Consumer credit dispute: Intertemporal applicability of procedural law for email submissions after closing hours and the binding effect of conflicting supreme court interpretations on pending cases

Şedinţa publică din data de 21 martie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la 30 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii B. Sucursala România, C. S.R.L. şi D., a solicitat să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale abuzive incluse în Contractul de credit de consum nr. x/06.10.2009, respectiv art. 3.1.1., art. 3.1.5. lit. b) şi c), art. 3.2.1. Partea a II-a, Condiţii speciale pct. 7, 8, 10, 11; obligarea pârâtei la modificarea contractului aflat în curs de executare, prin eliminarea clauzelor abuzive; să se constate că a achitat dobânzi, comision de analiză, comision de acordare în baza unor clauze lovite de nulitate absolută; obligarea pârâtei la restituirea sumelor plătite cu titlu de dobândă, comision de analiză, comision de acordare; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate de la data plăţii fiecărei sume nedatorate şi până la data restituirii efective a acestor debite; obligarea pârâtei la comunicarea unui nou grafic de rambursare conform celor stabilite prin hotărâre; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000, ale Directivei nr. 93/13/CEE, ale O.U.G. nr. 21/1992 şi ale C. civ.

Prin încheierea de şedinţă din 04 decembrie 2018, s-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei B. Sucursala România şi s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă.

Prin aceeaşi încheiere s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de C. S.R.L. şi s-a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, invocată de pârâtele C. S.R.L. şi D..

A fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia prescripţiei dreptului de a cere anularea sau modificarea unor clauze considerate a fi abuzive, invocată de pârâtele C. S.R.L. şi D..

Prin sentinţa civilă nr. 2163 din 05 martie 2019 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta D..

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii de şedinţă din 04 decembrie 2018 a formulat apel reclamantul A., cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - secţia a VI-a Civilă la 22 mai 2019, sub acelaşi număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 4332 din 05 decembrie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a VI-a Civilă, s-a respins apelul formulat de către apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 2163 din 05 martie 2019 şi a încheierii de şedinţă din 04 decembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata B. S.A., pentru lipsa calităţii procesuale pasive a B. S.A.

S-a respins apelul formulat de către apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 2163 din data de 05 martie 2019 şi a încheierii de şedinţă din 04 decembrie 2018, pronunţate de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D., ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs; cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - secţia a V-a Civilă la 21 mai 2020, sub acelaşi număr de dosar.

Prin încheierea de şedinţă din 16 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a Civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea recursului.

Prin decizia civilă nr. 523 din 02 iunie 2021 Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a Civilă a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurentul-reclamant, a admis excepţia perimării şi a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 4332 din 05 decembrie 2019 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. - Sucursala România şi D..

Împotriva acestei decizii, la 07 iunie 2021 a declarat recurs recurentul-reclamant în temeiul art. 470 alin. (5) C. proc. civ., precizând că îşi va motiva recursul în termenul legal, cu începere de la data comunicării hotărârii judecătoreşti recurate.

La 19 iulie 2021, recurentul a transmis la dosar motivele de recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018, la 29 iulie 2021 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului nr. 5.

În dezvoltarea motivelor de recurs, susţine recurentul că, raţionamentul instanţei de recurs a fost greşit, raportat la faptul că, prin considerentele expuse în cadrul Hotărârii nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se lămuresc pe deplin condiţiile ce trebuie avute în vedere în raport de dispoziţiile art. 182 şi art. 183 C. proc. civ. ce reglementează procedura comunicării înscrisurilor către instanţele de judecată, iar acestea sunt aplicabile tuturor dosarelor în curs de soluţionare.

Astfel, consideră că dezlegarea dată prin decizia sus-menţionată îşi produce efectele şi asupra dosarelor în curs de judecare, data iniţierii dosarului nefiind un criteriu de aplicare diferenţiată a considerentelor hotărârii.

Mai susţine recurentul că prin Hotărârea nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., sunt efectuate în termen procedural actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, cum este şi în cazul de faţă, în ultima zi a termenului procedural, chiar după ce activitatea instanţei încetează.

Apreciază recurentul că o măsură contrară ar presupune o discriminare evidentă, fiind astfel lipsit de posibilitatea comunicării actelor de procedură şi după orele de încetare a activităţii instanţei de judecată, în condiţiile în care modificările aduse prin Legea nr. 310/2018, au fost elaborate în scopul clar al îndreptării şi lămuririi unor aspecte vădit părtinitoare.

În fine, solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat în termenul de 5 zile de la pronunţare şi motivat în termenul de 5 zile de la comunicare, urmând a se constata că soluţia perimării dosarului este netemeinică şi nelegală şi a se dispune trimiterea dosarului pe rolul aceluiaşi complet, în vederea reluării judecăţii.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

La 16 august 2021 recurentul la depus la dosar precizări prin care a arătat că înţelege să se judece doar cu intimata D..

La 27 august 2021 recursul a fost comunicat intimatelor-pârâte.

La 14 septembrie 2021, în termen legal, intimata-pârâtă B. - Sucursala România a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 15 septembrie 2021, în termen legal, intimata D. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării recursului, respectiv excepţia netimbrării recursului iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

La 05 octombrie 2021 întâmpinările formulate de intimatele-pârâte au fost comunicate recurentului care nu a uzat de dreptul de a formula răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin acesta constatându-se că, deşi recurentul nu şi-a întemeiat cererea pe vreunul dintre motivele de casare prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., criticile pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât vizează aplicarea greşită a unor dispoziţii de drept procesual civil privind aplicarea legii în timp, efectele deciziilor pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul mecanismului de dezlegare a unor chestiuni de drept, precum şi dispoziţiile art. 182 şi art. 183 C. proc. civ.

În condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost analizat în completul de filtru, iar prin încheierea din 27 septembrie 2022 s-a dispus comunicarea acestuia părţilor cu menţiunea că au dreptul de a depune un punct de vedere în 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea completului de filtru pronunţată la 31 ianuarie 2023 s-au respins excepţiile netimbrării şi tardivităţii recursului, invocate de intimata-pârâtă D. prin întâmpinare, precum şi excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. - Sucursala România prin întâmpinare; s-a admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant, stabilindu-se termen în vederea soluţionării recursului în şedinţă publică, cu citarea părţilor, la 21 martie 2023.

Analizând recursul formulat de recurentul-reclamant, în baza motivelor de recurs şi a temeiurilor de drept aplicabile, Înalta Curte îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, este de subliniat faptul că, în raport cu data declanşării procesului, 30 iulie 2018, în cauză sunt incidente prevederile C. proc. civ., în forma în vigoare anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, conform art. 24 C. proc. civ.

Potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "Părţile au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.".

Obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procedurale servind unei juste şi previzibile administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 523 din 02 iunie 2021, prin care Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a Civilă a respins cererea de repunere pe rol a recursului formulat de recurent, a admis excepţia perimării şi a constatat perimat recursul promovat de recurent.

Pentru a decide astfel, instanţa a constatat că ultimul act de procedură îndeplinit în cauză a fost la 16 septembrie 2020, când s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei pentru lipsa părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza rămânând în nelucrare mai mult de şase luni, astfel că, la 16 martie 2021, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de perimare s-a împlinit.

În privinţa cererii de repunere pe rol a cauzei transmisă de recurent prin intermediul poştei electronice la 16 martie 2021, orele 18:20, a reţinut instanţa de recurs că aceasta nu poate valora cerere de întrerupere a curgerii termenului de perimare raportat la cele statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 34 din 15 mai 2017 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, înlăturând totodată susţinerile recurentului privind incidenţa în speţă a considerentelor Deciziei nr. 45/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, având în vedere circumstanţele factuale ale cauzei.

Criticând cele reţinute de instanţa de recurs în decizia atacată, prin memoriul depus, recurentul consideră greşit raţionamentul instanţei, motivat de faptul că prin considerentele expuse în cadrul Hotărârii nr. 45/2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dezlegarea unor chestiuni de drept, se lămuresc pe deplin condinţiile ce trebuie avute în vedere în raport de dispoziţiile art. 182 şi 183 C. proc. civ., privind procedura comunicării înscrisurilor către instanţa de judecată. A susţinut că dezlegarea dată produce efecte şi asupra dosarelor în curs de judecare, data iniţierii dosarului nefiind un criteriu de aplicare diferenţiată a considerentelor hotărârii.

Critica este nefondată întrucât problema de drept pe care recurentul o invocă a fost lămurită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul mecanismului de dezlegare a unor chestiuni de drept, iar potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, "Dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanţa care a solicitat dezlegarea de la data pronunţării deciziei, iar pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.".

Astfel, prin decizia nr. 34/2017, publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, Înalta Culte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, nu este socotit a fi depus în termen.".

Totodată, în considerentele acestei decizii, la paragraful 104, s-a reţinut:

"(...), fiind o derogare de la regula înscrisă în art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., numai actul de procedură depus prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, cu condiţia de a fi depus până la ora 24:00 a ultimei zile a termenului prevăzut de lege este prezumat de lege ca socotit a fi făcut în termen, nu şi cazul comunicării prin fax sau e-mail, care, nefiind în mod expres menţionat în cuprinsul art. 183, nu poate fi extins pe cale de interpretare.".

De altfel, prin decizia nr. 45/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 961 din 20 octombrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018, a stabilit că, "În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanţă, este socotit a fi depus în termen.".

Totodată, în considerentele acestei decizii (paragrafele 82-83 raportat la paragraful 81), s-a reţinut că, "Întrucât normele interpretate prin această decizie (34/2017) sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispoziţiile art. 24-27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanşării lor, iar hotărârile judecătoreşti rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecinţă, cad sub incidenţa efectelor obligatorii ale acestei decizii (34/2017) doar litigiile declanşate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018.".

De asemenea, art. 24 şi 25 C. proc. civ. prevăd că, "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.", "Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.".

Ca atare, în privinţa cererii de repunere pe rol, relevanţă în prezenta cauză o au dispoziţiile art. 182 şi art. 183 C. proc. civ. în forma în vigoare la data iniţierii prezentului litigiu (dată anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018 prin care, în enumerarea cuprinsă la art. 183 alin. (1) C. proc. civ. au fost introduse şi actele de procedură trimise prin fax sau e-mail), astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Aşa fiind, în baza dispoziţiilor art. 182 şi art. 183 C. proc. civ., în forma prevăzută anterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, în interpretarea dată de Înalta Curte prin decizia nr. 34/2017 mai sus amintită, actul de procedură transmis prin fax sau poştă electronică, în ultima zi a termenului care se socoteşte pe zile, după ora la care activitatea încetează la instantă, nu este socotit a fi depus în termen, fiind considerat depus la data înregistrării, în conformitate cu prevederile art. 199 C. proc. civ. şi art. 94 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375 din 17 decembrie 2015.

Prin urmare, cererea de repunere pe rol transmisă la 16 martie 2021, orele 18:20, prin e-mail, după ora la care activitatea instanţei a încetat, în mod corect nu a fost socotită a fi depusă în termen, fiind înregistrată la dosar la 17 martie 2023, conform menţiunii aflată la dosarului Curţii de Apel Bucureşti.

Nici critica recurentului în sensul că o măsură contrară lămuririlor aduse prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ar presupune o discriminare, întrucât ar fi lipsit de posibilitatea comunicării actelor de procedură şi după orele de încetare a activităţii instanţelor de judecată, modificările aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018 fiind elaborate în scopul clar al îndreptării şi lămuririi unor aspecte vădit părtinitoare, nu poate fi reţinută.

Necesitatea pronunţării deciziei nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a fost determinată de modificarea art. 183 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. prin art. I pct. 24 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, interpretarea dată acestor prevederi prin decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, neputând fi extinsă asupra normelor care nu au constituit obiect al interpretării.

Modificarea unui act normativ printr-un act normativ nou, care legiferează parţial în acelaşi domeniu, impune ca norma modificată să nu poată fi interpretată şi aplicată independent de obiectul de reglementare a acestuia, ci în acord cu scopul urmărit de legiuitor la momentul adoptării actului normativ modificator.

Aşa fiind, considerentele care au justificat pronunţarea deciziei nr. 34/2017 nu mai puteau fi apreciate valabile, urmare a modificării prevederilor art. 181 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., aduse prin Legea nr. 310/2018, dispoziţiile art. 521 alin. (4) coroborat cu art. 518 C. proc. civ., stipulând în mod expres că:

"Decizia în interesul legii îşi încetează aplicabilitatea la data modificării, abrogării sau constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a făcut obiectul interpretării.".

Pe cale de consecinţă, raportat la circumstanţele factuale ale cauzei, instanţa supremă constată că cererea de repunere pe rol a cauzei a fost transmisă după ora închiderii programului de lucru al instanţei de recurs, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 183 C. proc. civ., astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia nr. 34/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa de recurs reţinând în mod corect incidenţa acestei hotărâri prealabile şi nu a deciziei nr. 45/2020.

În esenţă, în mod corect a reţinut instanţa de recurs că textele de lege interpretate prin decizia nr. 45/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu sunt aplicabile litigiului, aceasta făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 24 şi art. 25 alin. (1) C. proc. civ., privind aplicarea în timp a legii procesuale civile.

Faţă de cele anterior expuse, nefiind incident niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 523 din 2 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 523 din 2 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a Civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 martie 2023.