Labor dismissal revision denied: Inadmissibility of Art. 509(1)(8) CPC for contradictory decisions within the same proceeding due to preserved res judicata of the annulment decision.

Şedinţa publică din data de 29 martie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă reţine următoarele:

Prin contestaţia înregistrată la 16.04.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii Şcoala Gimnazială nr. 79 şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, anularea deciziei de concediere nr. 78/12.03.2021, repunerea în situaţia anterioară deciziei şi reîncadrarea sa în funcţia deţinută anterior concedierii, obligarea intimatului Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti la transferarea, de îndată, pe postul de la Şcoala nr. 19 "Tudor Arghezi" din Bucureşti, Sectorul 2 şi obligarea intimaţilor, în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, calculate de la 15.03.2021 - data concedierii şi până la reîncadrare şi la plata de despăgubiri/daune morale, în cuantum egal cu cel al salariilor neîncasate.

Prin sentinţa civilă nr. 5115/02.07.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată excepţia prematurităţii, a admis excepţia tardivităţii contestaţiei împotriva deciziei de concediere nr. 78/12.03.2021 şi a respins-o, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel A..

Prin decizia nr. 6668/17.12.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa civilă apelată, în sensul că a respins excepţia tardivităţii contestaţiei şi a respins contestaţia ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, formându-se dosarul nr. x/2022.

Prin decizia nr. 5761/27.10.2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare şi a respins-o, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei decizii, la 07.11.2022, A. a formulat cerere de revizuire în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând că aceasta este potrivnică deciziei nr. 6668/17.12.2021 pronunţate în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A susţinut că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că există contrarietate între dispozitivele celor două decizii.

Revizuenta a arătat că obiectul litigiul l-a reprezentat contestaţia pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 78/12.03.2021, iar intimaţii au fost emitenta deciziei, Şcoala Gimnazială nr. 79 Bucureşti (în continuare, "Şcoala nr. 79") şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (în continuare, "I.S.M.B.").

A solicitat anularea deciziei nr. 5761/27.10.2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi judecarea fondului pe baza unor probe noi.

A învederat că raportul per salariat nr. 1188, emis tardiv pe 01.07.2022 şi ascuns de intimaţi, este dovada că la acea dată decizia de concediere nr. 78/12.03.2021 nu era aplicată şi nici declarată conform art. 34 alin. (7) din Codul muncii, iar contractul său individual de muncă nu a fost niciodată închis.

Autoarea căii de atac a indicat că formulează cinci capete de cerere: anularea ca nelegală a deciziei nr. 78/12.03.2021 emise de intimata Şcoala nr. 79, repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere şi reîncadrarea pe perioadă nedeterminată în funcţia de profesor, plata drepturilor salariale majorate, actualizate cu indicele de inflaţie, de la data concedierii şi până la data plăţii efective şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, plata de daune şi despăgubiri, în sumă totală de 800.000 RON şi aplicarea de către intimatul I.S.M.B. a deciziei Curţii Constituţionale nr. 397/2013, în legătură cu transferul revizuentei pe postul de profesor titular de la Şcoala nr. 19 "Tudor Arghezi" - Bucureşti.

Revizuenta a solicitat admiterea cererii în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi a expus în continuare patru motive de fapt şi de drept care ar atrage nelegalitatea deciziei nr. 5761/27.10.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (în continuare, "decizia nr. 5761/27.10.2022").

Un prim motiv în legătură cu această decizie, s-a referit la lipsa temeiului de drept şi a motivelor şi încălcarea normelor de drept material şi procesual.

Revizuenta a arătat că a respectat termenul stabilit de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., introducând cererea pe 16.02.2022, fără a depăşi un an de la rămânerea definitivă a deciziei nr. 6668/17.12.2021.

A susţinut că procedura de judecată a fost viciată, că dispozitivul deciziei nr. 5761/27.10.2022 nu conţine soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii, fiind încălcat art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României şi a judecat cauza în lipsa dosarului de fond, aflat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ataşat dosarului nr. x/2022

A arătat că procedura citare şi de comunicare a actelor procedurale a fost viciată, impunându-se anularea deciziei astfel pronunţate, pârâţilor nefiindu-le comunicată cererea de sesizare, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

În privinţa procedurii de soluţionare a cererii de recuzare, a arătat normele de procedură au fost încălcate, prin necomunicarea citaţiei cu obligaţia de achitare a taxei de timbru pentru cererea de recuzare; de asemenea, că nu i s-au adus la cunoştinţă condiţiile pentru acordarea ajutorului public judiciar, prevăzute de art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 sau termenul în care se poate formula cerere de reexaminare a taxei de timbru.

A conchis că aceste încălcări afectează dreptul la un proces echitabil, reflectat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale dezvoltată cu privire la art. 21 din Constituţia României şi de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Un al doilea motiv a vizat decizia nr. 6668/17.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale (în continuare, "decizia nr. 6668/17.12.2021"), revizuenta susţinând că dispozitivul deciziei, care nu cuprinde numele contestatoarei, este incomplet, confuz şi nelegal.

Un al treilea motiv a vizat încălcarea drepturilor subiective ale revizuentei, aceasta prezentând circumstanţele disputei litigioase, începând cu momentul încheierii contractului individual de muncă nr. x/31.08.2019 şi până la încetarea acestuia, prin concediere, în temeiul deciziei nr. 78/12.03.2021. Totodată, s-a referit la reţinerea contribuţiilor de asigurări sociale şi la netemeinicia deciziei de concediere.

În al patrulea rând, în legătură cu I.S.M.B., a susţinut că acesta are personalitate juridică şi calitate procesuală pasivă, în temeiul art. 95 alin. (1) din Legea nr. 1/2011.

În continuare, revizuenta a invocat un înscris nou, raportul REVISAL nr. 1188/01.07.2022, în legătură cu care a precizat că adaugă patru motive suplimentare de nelegalitate. Subsecvent, a arătat că acest înscris relevă că în REVISAL contractul său individual de muncă nu a fost închis, că deciziei de concediere îi lipseşte temeiul în drept şi că aceasta a fost implicit revocată de emitentul său; în fine, a susţinut că nu există identitate între autoarea căii de atac şi persoana care a formulat contestaţia soluţionată prin decizia nr. 6668/17.12.2021.

Autoarea căii de atac a reluat prin cererea din 05.12.2022 susţinerile anterioare, dar a şi completat cererea de revizuire, solicitând anularea deciziei nr. 5761/27.10.2022 şi judecarea fondului pe baza unor probe noi. A susţinut că la pronunţarea deciziei a cărei revizuire o solicită au fost încălcate regulile de procedură, art. 426 alin. (3) şi (4) C. proc. civ., fiind atrasă sancţiunea nulităţii. Totodată, revizuenta a mai arătat că procedura de judecată a fost încălcată, fiind omis actul nou depus la dosar în 26.07.2022, statuându-se că în cauză nu au fost administrate probe noi.

La 14.12.2022, prin cererea depusă, revizuenta a reluat susţinerile anterioare şi a completat cererea de revizuire, precizând că între cele două decizii există identitate de părţi, obiect şi cauză, decizia atacată încălcând autoritatea de lucru judecat a primei decizii care priveşte atât dispozitivul, cât şi considerentele pe care decizia atacată se sprijină conform art. 430 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire prin prisma excepţiei inadmisibilităţii acesteia invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel încât nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal. Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, precum şi în art. 457 alin. (1) C. proc. civ., acesta din urmă statuând că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac consacrat de dispoziţiile legale amintite anterior.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care, în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmăreşte respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, prin înlăturarea situaţiei determinate de nesocotirea acestuia. Pentru ca o cerere întemeiată pe această ipoteză de revizuire să fie admisibilă, se impune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii; pe de-o parte, să existe hotărâri judecătoreşti definitive contradictorii, cererea de revizuire să se îndrepte împotriva celei de a doua hotărâri, iar aceasta să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, iar în al doilea proces excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată sau, invocată fiind, să nu fi fost soluţionată. Totodată, însă, hotărârile trebuie să fie pronunţate în procese diferite şi nu în aceeaşi cauză.

În prezenta cale extraordinară de atac, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 5761/27.10.2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale pentru contrarietatea cu decizia nr. 6668/17.12.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2021 de aceeaşi instanţă.

Din examinarea parcursului procesual al cauzei, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiţia ca hotărârile evocate de revizuentă să fie pronunţate în procese diferite, prin ele soluţionându-se căi de atac în cadrul aceluiaşi proces, al cărui nr. unic a fost x/2021. Prima hotărâre, decizia nr. 6668/17.12.2021, este pronunţată în apel, iar a doua, decizia nr. 5761/27.10.2022, a soluţionat contestaţia în anulare împotriva primei hotărâri.

Ca urmare, deşi ambele hotărâri sunt definitive în temeiul art. 483 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - în cazul celei de a doua hotărâri fiind aplicabil şi art. 508 alin. (4) -, cea de a doua hotărâre nu este susceptibilă să impieteze asupra autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri, întrucât potrivit art. 430 alin. (5) C. proc. civ. "Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu altă hotărâre".

Mai mult, decizia nr. 5761 din 27 octombrie 2022 a cărei revizuire se solicită nu este o hotărâre pronunţată asupra fondului sau care evocă fondul cauzei deduse judecăţii, în sensul prevederilor imperative ale art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ci, după cum s-a arătat, prin aceasta a fost soluţionată o cale extraordinară de atac, declarată în acelaşi dosar, prin reţinerea unei excepţii peremptorii, respectiv, cea a tardivităţii, a cărei incidenţă a făcută de prisos cercetarea pe fond a procesului.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, instanţa supremă constată că în cauză excepţia inadmisibilităţii este fondată, întrucât lipseşte premisa cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata că nu se mai impune analiza celorlalte condiţii de admisibilitate şi nici a motivelor invocate de revizuentă, cererea de revizuire urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 5761/27.10.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2023.