Insured's standing upheld in CASCO claim; appellate ruling quashed and remanded.

Şedinţa publică din data de 15 martie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial la 25 septembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub dosar cu nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenienta C. S.A., a solicitat obligarea pârâtei să plătească: suma de 37.552,98 RON, cu titlu de debit principal, reprezentând despăgubiri civile pentru autovehiculul autotractor marca x, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x, în temeiul poliţei CASCO seria x nr. x, rezervându-şi dreptul de a preciza această sumă în raport de expertiza tehnică judiciară ce se va efectua în cauză; suma de 69.721,89 RON, cu titlu de debit principal, reprezentând despăgubiri civile pentru semiremorca marca x, cu nr. de înmatriculare x, nr. de identificare x, în temeiul poliţei CASCO seria x nr. x, rezervându-şi dreptul de a preciza această sumă în raport de expertiza tehnică judiciară ce se va efectua în cauză; suma de 2.512 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloare transport semiremorcă x de la locul producerii evenimentului asigurat Pamploma - Spania în Satu Mare - România; suma de 10.216,56 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloare rate leasing pentru autocar marca x, cu nr. de înmatriculare x, conform facturilor fiscale - notificări de plată nr. x şi suma de 2.581,16 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii/lună, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloare rate leasing pentru semiremorca marca x, cu nr. de înmatriculare x, conform facturilor fiscale - notificări de plată nr. x; suma de 964 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea primelor de asigurare, pentru autotractor marca x, cu nr. de înmatriculare x, conform decont; suma de 208 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii, cu titlu de debit principal, reprezentând contravaloarea primelor de asigurare, semiremorca marca x, cu nr. de înmatriculare x, conform decont; obligarea pârâtei la plata către S.C A.

S.R.L, a unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin lipsa de folosinţă a ansamblului de vehicule x, pe o perioadă de 4 luni, începând cu data de 23.09.2016, estimând despăgubirea la valoarea de 3.982 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plăţii şi urmând să precizeze cuantumul acestei despăgubiri, în raport de expertiza tehnică judiciară ce se va efectua în cauză; obligarea pârâtei la plata către S.C. A. S.R.L. a daunelor-interese reprezentând dobânzi legale calculate asupra sumelor pretinse cu titlu de despăgubiri (debit principal), începând cu data avizării daunei şi până în ziua plăţii efective; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 151 din 21 ianuarie 2019, Judecătoria Satu Mare, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Prin sentinţa civilă nr. 105 din 9 noiembrie 2020, Tribunalul Satu Mare, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. S.A.; a obligat pârâta B. S.A. la plata sumei de 107.274,87 RON, cu titlu de despăgubiri; au fost respinse celelalte pretenţii ca neîntemeiate; pârâta B. S.A. a fost obligată la plata sumei de 3.250,49 RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 186/LP/2021 - R din 10 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul incident declarat de apelanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 105 din 9 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Satu Mare; a fost admis apelul declarat de apelanta B. S.A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. şi cu intimata-intervenientă C. S.A., împotriva încheierii de şedinţă din 23 septembrie 2019 şi a sentinţei nr. 105 din 9 noiembrie 2020, pronunţate de Tribunalul Satu Mare, care au fost schimbate în totalitate în sensul că: a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta B. S.A. şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 7.575,25 RON, cheltuieli de judecată în fond şi apel în favoarea pârâtei B. S.A.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

În susţinerea recursului declarat, recurenta-reclamantă consideră că în cauză sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., instanţa de apel soluţionând excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a cauzei cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, totodată, hotărârea cuprinzând motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

În acest sens, recurenta-reclamantă arată că instanţa de apel, în mod nelegal, cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept reprezentate de dispoziţiile art. 2.214 alin. (1), art. 1.270, art. 1.284 alin. (2), art. 1.285 şi art. 1.286 alin. (1) C. civ. şi interpretând greşit cauza cererii de chemare în judecată, raportat la probatoriul administrat, precum şi la clauzele stipulate la secţiunea 6 din condiţiile speciale, respectiv la art. 8.1 şi 8.2 din condiţiile generale ale contractelor de credit încheiate cu intervenienta C. S.A., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Totodată, recurenta-reclamantă apreciază că hotărârea este nelegală, cuprinzând motive contradictorii şi străine de natura cauzei, în acest sens instanţa reţinând că reclamanta, în calitate de parte a contractului de asigurare are posibilitatea de a solicita ca asigurătorul să îşi respecte obligaţiile asumate prin contractul de asigurare şi că în cadrul prevederilor art. 8.1 şi 8.2 din condiţiile generale ale celor două contracte de credit, s-a stipulat că împrumutatul va încheia o poliţă de asigurare a bunului cu privire la toate riscurile cu o societate de asigurare agreată de creditor pentru suma minimă a preţului de achiziţe a bunului plus T.V.A. şi care va fi valabilă până la rambursarea integrală a împrumutului împreună cu dobânda aferentă şi că, deşi contractele de credit au ajuns la termen şi împrumutul a fost rambursat integral şi reclamanta este proprietara bunurilor asigurate, a concluzionat în sensul că acţiunea este introdusă de către o persoană care nu are calitate procesuală activă.

În raport de clauzele din condiţiile generale ale contractelor de credit încheiate cu C. S.A. şi de dispoziţiile art. 2.214 alin. (1) C. civ., recurenta-reclamantă susţine că a intervenit stipulaţia pentru altul, indicarea unui beneficiar al asigurării neavând ca efect excluderea dreptului asiguratului de a solicita de la asigurător despăgubirea.

Potrivit recurentei-reclamante, în raport de dispoziţiile art. 1.284 alin. (2) C. civ., prin efectul stipulaţiei, beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului executarea prestaţiei. Spre deosebire de cesiunea de creanţă, stipulaţia pentru altul nu are ca efect transmiterea dreptului de creanţă din patrimoniul stipulantului în patrimoniul beneficiarului, ci doar constituirea şi în favoarea beneficiarului a dreptului de a solicita direct promitentului executarea prestaţiei.

Aceeaşi concluzie, astfel cum susţine recurenta-reclamantă, rezultă şi din art. 1.285 şi art. 1.286 alin. (1) C. civ.

Recurenta-reclamantă arată şi că, anterior promovării acţiunii, a solicitat societăţii C. S.A. mandatarea ca în numele acesteia să promoveze acţiunea în instanţă, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., iar aceasta i-a comunicat, la 21.09.2017, că nu poate interveni în relaţia cu asigurătorul, făcând precizarea că C. S.A. are calitatea de creditor în contractul de credit cu numărul x, proprietarul bunurilor fiind A. S.R.L., iar în cazul poliţei CASCO, calitatea de beneficiar este deţinută tot de A. S.R.L., în accepţiunea reclamantei, stipulaţia nefiind acceptată de beneficiar.

Mai mult, având în vedere considerentele deciziei recurate, recurenta-reclamantă conchide că instanţa de apel a admis apelul pârâtei B. S.A. pe un alt temei al acţiunii decât cel indicat, cu încălcarea principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.

Prin urmare, având în vedere că pretenţiile deduse judecăţii au fost întemeiate pe cele două contracte de asigurare încheiate de reclamantă şi pârâtă, raportul juridic litigios născându-se între aceste părţi, recurenta-reclamantă concluzionează că deţine calitate procesuală în prezenta cauză, conform dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă apreciază că, în condiţiile în care desemnarea unui beneficiar al asigurării are ca efect dobândirea şi de către acesta a calităţii procesuale de a solicita despăgubirea de la asigurător, nu se poate interpreta în sensul că asiguratul pierde această calitate, cu atât mai mult cu cât, în poliţele de asigurare s-a specificat că se cesionează despăgubirea, nu dreptul de a solicita despăgubiri ceea ce, se impune a fi interpretat în sensul că, fie despăgubirea se solicită direct de către beneficiar, fie se solicită de asigurat, dar se plăteşte beneficiarului cu consecinţa deducerii acesteia din obligaţiile asiguratului împrumutat decurgând din contractele de credit, conform art. 8.6 din condiţiile generale ale acestora.

În prezenta cauză, însă, aşa cum arată recurenta-reclamantă, a obţinut de la creditorul C. S.A. acordul prealabil ca despăgubirea să îi fie plătită direct, fiind unitatea reparatoare în acest caz.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 13 aprilie 2022, comunicarea acestuia părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2022, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 1 martie 2023, cu citarea părţilor.

La 13 martie 2023, recurenta-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

Sub un prim aspect, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi reţinut.

În susţinerea acestui motiv de casare, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei, instanţa de apel reţinând că reclamanta, în calitate de parte a contractului de asigurare, are posibilitatea de a solicita ca asigurătorul să îşi respecte obligaţiile asumate prin contract; că, în cadrul prevederilor art. 8.1 şi 8.2 din condiţiile generale ale celor două contracte de credit, s-a stipulat că împrumutatul va încheia o poliţă de asigurare a bunului cu privire la toate riscurile cu o societate de asigurare agreată de creditor pentru suma minimă a preţului de achiziţe a bunului plus T.V.A. şi care va fi valabilă până la rambursarea integrală a împrumutului împreună cu dobânda aferentă şi că, deşi contractele de credit au ajuns la termen şi împrumutul a fost rambursat integral şi reclamanta este proprietara bunurilor asigurate, a concluzionat în sensul că acţiunea este introdusă de către o persoană care nu are calitate procesuală activă.

Criticile expuse de recurenta-reclamantă nu se circumscriu motivului de casare invocat, acestea vizând argumentele expuse de instanţa de apel în susţinerea soluţiei pronunţate şi în acord cu această soluţie.

Analizând greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că sunt fondate criticile invocate de către recurenta-reclamantă.

Potrivit art. 32 alin. (1) şi art. 36 C. proc. civ., o condiţie de fond pentru exercitarea acţiunii civile este calitatea procesuală, iar aceasta rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, revenind instanţei de judecată verificarea acestei identităţi, pe baza datelor cauzei. În privinţa subiectului activ al acţiunii civile - reclamantul - acesta trebuie să fie, ca regulă, titularul dreptului subiectiv afirmat în justiţie.

Din examenul cauzei - realizat în limitele determinate de recursul declarat - rezultă că acţiunea ce face obiectul prezentului dosar este întemeiată pe raporturile de asigurare care s-au născut între reclamanta A. S.R.L. şi pârâta B. S.A. prin încheierea poliţelor de asigurare facultativă a autovehiculelor seria x nr. x/19.01.2015 şi seria x nr. x/19.01.2015, în cadrul cărora reclamanta are calitatea de asigurat, pârâta are calitate de asigurator, iar intervenienta C. S.A. are calitatea de beneficiar al asigurării.

Distincţia între asigurat şi beneficiarul asigurării operează conform art. 2.199 alin. (1) şi art. 2.201 alin. (1) lit. a) C. civ., unde se arată că asiguratul sau contractantul asigurării plăteşte prima de asigurare, iar asigurătorul se obligă să plătească indemnizaţia de asigurare, după caz, asiguratului, beneficiarului sau terţului păgubit, sens în care poliţa trebuie să prevadă expres numele părţilor contractante şi numele beneficiarului, dacă acesta nu este parte contractantă.

A doua problemă determinantă în chestiunea calităţii procesuale analizate este aceea dacă, dincolo de această departajare, dreptul la despăgubire poate fi exercitat de asigurat şi/sau de beneficiarul asigurării, atunci când, cum este cazul analizat, asiguratul a desemnat prin poliţă un terţ beneficiar pentru încasarea indemnizaţiei de asigurare (despăgubirea).

Prin determinarea beneficiarului asigurării, asiguratul, respectiv reclamanta, a dispus ca beneficiarul determinat al poliţei să dobândească dreptul de a cere executarea indemnizaţiei de asigurare de la pârâtă, asiguratul realizând o stipulaţie pentru altul. Potrivit normelor de drept aplicabile stipulaţei pentru altul, beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere plata despăgubirii de la societatea de asigurare. Ca atare, dacă asiguratul desemnează un terţ beneficiar pentru încasarea despăgubirii ca efect al producerii cazului asigurat, înseamnă că primul nu poate avea drept la despăgubire.

O atare concluzie, bazată pe mecanismul stipulaţiei pentru altul, este incompatibilă cu interpretarea că, în cazul dat, asiguratul şi beneficiarul asigurării au deopotrivă unul şi acelaşi drept la despăgubire şi că oricare dintre aceştia poate pretinde executarea acestui drept de la asigurător.

Însă, din modul de acţiune al reclamantei, rezultă că cererea de chemare în judecată promovată de acesta a avut ca finalitate realizarea dreptului în patrimoniul său şi pentru sine, susţinând, pe de o parte că este titulara dreptului de proprietate asupra bunurilor, întrucât contractele de credit au ajuns la termen, iar împrumutul a fost rambursat integral. Pe de altă parte, reclamanta a arătat că a solicitat societăţii C. S.A. mandatarea ca în numele acesteia să promoveze acţiunea în instanţă, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., iar aceasta i-a comunicat, la 21.09.2017, că nu poate interveni în relaţia cu asigurătorul, făcând precizarea că C. S.A. are calitatea de creditor în contractul de credit cu numărul x, proprietarul bunurilor fiind A. S.R.L., iar în cazul poliţei CASCO, calitatea de beneficiar este deţinută tot de A. S.R.L., în accepţiunea reclamantei, stipulaţia nefiind acceptată de beneficiar. A mai susţinut reclamanta că a obţinut de la creditorul C. S.A. acordul prealabil ca despăgubirea să îi fie plătită direct, fiind unitatea reparatoare.

Înalta Curte arată că, instanţa de apel a reţinut în mod legal că, potrivit prevederilor art. 2.199 C. civ., în contractul de asigurare, asiguratul (stipulantul) poate stipula ca asiguratorul (promitentul) să plătească indemnizaţia de asigurare unei terţe persoane străine de contractul de asigurare; că din contractul încheiat între stipulant şi promitent, se naşte un drept direct în patrimoniul terţului beneficiar, fără ca acesta să treacă prin patrimoniul stipulantului şi că acesta din urmă are posibilitatea de a-l acţiona pe promitent, în virtutea raporturilor dintre ei, însă acest lucru este posibil numai pentru executarea obligaţiei faţă de terţa persoană, nu faţă de el însuşi, situaţie în care stipulantul din contractul de asigurare nu este în măsură să solicite obligarea asiguratorului, în calitate de promitent, la plata către el însuşi a sumei ce reprezintă despăgubirea cuvenită în cazul intervenirii unui eveniment asigurat.

Cu toate acestea, instanţa de apel nu a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale active în raport de argumentele reclamantei şi de probele depuse la dosarul cauzei în dovedirea acestora. Totodată, instanţa de apel nu a avut în vedere nici poziţia procesuală a intervenientei C. S.A., care a solicitat admiterea cererii formulate de către reclamantă, respectiv admiterea apelului incident declarat de aceasta şi respingerea apelului principal declarat de pârâta B. S.A.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, iar potrivit dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 186/LP/2021 - R din 10 iunie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Casează decizia nr. 186/LP/2021 - R din 10 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanţei de apel.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2023.