Eligibility for Law 309/2002 benefits based on military service in Labor Service detachments
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the municipal pension fund, thereby upholding the appellate court’s decision that ordered the administrative authority to recognize the claimant as a beneficiary of specific legislative benefits for the period between 1953 and 1955. The dispute centered on whether the claimant’s military service, documented in a military booklet as being performed within the "Labor Service" with the function noted as "work labor," satisfied the statutory requirements for eligibility under Law No. 309/2002, despite the pension fund’s argument that a separate document listing the rank as "private" indicated the claimant was not utilized as manual labor. The court held that the decisive legal basis is Article 1 of Law No. 309/2002, which grants benefits to Romanian citizens who completed their military service in labor detachments within the General Directorate of the Labor Service during the specified 1950-1961 period; the court found that the explicit mention of "Labor Service" and the function "work labor" in the primary military record was sufficient to establish eligibility, rendering the conflicting rank designation in a secondary document irrelevant.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 din Legea nr. 309/2002; Eligibility for Law 309/2002 benefits based on military service in Labor Service detachments: Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada menționată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 15 aprilie 2004, reclamantul S.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea hotărârii nr. 6410/6530 din 8 martie 2004, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta nu a ținut cont de actele depuse în susținerea cererii, refuzând să constate că perioada 18 noiembrie 1953 - 22 decembrie 1955, în care a efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002 și să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de actul normativ menționat.
Cererea a fost respinsă prin hotărârea nr. 6410/6530 din 8 martie 2004, a Comisiei de specialitate din cadrul Casei de Pensii a municipiului București.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1461 din 10 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 6410/6530 din 8 martie 2004 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să se recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 18 noiembrie 1953 - 22 decembrie 1955.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din actele depuse la dosar de reclamant, în susținerea cererii, rezultă că acesta a îndeplinit serviciul militar în perioada 18 noiembrie 1953 - 22 decembrie 1955, în cadrul detașamentelor subordonate Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că Legea nr. 309/2002 instituie două condiții pentru acordarea drepturilor, și anume, stagiul militar să fi fost îndeplinit în perioada 1 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961, iar unitățile să fi aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii. Din adeverința depusă la dosarul cauzei rezultă că a îndeplinit funcția de „pușcaș”, deci militar instruit și nicidecum unul folosit ca mână de lucru.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada menționată.
În speță, din livretul militar al intimatului-reclamant rezultă că acesta a îndeplinit serviciul militar în cadrul „Serviciului Muncii”, iar în rubrica „funcția” este înscrisă abrevierea „m. lucru”.
Rezultă, astfel, fără putință de tăgadă, că intimatul-reclamant îndeplinește în totalitate condițiile cerute de lege, înscrierea alături de indicativul unității militare (03617), a mențiunii „Serviciul Muncii”, înlăturând orice dubiu în acest sens. Împrejurarea că în fișa de evidență militară s-a înscris mențiunea „pușcaș” apare ca fiind lipsită de relevanță, atâta timp, cât și în acest document s-a stipulat că unitatea militară făcea parte din Serviciul Muncii.
În consecință, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1461 din 10 iunie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2005.