Revision of company shareholder exclusion ruled inadmissible due to lack of merits evocation by cassation decision

Şedinţa publică din data de 04 aprilie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, la 29 noiembrie 2011, sub dosar nr. x/2011, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună excluderea acestuia din cadrul societăţii C. S.R.L., cu stabilirea structurii participării la capitalul social al acesteia, urmare a excluderii şi, de asemenea, să dispună cu privire la sumele cuvenite pârâtului asociat, care să reprezinte valoarea părţii proporţionale din patrimoniul societăţii, în cazul în care părţile nu o pot stabili de comun acord. Totodată, reclamantul a solicitat şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 80 - 82 şi art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul A. şi s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul societăţii C. S.R.L., urmând ca părţile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului. Totodată, a fost respins, ca prematur, capătul de cerere privind stabilirea contravalorii părţilor sociale cuvenite pârâtului B.; a fost respinsă şi cererea reconvenţională, prin care pârâtul a solicitat excluderea reclamantului din societate şi dizolvarea acesteia.

A fost admisă cererea formulată de doamna expert D., căreia i s-a majorat onorariul cuvenit la suma de 7650 RON în sarcina reclamantului, dispunându-se, totodată, obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8690,30 RON.

2. Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins ca nefondat.

Este de menţionat că, în apel, petentul B. (senior) a formulat la 9 noiembrie 2015 cerere de intervenţie în interes alăturat apelantului-pârât B., care a fost respins în principiu, prin încheierea din 25 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa. Soluţia a fost menţinută prin respingerea, ca inadmisibil, a recursului, în baza deciziei nr. 1113 din 9 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

3. Ulterior, împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2015, B. (senior) a declarat recurs solicitând admiterea cererii de intervenţie.

Pârâtul B. a declarat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, cât şi împotriva încheierii de şedinţă din 7 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, prin care s-a respins excepţia nulităţii actelor de procedură îndeplinite de apărătorul intimaţilor.

Prin decizia nr. 1618 din 07 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 şi a încheierii de şedinţă din 7 octombrie 2015 şi de pârâtul B. senior împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

4. Împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016,Top of FormBottom of Form a formulat cerere de revizuire revizuentul B., întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea cererii, anularea hotărârii atacate şi, rejudecând recursul, să se dispună admiterea acestuia, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de intimat ca nefondată.

Revizuentul a arătat că motivul revizuirii este reprezentat de dosarul penal nr. x, respectiv rechizitoriul prin care a fost trimis în judecată numitul A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare pentru pretinsele acte pe care instanţa civilă, în dosarul nr. x/2011, le-a reţinut a fi efectuate de către revizuent.

De asemenea, a mai menţionat că, anterior acestui dosar penal, prin decizia penală nr. 286 din 24.11.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, a fost condamnat pentru trafic de influenţă şi spălare de bani avocatul care a introdus acţiunea de excludere din societate a revizuentului.

În motivare, după expunerea situaţiei de fapt şi a istoricului litigiului dintre părţi, revizuentul a arătat că există înscrisuri noi. Totodată, a mai susţinut că cererea de revizuire este formulată în termenul de o lună de la data luării la cunoştinţă a trimiterii în judecată a numitului A., care reprezintă motivul de revizuire din prezentul dosar.

Astfel, a susţinut autorul cererii de revizuire că rechizitorul de trimitere în judecată, decizia penală definitivă din dosarul nr. x/2018 şi încheierea penală definitivă din dosarul x/2020 demonstrează că nu a fraudat societatea, cum în mod nefondat s-a reţinut în decizia civilă a cărei revizuire se solicită.

Prin rechizitoriu, prin decizia penală definitivă din dosarul x/2018 şi prin încheierea penală definitivă din dosarul x/2020, organul de cercetare penală, Parchetul General prin D.N.A. - Serviciul Teritorial Constanta, precum şi Curtea de Apel Bucureşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Tribunalul Constanţa, au constatat că sumele de bani au fost în realitate predate avocatului intimaţilor, anterior introducerii acţiunii de excludere, iar celelalte sume au fost predate Preşedintelui Consiliului Judeţean la solicitarea lui A. şi E..

Mai mult, reţinerea potrivit căreia revizuentul şi-ar fi însuşit banii societăţii a fost deja infirmată prin decizia penală definitivă din cadrul dosarului penal x şi prin încheierea penală definitivă din cadrul dosarului penal x/2018, precum şi prin rechizitoriul de trimitere în judecată din dosarul x.

În plus, instanţa penală în dosarul x/2018 a constatat că prin însuşirea biletelor la ordin, A. a vătămat societatea intimată.

Astfel, situaţia de fapt nu corespunde situaţiei pretins stabilite de către judecătorul de fond şi de apel.

La acest moment, a susţinut revizuentul, sunt mai multe constatări ale organelor penale din dosarul nr. x/2018 care condamnă avocatul intimaţilor pentru trafic de influenţă şi spălare de bani (din dosarul penal nr. x/2020; din dosarul penal x/2016; din dosarul penal x; din dosarul penal nr. x/2018) şi, pe de altă parte, decizia de excludere care statuează contrariul.

Prin urmare, se impune, în vederea restabilirii adevărului în cauză şi a situaţiei de fapt, admiterea cererii de revizuire şi rejudecarea cauzei.

Conform art. 28 C. proc. pen., constatările instanţei penale au autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte fapta şi persoana, subliniindu-se că prin decizia curţii de apel şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2018, s-a stabilit definitiv că avocatul intimaţilor a primit suma de peste 430.000 Euro.

Instanţa penală a constatat, în contradicţie cu statuările instanţelor civile din dosarul nr. x/2011, că A. şi-a însuşit biletele la ordin şi, din acest motiv, societatea nu a mai putut să îşi îndeplinească obligaţiile de plată faţă de terţi; de asemenea, nu numai că şi-a însuşit biletele la ordin, dar a şi formulat cerere de excludere pe motiv că revizuentul ar fi cumpărat terenurile de la tatăl său, când realitatea este cea constatată de organul de urmărire penală, nu cea constatată de instanţele civile.

Totodată, a mai precizat revizuentul că D.N.A. şi instanţa penală au constatat modul cum au fost transferaţi banii, contrar afirmaţiilor din dosarul civil, iar rechizitoriul reprezintă un înscris nou.

Faţă de cele expuse, se impune retractarea hotărârii atacate pentru că a rămas fără suport probatoriu.

Instanţa de recurs nu a luat în considerare o eventuală compensare a creanţelor revizuentului şi nici faptul că A. şi-a însuşit banii societăţii, aşa cum acesta a declarat în dosarul penal x şi cum rezultă din documentele pe care acesta le-a depus în original la instanţa de judecată în dosarul penal.

Revizuentul a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul pe care îşi fundamentează cererea de revizuire fiind reprezentat de rechizitoriul de trimitere în judecată din dosarul nr. x, aflat pe rolul Judecătoriei Neurupin, coroborat cu înscrisul nou - încheierea penală nr. 178, pronunţată la data de 23.04.2021, în dosarul x/2020, prin care instanţa clasează faptele pe motiv de prescripţie, din dosarul x/2016

S-a arătat că cererea nu este tardivă, fiind formulată în termenul de o lună de la comunicarea adresei parchetului către revizuent, prin care a fost informat ca A. a fost trimis în judecată, înscrisul fiind descoperit la data de 09.09.2022. De asemenea, a menţionat că hotărârea a cărei revizuire se solicită evocă fondul.

În ceea ce priveşte evocarea fondului s-a mai făcut trimitere şi la decizia nr. 137/25.01.2018, pronunţată de instanţa supremă în dosarul nr. x/2017, care are autoritate de lucru judecat, astfel că cererea sa este admisibilă.

De asemenea, a făcut referire şi la decizia Curţii Constituţionale nr. 866/2015.

În ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul apreciază că înscrisurile noi în baza cărora se impune revizuirea sunt reprezentate de rechizitoriul de trimitere în judecată a numitului A. pentru delapidare, precum şi înştiinţarea că a fost trimis în judecată şi adresa prin care i s-a comunicat numărul de dosar penal de trimitere în judecată a numitului A..

În final, revizuentul a susţinut că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, respectiv: cererea de revizuire vizează o hotărâre definitivă, pronunţată în recurs de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul x/2016 - decizia civilă nr. 1618 din 07.11.2017; decizia evocă fondul, fiind pronunţată în calea devolutivă a recursului; după pronunţarea deciziei, o instanţă penală a pronunţat o hotărâre definitivă prin care a constatat săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, autorul falsului şi vinovăţia acestuia, constatându-se astfel legătura dintre cauza penală şi acţiunea prin care s-a decis excluderea sa din societate.

La data de 14 noiembrie 2022, intimata C. S.R.L. a transmis, prin e-mail, note de şedinţă, prin care invocat inadmisibilitatea revizuirii, câtă vreme, potrivit dispoziţiilor art. 322 din C. proc. civ., pot face obiectul cererii de revizuire, hotărârile pronunţate de instanţele de recurs, doar în măsura în care acestea evoca fondul, or, în cazul de faţă, prin decizia nr. 1618/07.11.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus respingerea ca nefondate a recursurilor.

De asemenea, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. faţă de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute expres şi limitativ de legiuitor.

Examinând cererile şi excepţiile cu care a fost învestită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte va respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant al intimatei C. S.R.L., cererile de anulare a actelor de procedură şi privind înscrierea în fals, potrivit considerentelor ce succed:

Sub un prim aspect, Înalta Curte constată, din coroborarea art. 209 alin. (1) şi (2) C. civ. şi art. 197 din Legea nr. 31/1990, că o societate cu răspundere limitată este reprezentată în raporturile cu terţii prin administratorul său numit în condiţii legale prin actul constitutiv sau de adunarea generală.

Din punct de vedere procesual, în reglementarea C. proc. civ. de la 1865, sub imperiul căruia a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ. părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant, iar conform art. 68 alin. (1) din acelaşi cod, procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris sub semnătură legalizată; în cazul în care procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.

Totodată, potrivit art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, contractul de asistenţă juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. În baza acestuia, avocatul se legitimează faţă de terţi prin împuternicirea avocaţială întocmită.

Înalta Curte reţine că, în speţă, intimata C. S.R.L. a depus la dosar note de şedinţă, ataşând şi împuternicirea avocaţială având inserate menţiunile impuse de Anexa II la Statutul profesiei de avocat, iar pentru acest termen de judecată avocatul prezent pentru reprezentarea societăţii intimatei a depus o nouă împuternicire avocaţială, nefiind cazul unei lipse a dovezii calităţii de reprezentant.

De asemenea, potrivit menţiunilor din Oficiul Registrului Comerţului, opozabile terţilor, rezultă calitatea administratorului societăţii învestit cu puterea de a reprezenta societatea C. S.R.L. în raporturile cu terţii şi în justiţie.

În ceea ce priveşte puterea de reprezentare a administratorului societăţii C. S.R.L. instanţa supremă reţine că, faţă de cele anterior arătate, există o prezumţie de legalitate, care nu a fost răsturnată de către revizuent, astfel încât nu se poate susţine lipsa validităţii reprezentării convenţionale a intimatei, motiv pentru care se va respinge excepţia ca neîntemeiată.

Înalta Curte, faţă de faptul că intimata C. S.R.L. nici nu a formulat întâmpinare, constată că nu este cazul unor acte vătămătoare de procedură ale intimatei care să fie anulate, considerent pentru care va respinge solicitarea revizuentului ca fiind lipsită de obiect.

Mai mult, excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată este o excepţie absolută, de ordine publică, care poate fi invocată, atât de instanţă, cât şi de părţi, în orice fază a judecăţii, potrivit art. 137 C. proc. civ. de la 1865.

De asemenea, Înalta Curte va respinge cererea revizuentului B. de înscriere în fals ca inadmisibilă, reţinând următoarele:

În cauză, revizuentul a înţeles să se înscrie în fals cu privire la împuternicirea avocaţială, prin care F. a făcut dovada calităţii de reprezentant convenţional al intimatei, în baza Legii nr. 51/1995, precum şi faţă de actele întocmite de intimată.

Procedura de înscriere în fals prevăzută de legislaţia procesuală civilă nu se referă la înscrisuri, precum cele emise de avocat, în dovedirea calităţii sale, ci are în vedere înscrisuri care se opun părţii care denunţă înscrisul ca fals şi care sunt folosite în probaţiunea litigiului.

Având în vedere că revizuentul este un terţ faţă de raportul juridic de reprezentare convenţională, ipoteza prevăzută de lege nu se regăseşte în speţă.

Totodată, se reţine că simplele susţineri ale revizuentului cu privire la pretinse falsuri asupra documentelor de justificare a calităţii de reprezentant convenţional, respectiv a actelor de împuternicire întocmite de intimată, nu sunt suficiente pentru admiterea unei astfel de cereri.

Aşadar, cum situaţia factuală invocată în speţă nu se încadrează în ipoteza reglementată de lege, cererea revizuentului va fi respinsă ca inadmisibilă.

Referitor la cererile de suspendare a judecăţii până la soluţionarea dosarelor nr. x/2019, nr. y/2019, nr. x şi nr. 5930/299/2014, formulate de revizuentul B., Înalta Curte le va respinge pentru următoarele considerente:

Deşi revizuentul nu a indicat niciun temei de drept în baza căruia înţelege să solicite suspendarea judecăţii cauzei, incidente sunt dispoziţiile art. 244 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 244 alin. (1) din C. proc. civ. "Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea pricinii atârnă în tot sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi; 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea".

Dispoziţiile legale anterior evocate ce reglementează suspendarea facultativă a judecăţii oferă judecătorului opţiunea de a aprecia asupra oportunităţii aplicării acestei măsuri, faţă de împrejurările concrete ale cauzei.

Analizând motivele invocate în susţinerea cererilor de suspendare în raport de textele normative incidente, Înalta Curte reţine că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale evocate, având în vedere caracterul facultativ al măsurii suspendării şi ordinea de prioritate a cererilor şi excepţiilor formulate, suspendarea solicitată privind aspecte legate de fondul raporturilor juridice litigioase, constată că nu se impune luarea acestei măsuri, sens în care va respinge solicitările formulate de revizuent.

În ceea ce priveşte sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, instanţa supremă reţine că prezentul proces se desfăşoară sub incidenţa dispoziţiilor C. proc. civ. de la 1865, care nu reglementează o asemenea procedură instituită doar prin prevederile art. 519-521 din Noul C. proc. civ. şi care nu sunt aplicabile în conformitate cu dispoziţiile art. 24 din acelaşi act normativ. În consecinţă, cererea de sesizare va fi respinsă ca inadmisibilă.

Referitor la cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Înalta Curte urmează a o respinge pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (fost 234 din Tratatul Comunităţilor Europene), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la: a) interpretarea tratatelor; b) validitatea şi interpretarea actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii.

Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede posibilitatea unei instanţe dintr-un stat membru de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, dacă apreciază că o decizie în această privinţă este necesară în soluţionarea pricinii. În cazul în care chestiunea se invocă într-o cauză pendinte în faţa unei instanţe naţionale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, instanţa este obligată să sesizeze Curtea.

Ca atare, procedura hotărârii preliminare, prevăzută de dispoziţiile art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene poate fi declanşată numai în situaţia în care, în cursul unui litigiu aflat pe rol, se pune problema interpretării dreptului Uniunii sau a validităţii actelor adoptate de instituţiile, organele, oficiile sau agenţiile Uniunii, instanţa naţională fiind cea care stabileşte relevanţa dreptului comunitar pentru soluţionarea litigiului aflat pe rol şi dacă cererea de adresare a unei întrebări preliminare este sau nu necesară.

În ceea ce priveşte întrebarea care se poate adresa de către instanţa naţională, aceasta vizează exclusiv probleme de interpretare, validitate sau aplicare a dreptului comunitar, iar nu aspecte legate de dreptul naţional sau elemente particulare ale speţei deduse judecăţii.

În susţinerea cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene revizuentul B. a arătat, în esenţă, că transmiterea actelor de procedură între statele membre ale Uniunii Europene trebuie făcută în limba statului al cărui cetăţean este destinatarul comunicării, în caz contrar acesta având posibilitatea de refuza primirea actelor de procedură.

Din modalitatea de formulare a cererii deduse judecăţii, se constată că revizuentul nu a invocat o problemă de interpretare în legătură cu aplicarea uniformă a dreptului Uniunii Europene în raport cu obiectul şi motivele revizuirii, ci a criticat procedura de citare în cauza pendinte a intimatului A..

Înalta Curte notează că, în cauză, citarea intimatului A. s-a efectuat prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, procedura de citare fiind legal îndeplinită potrivit dispoziţiilor din Codul de procedură de la 1865, aşa cum rezultă din dovezile de citare aflate la dosar.

Având în vedere obiectul şi motivele căii extraordinare de atac pendinte, Înalta Curte reţine că aspectele invocate de revizuent nu constituie o chestiune litigioasă care să reclame interpretarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a prevederilor din Regulamentul (CE) 1393/2007, fiind vorba de elemente particulare ale procedurii de comunicare a actelor de procedură ce excedează rolul avut de instanţa europeană în cadrul procedurii preliminare reglementate de dispoziţiile art. 267 din T.F.U.E.

Prin urmare, nu se impune sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Trecând la examinarea admisibilităţii cererii de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Art. 322 C. proc. civ. prevede că pot fi atacate cu revizuire hotărârile rămase definitive în apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când se evocă fondul, pentru motivele prevăzute expres şi limitativ la pct. 1 - 10 din acelaşi articol.

Textul de lege anterior evocat stabileşte condiţiile de admisibilitate ale revizuirii, indicând hotărârile care pot face obiectul acestei căi extraordinare de atac.

În privinţa hotărârilor date de o instanţă de recurs este instituită condiţia de admisibilitate a evocării fondului, care presupune aplicarea altor dispoziţii legale la situaţia de fapt reţinută în cauză şi dezlegarea diferită a raportului juridic dedus judecăţii.

Motivele de revizuire invocate de revizuent în susţinerea cererii vizează doar dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. Mai reţine Înalta Curte că, deşi în cuprinsul cererii sale revizuentul a făcut referire şi la autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri definitive penale pronunţate ulterior deciziei supuse revizuirii, aceste alegaţii nu au constituit decât argumente aduse în susţinerea cererii de revizuire întemeiate pe motivul prevăzut de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind dezvoltat şi motivul prevăzut la punctul 7 al art. 322 alin. (1) din cod privind existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive potrivnice care, astfel, nu formează obiectul învestirii.

Conform prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".

În sistemul dreptului procesual civil, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt guvernate de principiul legalităţii, regulă cu valoare de ordin constituţional, care semnifică faptul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că prin decizia nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ce face obiectul cererii de revizuire, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 şi a încheierii de şedinţă din 7 octombrie 2015 şi de pârâtul B. senior împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cât priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., fiind atacată cu revizuire o hotărâre de respingere ca nefondat a unui recurs, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu îndeplineşte cerinţa de admisibilitate a evocării fondului, impusă de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. din 1865.

Cum, în speţă, prin decizia civilă nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă au fost respinse ca nefondate recursurile şi menţinute hotărârile atacate pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, nepronunţând deci o soluţie proprie în rejudecare, ci confirmând, în temeiul dreptului de control judiciar, hotărârea instanţei de apel, hotărârea supusă revizuirii nu face parte din categoria hotărârilor care evocă fondul, nefiind susceptibilă de retractare pe calea revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de la 1865.

Or, recunoaşterea unei căi extraordinare de atac în alte situaţii şi pentru alte motive decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, motiv pentru care apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept, neputând fi primite alegaţiile revizuentului privind autoritatea de lucru judecat asupra acestei condiţiţii procedurale.

Pentru raţiunile înfăţişate, în temeiul art. 322 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei calităţii de reprezentant al intimatei C. S.R.L. şi cererile de anulare a actelor de procedură şi privind înscrierea în fals.

Respinge cererile de suspendare a judecării cauzei.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Respinge cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 aprilie 2023.