Territorial jurisdiction for objection to forced execution: application of the unique execution court principle despite creditor's domicile

Şedinţa publică din data de 29 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14.02.2022 pe rolul Judecătoriei Iaşi, contestatorul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în nume propriu şi pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestaţie împotriva executării silite demarate în dosarul de executare nr. 1405/2021 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi B. şi C., solicitând suspendarea executării silite şi anularea actelor de executare, inclusiv a încheierii de încuviinţare a executării silite.

Prin sentinţa civilă nr. 5812/31.05.2022, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompentenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţei de executare, judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, îi revine competenţa teritorială exclusivă pentru soluţionarea contestaţiei la executare. Cum unităţile de parchet intimate au sediul în circumscripţia Judecătoriei Suceava, a considerat că această instanţă este competentă teritorial să soluţioneze cauza. Totodată, a arătat că parchetele nu sunt menţionate în cuprinsul art. 127 alin. (21) şi (3) C. proc. civ., iar stabilirea, prin analogie, de norme de competenţă teritorială exclusivă nu este permisă, astfel încât dispoziţiile legale evocate nu sunt incidente în cauză.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 115/12.01.2023, Judecătoria Suceava a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, prin încheierea nr. 351/C.S./25.01.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Iaşi a încuviinţat cererea de executare silită împotriva contestatorilor, astfel încât această judecătorie a devenit instanţă de executare. Evocând şi decizia nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii, această instanţă a apreciat că, odată ce o instanţă este desemnată ca instanţă de executare, această calitate nu mai poate fi atribuită altei instanţe, chiar dacă sediul unuia dintre debitori s-ar afla în circumscripţia sa.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, pentru următoarele considerente:

Statuările divergente cu privire la competenţă ale instanţelor aflate în conflict derivă din efectele pe care acestea le-au asociat stabilirii Judecătoriei Iaşi drept instanţă de executare, cu ocazia încuviinţării executării silite în dosarul de executare nr. 1405/2021 al Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi (în continuare "B.E.J.A.") B. şi C..

Preliminar, Înalta Curte reţine că, pentru soluţionarea conflictului de competenţă, nu este necesară aplicarea art. 127 C. proc. civ., întrucât reclamante sunt două unităţi de parchet şi nu un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier şi nici o instanţă de judecată.

În baza cererii de executare silită formulate de A., actuala intimată, grefier în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, B.E.J.A. B. şi C. a sesizat Judecătoria Suceava formându-se dosarul nr. x/2021 în care aceasta, prin sentinţa civilă nr. 5297/29.12.2021, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Iaşi, în temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. şi al deciziei nr. 7/16.05.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 461/22.06.2016.

Ulterior, în acelaşi dosar, Judecătoria Iaşi a încuviinţat executarea silită prin încheierea nr. 351/C.S./25.01.2022, devenind astfel instanţă de executare.

În raport cu chestiunea care a generat conflictul de competenţă, instanţa supremă reţine incidenţa deciziei nr. 20/2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083/11.11.2021 (în continuare "decizia nr. 20/2021"), care a dezlegat problema dacă, după ce a fost încuviinţată executarea silită de către instanţa de executare, competenţa acesteia mai poate fi reevaluată în funcţie de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestaţia la executare.

Aşadar, această dezlegare este obligatorie în cauza de faţă, în temeiul art. 517 alin. (4) C. proc. civ., impunând concluzia că principiul unicităţii instanţei de executare presupune că una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi pe cele având ca obiect contestaţie la executare, ca şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legiuitor drept instanţă de executare.

În cauza de faţă, contestatorii s-au adresat Judecătoriei Iaşi cu o contestaţie la executare propriu-zisă, solicitând anularea încheierii de încuviinţare a executării silite şi a actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 1405/2021 al B.E.J.A. B. şi C.. Prin încuviinţarea executării silite, în temeiul art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., interpretate prin decizia nr. 20/2021, Judecătoria Iaşi a devenit instanţă de executare şi este competentă teritorial pentru a soluţiona contestaţia la executare, independent de sediul debitorilor.

În condiţiile evocate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Judecătoriei Iaşi competenţa de soluţionare a litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2023.