut instanţa de recurs. Totodată, potrivit revizuentei, reţinerea instanţei de recurs că aceasta a invocat pentru prima oară la termenul de judecată din 9 iunie 2021, cu ocazia dezbaterilor în cadrul recursului, că decizia nr. 470/1079 ar institui un drept de administrare directă, privit ca un substitut al dreptului de proprietate, respectiv un drept real corespunzător în vechea reglementare socialistă, este rezultatul unei confuzii care a dus la lăsarea nesoluţionat a acestui motiv de recurs.

Sub un alt aspect, revizuenta arată că o altă critică subsumată pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. neanalizată de instanţa de recurs a fost că în mod greşit şi fără nicio susţinere legală, instanţa de apel transformă un drept de folosinţă asupra terenului pe care a fost autorizat magazinul B. în incinta halei A., într-un drept de administrare asupra terenului. În continuare, revizuenta expune argumente cu privire la dreptul de folosinţă asupra terenului în litigiu şi prezintă argumentele instanţei de recurs reţinute sub acest aspect, concluzionând că, pe de o parte, instanţa de recurs nu a analizat acest motiv de recurs, pe de altă parte, s-a dat mai mult decât s-a cerut deoarece a transformat un drept de folosinţă într-un drept de administrare care nu i-a fost acordat niciodată intimatei B. S.A. de către Consiliul Judeţean Dolj.

De asemenea, revizuenta susţine că instanţa de recurs nu a verificat aplicarea greşită a dispoziţiilor legale de către instanţa de apel la compararea temeinică şi completă a titlurilor ce provin de la autori diferiţi.

Mai susţine revizuenta că instanţa de recurs nu a analizat nici critica invocată tot în cadrul acestui motiv de casare, în sensul că au fost încălcate dispoziţiile H.G. nr. 834/1991, având în vedere că Schiţa topografică depusă de intimata pârâtă la Oficiul de Cadastru nu există în original. Sub acest aspect, revizuenta expune în ample considerente susţineri cu privire la această chestiune litigioasă şi arată că instanţele judecătoreşti au reţinut în mod eronat că Oficiul de Cadastru deţine întreaga documentaţie în original.

Totodată, revizuenta susţine că nici motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 488, alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu a fost deloc analizat de instanţa de recurs. În acest sens, revizuenta susţine că instanţa de recurs nu a analizat soluţia dată cu privire la excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare emis în favoarea B. şi nu a motivat nici critica privind încălcarea repartizării aleatorie.

Intimata B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Intimatul Ministerul Agriculturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării cererii de revizuire, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prealabil, instanţa supremă va respinge excepţia de netimbrare invocată de către intimatul Ministerul Agriculturii, întrucât potrivit dovezii aflate la dosar, taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON a fost achitată de către revizuentă.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Motivul de revizuire invocat prin cererea de faţă, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reprezintă o aplicare a principiului disponibilităţii, reglementat art. 9 alin. (2) C. proc. civ., precum şi a obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii, conform art. 22 alin. (6) din acelaşi cod.

Analizând hotărârea a cărei revizuire se solicita, Înalta Curte reţine că instanţa de recurs s-a pronunţat întocmai pe ceea ce s-a solicitat, iar motivarea deciziei susţine soluţia din dispozitiv.

Instanţa supremă, verificând considerentele deciziei atacate, reţine că instanţa de recurs s-a pronunţat asupra motivului de nelegalitate întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu privire la încălcarea dispoziţiilor legale de drept substanţial, respectiv prevederile Legii nr. 15/1991 şi ale H.G. nr. 834/1991, precum şi cele privind dreptul de folosinţă asupra terenului în litigiu.

Astfel, se constată că în considerentele deciziei atacate se regăseşte la paginile 20-22 motivarea instanţei de recurs prin care a argumentat că susţinerile subsumate motivului de casare reglementat de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. sub aceste aspecte sunt nefondate, iar în ceea ce priveşte critica prin care se susţine că decizia nr. 470/1979 ar constitui un drept de administrare directă, instanţa de recurs a argumentat de ce nu a fost analizată, fiind invocată omisso medio.

Contrar susţinerilor revizuentei, Înalta Curte constată că instanţa de recurs s-a pronunţat inclusiv asupra criticilor privind aplicarea greşită a dispoziţiilor legale cu privire la compararea titlurilor de proprietate, precum şi în ceea ce priveşte critica privind încălcarea dispoziţiilor H.G. nr. 834/1991, referitor la lipsa originalului Schiţei topografice depuse de intimata pârâtă la Oficiul de Cadastru.

În acest sens, la filele x instanţa de recurs a arătat că aceste critici privesc temeinicia acţiunii, iar instanţa de recurs nu poate proceda la o reapreciere a criteriilor de preferabilitate privind titlurile de proprietate exhibate de părţi, precum şi o reevaluare a materialului probator în ceea ce priveşte înscrisurile depuse la Oficiul de Cadastru.

De asemenea, instanţa supremă constată că şi susţinerile, potrivit cărora revizuenta arată că motivul întemeiat pe dispoziţiile art. 488, alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu a fost deloc analizat de instanţa de recurs, sunt neîntemeiate.

Astfel cum se observă din hotărârea atacată, la filele x, instanţa de recurs a răspuns criticilor privind nemotivarea deciziei instanţei de apel sub toate aspectele, respectiv a analizat atât soluţia dată cu privire la excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare emis în favoarea intimatei B. S.A., cât şi critica privind încălcarea repartizării aleatorie a cauzei completului de judecată a apelului în componenţa prevăzută de lege.

Aşadar, Înalta Curte reţine că prin criticile formulate, respectiv că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., revizuenta îşi exprimă nemulţumirea faţă de soluţia dată de instanţa de recurs, ceea ce nu poate face însă obiect de analiză în cadrul căii extraordinare de atac a revizuirii, prin prisma motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa supremă constată că revizuenta, prin argumentele invocate în susţinerea cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., urmăreşte o rejudecare a fondului, în vederea obţinerii unei soluţii favorabile, aspect care excedează acestei căi extraordinare de atac.

În aceste condiţii, dacă instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire ar examina motivele acesteia din perspectiva celor solicitate de către revizuentă, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, revizuirea neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a respinge cererea de revizuire formulată de A. S.A. împotriva deciziei nr. 1602 din 23 iunie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia netimbrării cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.A. împotriva deciziei nr. 1602 din 23 iunie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 aprilie 2023.