Cassation annulled for mischaracterizing contractual liability re-evaluation as legal error in product contamination dispute

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 31.08.2018 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L., solicitând instanţei să dispună obligarea părâtei la plata sumei de 1.122.008,47 RON (240.774,35 în echivalent euro), reprezentând prejudiciul rezultat în urma livrărilor efectuate de către reclamantă în cursul anului 2017.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1270, art. 1349, art. 1350, art. 1357 şi art. 1381 C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 121/2019 din data de 18 martie 2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea formulată de reclamantă şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.122.008,47 RON, cu titlu de prejudiciu, către reclamantă.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională formulată de pârâta B. S.R.L., s-a admis excepţia netimbrării, invocată din oficiu, fiind anulată ca netimbrată.

De asemenea, s-a admis excepţia netimbrării cererii de chemare în garanţie a Institutului de Igienă Publică si Sănătate Veterinară formulată de pârâta B. S.R.L., invocată din oficiu şi a fost anulată cererea de chemare în garanţie ca netimbrată.

Totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 14.817 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, către reclamantă.

2. Împotriva acestei sentinţe, pârâta B. S.R.L. a formulat apel, care a fost admis, prin decizia civilă nr. 853/2019 din data de 10 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, fiind schimbată în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a respins cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

3. Împotriva acestei decizii reclamanta A. S.A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate precum şi respingerea apelului ca nefondat. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1023/2021 din data de 15 aprilie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis recursul, s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Urmare a acestei decizii de casare, dosarul cauzei, restituit de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în vederea rejudecării, a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău - sectia I Civilă la data de 9 iunie 2021, sub nr. x/2018*.

Prin încheierea din 6 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a dispus, în temeiul art. 242 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului declarat de apelanta-pârâtă B. S.R.L.

La cererea apelantei-pârâte B. S.R.L. şi, ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor stabilite anterior în sarcina sa, judecata cauzei a fost reluată prin încheierea de şedinţă pronunţată la termenul din 6 iunie 2022.

Prin decizia civilă nr. 677/2022, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă.

De asemenea, s-a luat act că intimata şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

5. Împotriva acestei din urmă decizii, la data de 24.08.2022, pârâta B. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În considerarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că decizia recurată nu este motivată în fapt şi în drept, ci constituie o preluare a considerentelor deciziei civile nr. 1023/2021 din data de 15 aprilie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în primul ciclu procesual. A mai apreciat recurenta că deciziei recurate îi lipseşte raţionamentul avut în vedere la pronunţarea soluţiei.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a arătat, pe de o parte, faptul că în mod greşit instanţa de apel a statuat că sunt îndeplinite condiţiile în vederea atragerii răspunderii sale contractuale.

În acest sens, recurenta a precizat că, în spetă, nu a fost dovedită vinovăţia sa. Astfel, cu toate că, urmare a controalelor ANSVSA, buletinul de analiză nr. x/20.12.2017 a relevat existenţa substanţei fipronil în loturile de produs fabricate de intimată nr. 64, 65, 68, 74-79, 81, 83-86 aferente anului 2017 şi în lotul nr. x aferent anului 2018, nu trebuie ignorat rezultatul negativ la fipronil al contraprobei ce a fost analizată de către un alt laborator autorizat şi acreditat.

De asemenea, recurenta a mai relevat că, urmare a neconcordanţei rezultate între buletinele de analiză emise asupra probei şi contraprobei, ANSVSA a dispus recoltarea unei a treia probe (proba martor), pe care a supus-o analizei unui laborator autorizat şi acreditat din afara ţării, rezultatul consemnat fiind unul negativ.

S-a mai învederat că buletinele de analiză cu rezultat negativ, deşi depuse la dosarul cauzei, nu au fost avute în vedere de către instanţa de apel şi nici de cea de recurs în ciclul procesual anterior.

A concluzionat astfel recurenta că vinovaţia sa nu a fost dovedită, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută de lege pentru angajarea răspunderii sale contractuale.

În dezvoltarea aceluiaşi motiv de recurs, recurenta, pe de altă parte, a criticat soluţia instanţelor care au judecat cauza în ciclul procesual anterior de a nu dispune lărgirea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a tuturor societăţilor care au livrat materie primă intimatei.

Pe acest aspect, recurenta a arătat că, în cauză, trebuia invocat din oficiu temeiul de drept al răspunderii civile delictuale, având în vedere că prin Decizia nr. 64/12.01.2011 Înalta Curte de Casatie şi Justitie a statuat, cu titlu de practică judiciară, faptul că instanţa de judecată, în virtutea rolului său activ, este obligată să califice cererea cu care a fost învestită, chiar în pofida calificării date de reclamant prin cererea introductivă de instantă.

În principal, a susţinut recurenta că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că nu prezintă relevanţă împrejurarea că alţi furnizori ai intimatei i-ar fi putut livra acesteia materie primă infestată cu fipronil. S-a mai arătat că, în fapt, respectivii furnizori nu au făcut obiectul unor controale din partea ANSVSA spre a se dovedi dacă materia primă furnizată în aceeaşi perioadă de timp a fost sau nu infestată cu fipronil.

Potrivit recurentei, concentraţia de fipronil din produsul finit fabricat de intimată era superioară celei prezumtiv prezente în materia primă furnizată de către recurentă, or aceasta neconcordanţă nu poate fi explicată decât prin aceea că, în realitate, materia primă infestată cu fipronil i-a fost livrată intimatei de către alt furnizor decât recurenta.

În al doilea rând, recurenta a menţionat că, în situaţia în care s-ar admite că ar fi contribuit alături de alţi furnizori la producerea prejudiciului imputat, cauza trebuia soluţionată în temeiul răspunderii civile contractuale raportat la persoana sa, iar în raport de restul furnizorilor intimatei, în baza răspunderii civile delictuale. În continuare, recurenta a precizat că acesta este raţionamentul în baza căruia a acceptat anterior să acopere 50% din prejudiciul produs.

Reclamanta A. S.A. a depus întâmpinare la 28.10.2022, prin care a învederat că motivele de recurs sunt invocate formal şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2023, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanţa a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 2 februarie 2023, recurenta a depus la dosar punct de vedere, prin care a precizat că sunt întemeiate criticile sale formulate prin cererea de recurs, motiv pentru care a solicitat admiterea recursului, hotărârea atacată nefiind motivată în fapt şi în drept. De asemenea, a mai arătat că nu sunt întrunite condiţiile art. 1350 C. civ.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului la 4 aprilie 2023.

La termenul din 4 aprilie 2023, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare excepţia nulităţii invocată prin întâmpinare, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut următoarele:

Înalta Curte reţine că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanţă cu principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele şi condiţiile prevăzute de lege.

În privinţa recursului, una dintre condiţiile esenţiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ţinut să îşi conformeze conduita procesuală acestor exigenţe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs.

Obligaţia recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulţumiri în raport cu soluţia atacată, ci implică obligaţia de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum şi dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în faţa instanţei anterioare şi/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanţă sau raţionamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greşită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanţă în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispoziţiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancţionate cu nulitatea recursului, însă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate şi nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancţiunii nulităţii căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la recursul pârâtei B. S.R.L., instanţa supremă reţine că autoarea căii de atac a indicat în mod expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., care vizează nemotivarea hotărârii şi încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte apreciază că recurenta-pârâtă nu a formulat nicio critică de nelegalitate care să vizeze ipotezele legale prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, deşi a indicat motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile dezvoltate prin memoriul de recurs nu relevă conţinutul acestor motive de casare.

Toate argumentele expuse în cadrul criticilor din recurs urmăresc o reevaluare a materialului probator şi a situaţiei de fapt reţinute de către instanţele devolutive, în stabilirea răspunderii contractuale, deci netemeinicia deciziei recurate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Instanţa supremă subliniază că lipsa motivării, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., trebuie înţeleasă atât sub aspect formal, dedus din încălcarea dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., cât şi prin prisma conţinutului considerentelor, înţeles ca o contracţie excesivă a raţionamentului judiciar ori o motivare lipsită, în mod esenţial, de reperele necesare a face actul de procedură explicit şi inteligibil pentru părţi ori pentru instanţa care exercită un control de legalitate asupra acesteia.

În speţă, acest motiv de nelegalitate este indicat formal, recurenta susţinând doar că instanţa de apel ar fi reluat motivele reţinute prin decizia de casare pronunţată de instanţa supremă, criticile având ca obiect, de fapt, nemulţumirea faţă de conţinutul considerentelor instanţei ţinute, prin art. 501 C. proc. civ., de cele ale instanţei de casare şi nicidecum lipsa considerentelor deciziei recurate.

Astfel, aspectele invocate de recurentă privind nemotivarea deciziei recurate nu se circumscriu motivelor de nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greşita aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept material.

În susţinerea motivului de casare, recurenta prezintă situaţia de fapt şi probele administrate la instanţele de fond, solicitând reinterpretarea raporturilor contractuale dintre părţi, în sensul constatării inexistenţei vinovăţiei sale în vederea atragerii răspunderii contractuale.

Cu toate că recurenta invocă aplicarea greşită a prevederilor art. 1530 raportate la art. 1547 C. civ., susţinerile acesteia relevă, de fapt, nemulţumirea exprimată cu privire la evaluarea eronată a probelor administrate şi a culpei contractuale, fără însă a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluţia pronunţată în apel şi la argumentele în drept folosite de instanţă în fundamentarea acesteia. Descrierea încălcării unei norme de drept material trebuie să fie argumentată în concret, fie şi într-o manieră simplă, concisă, prin raportare la datele speţei şi nu se poate face prin enunţuri generice, lipsite de acoperire argumentativă în privinţa regulilor de drept substanţial nesocotite.

În realitate, recurenta solicită reaprecierea obligaţiilor contractuale în baza situaţiei de fapt şi dovezilor administrate, în sensul inexistenţei vinovăţiei sale constatate de instanţa de apel în sarcina acesteia, chestiuni care nu pot face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate şi nu se subsumează cazurilor de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În dezvoltarea aceluiaşi motiv de recurs, recurenta, pe de altă parte, a criticat soluţia instanţelor care au judecat cauza în ciclul procesual anterior de a nu dispune lărgirea cadrului procesual, prin introducerea în cauză a tuturor societăţilor care au livrat materie primă intimatei. De asemenea, s-a mai susţinut că, în cauză, trebuia invocat din oficiu temeiul de drept al răspunderii civile delictuale, în virtutea rolului activ al instanţei.

Înalta Curte, analizând criticile recurentei, constată că în susţinerea motivului de casare recurenta a invocat încălcarea normelor de procedură prevăzute la art. 22 alin. (2) C. proc. civ., aspect care nu este posibil pe calea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care sunt relevate normele de drept material încălcate sau aplicate greşit, urmând a fi analizat din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ce vizează neregularităţi de ordin procedural care sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 din cod.

Articolul 22 alin. (2) C. proc. civ., vizează cu deosebire principiul adevărului. În scopul aflării adevărului, judecătorul are îndatorirea de a stărui "prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale". Rolul activ al judecătorului nu exclude obligaţiile ce revin părţilor în materie de probaţiune.

Din analiza considerentelor hotărârii pronunţate de instanţa de apel se constată că a răspuns, în cadrul procesual stabilit în urma casării, tuturor criticilor aduse prin motivele de apel hotărârii pronunţate de instanţa de fond, inclusiv asupra extinderii cadrului procesual din perspectiva răspunderii civile contractuale de care a înţeles să se prevaleze reclamanta prin acţiunea formulată.

Astfel, în raport de cerinţele impuse de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se constată că recurenta nu a invocat nicio neregularitate de ordin procedural privind limitele judecăţii, context în care această critică nu va fi primită.

Înalta Curte reiterează observaţia că simpla invocare a motivului de casare nu conduce de plano la incidenţa motivului de recurs, ci trebuie indicate critici concrete privind normele de drept material ori de procedură încălcate sau aplicate greşit de instanţa de apel în justificarea soluţiei pronunţate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Prin urmare, criticile invocate de recurentă nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., prin prezentarea motivelor de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, respectiv prin prezentarea greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din acelaşi cod, de strictă interpretare şi aplicare.

În consecinţă, întrucât din motivele de casare invocate de recurentă nu este identificată nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod intervine sancţiunea nulităţii recursului pentru motivare necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune şi respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea căii extraordinare de atac.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care "recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

În egală măsură, sunt întemeiate şi apărările formulate de intimata-reclamantă prin întâmpinare, prin care a învederat că motivele de recurs sunt invocate formal.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din acelaşi cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancţiunea nulităţii recursului.

În consecinţă, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 677 din 21.06.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 677 din 21.06.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 aprilie 2023.