Gambling office wins costs appeal; costs ruling quashed and case remanded for new trial.

Şedinţa publică din data de 15 martie 2023

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la 7 mai 2018, reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, în contradictoriu cu pârâţii A. şi S.C. B. S.R.L. a solicitat instanţei obligarea pârâţilor la plata unei despăgubiri în suma de 1.457.000 RON în baza dispoziţiilor art. 1357 şi următoarele C. civ., sumă ce reprezintă contravaloarea taxelor de licenţă şi respectiv de autorizare pentru jocuri de noroc de tip Slot machine, taxe datorate şi neachitate, suma fiind formată din 25.000 RON taxa anuală de licenţă, 1.432.000 RON calculată astfel: 179 mijloace de joc x 8.000 RON/an/mijloc de joc, reprezentând taxa autorizare exploatare mijloace de joc de noroc slot machine/an/mijloc joc.

Prin sentinţa civilă nr. 5491/2018 din 9 octombrie 2018, Judecătoria Oradea a admis excepţia de necompetenţă materială şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Prin încheierea de şedinţă din 29 ianuarie 2019, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei S.C. B. S.R.L., faţă de faptul că societatea pârâtă a fost radiată prin sentinţa nr. 83/F din 31 ianuarie 2019 pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr. x/2014, a respins acţiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosinţă şi a unit cu fondul cauzei excepţia calităţii procesuale active şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A..

Prin încheierea de şedinţă din 12 martie 2019, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a stabilit cadrul procesual în sensul că reclamant este Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, iar pârât este A..

Prin sentinţa nr. 162/LP/2020 din 13 octombrie 2020, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul A.. A admis în parte cererea formulată de reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, în contradictoriu cu pârâtul A., şi în consecinţă a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 575.416,67 RON cu titlu de despăgubiri. A respins celelalte pretenţii ale reclamantului ca neîntemeiate. A constatat că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată. A admis în parte cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată şi în consecinţă a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 8.500 RON cheltuieli de judecată, din care suma de 5.200 RON onorariu expert şi 3.000 RON onorariu avocat parţial. A respins în rest cererea pârâtului.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantul Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc şi pârâtul A..

Prin decizia nr. 283/C/2021-A din 21 septembrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât A., a admis apelul declarat de apelantul-reclamant Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinţei nr. 162/LP din 13 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1.800 RON cheltuieli de judecată parţiale în primă instanţă, reprezentând onorariu expert parţial. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate. Fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Oficiul Naţional pentru Jocuri de Noroc, solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs sunt în esenţă următoarele:

Prin memoriul de recurs, autorul căii de atac solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.800 de RON, reprezentând onorariu expert parţial, dispuse de instanţa de apel, faţă de faptul că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A. a fost respinsă de instanţa de fond, soluţia fiind menţinută de curtea de apel şi faţă de faptul că instanţa de apel a apreciat că pârâtul are o culpă procesuală mai mare şi că se impune obligarea acestuia la plata parţială a onorariului de expert.

Mai arată că din actele dosarului rezultă ca fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale faţă de pârâtul A., acesta fiind vinovat de prejudiciul cauzat.

Totodată, recurentul susţine că cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte, iar despăgubirile acordate au fost stabilite prin raportul de expertiză contabilă, probă solicitată de către pârât şi câştigată judecăţii litigiului.

Aşadar, recurentul apreciază că nu are nicio culpă procesuală şi, ca urmare, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, decizia instanţei de apel fiind pronunţată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus efectuarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost redactat şi comunicat părţilor.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul şi a fost fixat termen de judecată la 15 martie 2023 cu citarea părţilor.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că motivele invocate de recurent, respectiv criticile prin care se susţine că instanţa de apel nu a respectat prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. vor fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi cod, şi nu pct. 8, astfel cum a fost indicat în memoriul de recurs.

Potrivit art. 488 pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. vizează nereguli de ordin procesual şi sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

În susţinerea motivului de recurs invocat, recurentul a arătat că nu are nicio culpă procesuală şi, ca urmare, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că din actele dosarului rezultă ca fiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale faţă de intimatul pârât A., acesta fiind vinovat de prejudiciul cauzat.

Conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", iar potrivit alin. (2): "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată..."

Instanţa supremă constată că prin decizia recurată, instanţa de apel, deşi a reţinut că în cauză culpa procesuală aparţine "în cea mai mare parte" intimatului-pârât, fiind partea din vina căreia s-a purtat procesul, a obligat recurentul-reclamant la plata sumei de 1.800 RON cu titlu de cheltuieli judecată în primă instanţă, reprezentând onorariu parţial expertiză.

Înalta Curte reţine că raţionamentul instanţei de apel încălcă prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., care consacră drept fundament al plăţii cheltuielilor de judecată, culpa procesuală a părţii dovedită prin pierderea procesului.

Or, în cauză se reţine culpa procesuală exclusivă a intimatului-pârât A., prin considerentele sentinţei instanţei de fond şi deciziei instanţei de apel constatându-se că acesta este responsabil de prejudiciul cauzat recurentului-reclamant, prin urmare fiind responsabil de declanşarea litigiului.

Înalta Curte reţine întemeiat argumentul recurentului-reclamant potrivit cu care proba cu expertiză contabilă a fost solicitată de către intimatul-pârât, aceasta fiind câştigată litigiului dintre părţi, iar împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost admisă în parte în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor solicitate de recurentul-reclamant, nu schimbă calitatea acestuia în parte care a pierdut procesul pentru a fi obligat la plata către intimatul-pârât A. a cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că judecata apelului a avut loc cu încălcarea prevederilor legale prevăzute de art. 453 C. proc. civ., încălcare care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I şi al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurentul-reclamant OFICIUL NATIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC împotriva deciziei nr. 283/C/2021 - A din 21 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Totodată, potrivit art. 501 alin. (3) C. proc. civ., după casare, instanţa de fond va judeca din nou, în limitele casării şi ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant OFICIUL NATIONAL PENTRU JOCURI DE NOROC împotriva deciziei nr. 283/C/2021 - A din 21 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Casează decizia recurată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2023.