Inadmissibility of appeal against jurisdiction transfer order lacking specific rejection of constitutional challenge under Law 47/1992

Şedinţa publică din data de 22 martie 2023

Examinând recursul în raport de excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu, instanţa supremă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă.

La data de 7 decembrie 2022 petentul A. a transmis la dosar note de şedinţă, prin care a invocat, raportat la art. 39 şi art. 37 alin. (2) din C. proc. civ. de la 1865, excepţia necompetenţei materiale a secţiei a II-a civile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea cererii de strămutare.

În cuprinsul notelor de şedinţă, petentul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din C. proc. civ. de la 1865, coroborate cu art. 39 din acelaşi cod, apreciind că această normă este neclară şi ambiguă în privinţa cererii de strămutare, ca în cazul de faţă, astfel că se încalcă art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţia României, art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Prin încheierea de şedinţă nr. 2667 din 08.12.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca inadmisibilă, încheierea fiind dată fără nicio cale de atac.

Împotriva acestei încheieri, prin cererea depusă la 9 decembrie 2022, petentul A. a arătat că înţelege să formuleze recurs referitor la "soluţia privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 vechiul C. proc. civ., coroborat cu art. 39 CPC", cu menţiunea că motivele de recurs urmează a fi depuse după primirea motivării încheierii de respingere a cererii formulate.

La 21 martie 2023, recurentul a depus motive de recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2022*.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate pentru exercitarea căii de atac a recursului împotriva încheierii de şedinţă nr. 2667 din 08.12.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, instanţa supremă reţine că acestea nu sunt îndeplinite, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea putând fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că poate fi atacată cu recurs doar încheierea prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate.

Or, în cauză nu a fost pronunţată o astfel de încheiere.

Înalta Curte, examinând considerentele încheierii recurate a constatat că, raportat la stadiul dosarului a cărui strămutare s-a solicitat, instanţa nu a analizat cererea petentului de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din C. proc. civ. din 1865, coroborate cu art. 39 din acelaşi cod, considerând că astfel s-ar antama fondul cererii de strămutare, prioritar la acel moment fiind aspectul admisibilităţii incidentului procedural cu privire la instanţa sesizată, al cărui scop era acela de a asigura condiţiile optime pentru desfăşurarea activităţii de judecată.

Prin urmare, cum în speţă, nu a fost pronunţată o încheiere în condiţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, petentul nu avea la îndemână calea de atac exercitată, hotărârea judecătorească fiind supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Instanţa supremă reţine că principiul liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, nu poate fi considerat încălcat, întrucât acesta presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, ceea ce nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor.

Este de necontestat faptul că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

În plus, se constată că, prin încheierea nr. 2667 din 08.12.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a respins cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca inadmisibilă.

În acest context, trebuie menţionat că, astfel cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 40 alin. (4) şi art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ. din 1865, precum şi din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 299 alin. (1) din acelaşi cod, în materia strămutării nu este reglementată calea de atac a recursului.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de recurs formulată de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă nr. 2667 din 08.12.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Având în vedere că recursul este inadmisibil, întrucât în cauză nu a fost pronunţată o încheiere în condiţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte apreciază că nu mai este necesar a se pronunţa cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea nr. 47/1992 formulată în cadrul cererii de recurs pendinte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii nr. 2667 din 8 decembrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2023.