Territorial jurisdiction for labor disputes filed by prosecutor's office auxiliary staff: inapplicability of special clerk/judge venue rules under Civil Procedure Code Article 127

Şedinţa publică din data de 4 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea formulată la data de 29.07.2022 şi înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L., personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti, au solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, şi cu citarea Consiliul National Pentru Combaterea Discriminării, să se dispună:

- recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T. şi pe cale de consecinţă, obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti la recalcularea indemnizaţiei de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi aferente salariilor individuale ale fiecăruia dintre reclamanţi, având în vedere funcţia deţinută, conform prevederilor Legii nr. 71/2015 şi a O.U.G. nr. 20/2016 începând cu data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 27/2006 (01.08.2016) şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, cu luarea în considerare a coeficientului de multiplicare corespunzător avut în vedere la calculul indemnizaţiilor de încadrare brute lunare şi a celorlalte drepturi salariale aferente ale personalului auxiliar de specialitate şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., aşa cum au fost prevăzute de O.U.G. nr. 27/2006;

- repararea prejudiciului produs prin neaplicarea dispoziţiilor legale mai sus arătate prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, prejudiciu constând în plata diferenţei dintre indemnizaţia de încadrare calculată potrivit modalităţii de calcul arătată la pct. 1 şi indemnizaţia de încadrare plătită efectiv (inclusiv după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017) de la data naşterii/recunoaşterii dreptului (01.08.2016) şi până la plata efectivă a noii indemnizaţii de încadrare, prejudiciu creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze;

- obligarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la plata în favoarea reclamanţilor a diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare.

- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

S-a precizat că nu solicită valorificarea coeficientului de multiplicare 19% prevăzut de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 pentru procurorii D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., deşi există o similitudine între solicitarea reclamanţilor şi solicitările admise ale magistraţilor care au câştigat coeficientul aplicabil procurorilor D.N.A şi D.I.I.C.O.T.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 194, art. 95 şi art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 71/2015, şi cum a fost interpretat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 36 din 04.06.2018 şi Decizia nr. 23 din 26.09.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 794/15.12.2016 a Curţii Constituţionale a României, O.U.G. nr. 20/2016, pe dispoziţiile Legii nr. 330/2009, Legea 285/2010, Legea 283/2011, O.U.G. nr. 19/2012, O.U.G. nr. 84/2012, O.U.G. nr. 103/2013, O.U.G. nr. 83/2014, Legea 71/2015, O.U.G. nr. 57/2015, O.U.G. nr. 20/2016, O.U.G. nr. 9/2017 şi ale Legea cadru 153/2017, art. 1531 şi art. 1535 din C. civ. precum şi pe disp. art. 166 din Codul Muncii.

În prealabil, reclamanţii au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 1713/2022 pronunţată la data de 03.11.2022, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivarea soluţiei, prima instanţă învestită cu soluţionarea litigiului dintre părţi a reţinut că, la data promovării cererii principale, reclamanţii funcţionau în calitate de personal auxiliar şi conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti, autoritate judiciară inferioară instanţei competente material, în raport de valoarea obiectului, să judece prezenta cauză.

Personalul auxiliar de la un parchet inferior instanţei competente să judece prezenta cauză nu se încadrează în prevederile exprese şi limitative ale art. 127 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ., care presupun, în mod imperativ, faptul ca reclamantul să funcţioneze chiar în cadrul parchetului corespunzător instanţei competente sau superior acesteia.

Aşadar, cum reclamanţii făceau parte, la data promovării cererii principale, dintr-un parchet inferior Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, textul legal nu se aplică în speţă, fiind de strictă interpretare şi aplicare, în condiţiile în care constituie o excepţie de la regula generală actor sequitur forum rei.

2. La Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, cauza a fost înregistrată la data de 23.11.2022 sub acelaşi număr.

Prin sentinţa civilă nr. 144/17.01.2023, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, în consecinţă, s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În argumentarea soluţiei, tribunalul a reţinut, în esenţă, că, în raport de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ., rezultă că reclamanţii în considerarea profesiei lor, puteau să sesizeze orice tribunal de pe raza unei curţii de apel învecinate cu Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere Decizia R.I.L. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, potrivit căreia art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

3. Dosarul a fost înregistrat la data de 24.02.2023 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub numărul x/2022.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Cu titlu prealabil, instanţa supremă reţine că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

În speţă, prin acţiunea formulată, reclamanţii, personal auxiliar de specialitate şi conex din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 au solicitat recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi salariale şi plata diferenţelor de drepturi salariale rezultate din recalculare, având în vedere funcţia deţinută, prin raportare la nivelul indemnizaţiei personalului auxiliar şi conex din cadrul D.N.A. şi D.I.I.C.O.T., pentru perioada efectiv lucrată, începând cu data de 01.08.2016 şi în continuare, până la încetarea condiţiilor legale de acordare.

Aşadar, reclamanţii au învestit instanţa cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă.

Pentru soluţionarea acestor litigii, dispoziţiile procesuale de drept comun se regăsesc în dispoziţiiile art. 266-275 din Codul muncii şi Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în raport cu data cererii de chemare în judecată (29.07.2022).

Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că "Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul", iar art. 216 din acelaşi act normativ stipulează că "Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanţele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, Înalta Curte reţine că aceste prevederi legale reglementează situaţia particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, raţiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluţionare părtinitoare a cauzei, din pricina calităţii părţii.

Textul de lege se aplică întocmai şi în cazul grefierilor şi vizează două situaţii, respectiv când una dintre aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) şi când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (3) aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi în cazul grefierilor.

Conform art. 127 alin. (21) C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz, ceea ce nu este cazul în speţă.

Reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, aşadar, la o unitate de parchet, iar competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă tribunalului.

În soluţionarea unui conflict de muncă în care reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul parchetului de pe lângă judecătorie, dispoziţiile art. 127 alin. (1), alin. (21) şi (3) din C. proc. civ., aşa cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 310/2018, incidentă în raport de data introducerii acţiunii, nu sunt aplicabile, întrucât, pe de o parte, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine în primă instanţă tribunalului, iar, pe de altă parte, pârâţii sunt parchete de pe lângă instanţe, şi nu instanţe de judecată, prevederile art. 127 alin. (21) C. proc. civ. fiind de strictă interpretare.

În acest caz sunt incidente dispoziţiile de drept comun pentru soluţionarea conflictelor de muncă, respectiv art. 266-275 din Codul muncii şi art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului sau instanţa de la locul de muncă, respectiv Tribunalul Bucureşti, acest ultim criteriu fiind avut în vedere la stabilirea instanţei competente teritorial.

Aşa fiind, în raport de considerentele expuse şi de principiul asigurării accesului efectiv la justiţie, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 aprilie 2023.