Trade register formal verification vs. substantive mandate termination: automatic cessation of director mandate under corporate law bars review of legal validity in registration proceedings.

Şedinţa publică din data de 15 martie 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin adresa nr. x/04.03.2021, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului - Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj a înaintat Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă, în conformitate cu prevederile art. 7 indice 1 din O.U.G. nr. 116/2009, cererile de intervenţie nr. x/03.03.2021, formulată de A. şi nr. 4685/03.03.2021, formulată de B. în dosar nr. x/02.03.2021 privind societatea C. S.A., care au fost înregistrate la data de 4 martie 2021 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă sub număr x/2021.

Prin cererile de intervenţie formulate, A. şi B. au solicitat respingerea cererii de înregistrare nr. x/02.03.2021.

La data de 18 martie 2021, D. a formulat cerere de intervenţie accesorie în favoarea consiliului de administraţie format din E., F. şi G., prin care a solicitat respingerea cererilr de intervenţie formulate de B. şi A. şi să se dispună înregistrarea menţiunilor cererii de înregistrare depunere menţionarea acte ce face obiectul dosarului nr. x/2021 în evidenţele Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj.

Prin sentinţa nr. 71 din 15 iunie 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2021, a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul D. în favoarea consiliului de administraţie format din E., F. şi G.. Am fost admisă cererea de intervenţie formulată de intervenienţii A. cu privire la cererea numărul x/02.03.2021 privind societatea C. S.A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A., intimatul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj, intervenientul D. şi intimata F.. A fost respinsă cererea de înregistrare la O.R.C. Gorj având nr. 4611/02.03.2021 privind înregistrarea hotărârii AGOA din 29.05.2019 şi decizia consiliului de administraţie din 29.05.2019. A fost respinsă cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul D..

Prin decizia nr. 714 din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă au fost respinse excepţia inadmisibilităţii apelului, precum şi excepţia tardivităţii formulării apelului incident. A fost admis apelul declarat de intervenientul D. şi apelul incident declarat de societatea C. S.A. împotriva sentinţei nr. 71 din 15 iunie 2021, a fost schimbată în tot sentinţa în sensul că: a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a consiliului de administraţie format din E., G. şi F. pentru intimata C. S.A. şi s-a constatat nulitatea întâmpinării formulate de acesta. Au fost respinse cererile de intervenţie formulate de intervenientele B. şi A., precum şi cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul D.. A fost admisă cererea de înregistrare menţiuni formulată pentru C. S.A. de numita F. înregistrată sub număr x din 2 martie 2021 şi s-a dispus înregistrarea menţiunilor solicitate la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Gorj.

Împotriva deciziei nr. 714 din 17 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul numărul x/2021, a formulat contestaţie în anulare B., iar prin decizia nr. 51 din 27 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul numărul x/2021, a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional şi a fost respinsă contestaţia în anulare formulată, ca inadmisibilă.

Împotriva deciziei nr. 51 din 27 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a formulat cerere de revizuire societatea C. S.A.

Prin decizia nr. 183 din 24 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuenta C. S.A. împotriva deciziei nr. 51 din 27 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimaţii B., A., OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, D. şi F., având ca obiect cereri în baza O.U.G. nr. 116/2009.

Împotiva acestei decizii, revizuenta C. S.A. a declarat recurs, motivele fiind următoarele:

În susţinerea motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta invocă încălcarea normelor de procedură prevăzute de art. 151 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, întreaga argumentare care stă la baza formării concluziei instanţei în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal a Consiliului de Administraţie format din A., H. şi I., este rezultatul încălcării normelor de drept procesual prevăzute de art. 151 C. proc. civ. care reglementează instituţia dovezii calităţii de reprezentant.

Recurenta susţine că nelegalitatea soluţionării excepţiei lipsei calităţii de reprezentant legal a condus la nelegalitatea soluţionării excepţiei lipsei calităţii de reprezentant convenţional.

Recurenta arată că, în raport de art. 151 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia "Reprezentaţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor", rezultă expres că dovada calităţii de reprezentant a unei persoane juridice - societate (comercială) se face cu un extras din registrul comerţului.

Potrivit recurentei, considerentele instanţei în sensul că menţiunile de la registrul comerţului nu ar avea relevanţă sunt contrare acestor dispoziţii legale care reglementează expres modalitatea în care poate fi făcută dovada calităţii de reprezentant în cazul persoanelor juridice.

Aceasta deoarece scopul înregistrării actelor/faptelor în registrul comerţului este acela de a asigura opozabilitatea faţă de terţi.

Or, în evidenţele O.R.C., C. S.A., la momentul pronunării deciziei recurate, figurează având două consilii de administraţie:

- Consiliul de Administraţie format din A., H. şi I., ales prin Hotărârea A.G.A. din 31.03.2020;

- Consiliul de Administraţie format din E., F. şi G., ales nelegal prin Hotărârea A.G.A. din 05.02.2020.

Câtă vreme în evidenţele registrului comerţului C. S.A. figurează ca fiind reprezentată de Consiliului de Administraţie format din A., H. şi I., nu se poate susţine că acesta nu ar avea calitatea de reprezentant legal.

Mai arată recurenta că, în cazul în care mandatul administratorilor A., I. şi H. ar fi încetat de drept, conform art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 - aşa cum nelegal s-a reţinut - la registrul comerţului ar fi fost efectuate menţiunile corespunzătoare, atât cu privire la încetarea mandatului, cât şi cu privire la actul prin care s-ar fi dispus această măsură, aşa cum s-a procedat şi în privinţa foştilor membri C.A. al căror mandat a încetat prin Hotărârea A.G.A. din 31.08.2016 şi în privinţa fostului director general, D..

Pe de altă parte, recurenta arată că ar fi fost şi imposibil să se dispună prin hotărârea A.G.A. din 05.02.2020 încetarea mandatului administratorilor aleşi printr-o hotărâre A.G.A. ulterioară, respectiv Hotărârea A.G.A. din 31.03.2020.

Mai susţine recurenta că măsurile adoptate nelegal prin Hotărârea A.G.A. din 05.02.2020 nu aveau cum să vizeze mandatul Consiliului de Administraţie format din A., H. şi I., de vreme ce acesta nici nu exista la momentul la care s-ar fi dispus revocarea/atragerea răspunderii.

De asemenea, atâta vreme cât Hotărârea A.G.A. din 31.03.2020 în baza căreia este înregistrat Consiliul de Administraţie format din A., H. şi I. este legală şi produce efecte valabile, opozabile terţilor, conform art. 5 din Legea nr. 26/1990, aceasta face dovada deplină a calităţii de reprezentant, iar ignorarea acesteia de către instanţă reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 151 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta invocă şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acest sens, recurenta arată că este nelegal a se susţine că ulterior adoptării acestei hotărâri (05.02.2020) au fost înregistrate la O.R.C. alte hotărâri prin care au fost numiţi din nou, ca administratori, A., H., I. şi directorul J. şi că această numire este lipsită de consecinţe juridice, întrucât acest raţionament încalcă principiul voinţei societare consacrat de art. 132 din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia "Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra".

Or, hotărârile adunării generale reprezintă voinţa socială, iar instanţa nu poate suplini sau modifica această voinţă socială, în sensul de a stabili că, odată decisă declanşarea acţiunii în răspundere împotriva unor administratori, aceştia nu ar mai putea fi aleşi printr-o nouă hotărâre A.G.A., mai ales în contextul în care o astfel de acţiune în răspundere nu a fost concretizată.

Faptul că adunarea generală a decis acordarea unui nou mandat aceloraşi administratori echivalează, în opinia recurentei, cu o revocare a măsurii privind declanşarea acţiunii în răspundere împotriva acestora, iar instanţa nu se poate substitui acestei voinţe societare, în sensul lipsirii de efecte juridice a tuturor hotărârilor A.G.A. ulterioare prin care se aleg aceleaşi persoane în funcţia de administratori ai societăţii.

Forţa obligatorie a hotărârilor A.G.A. îşi are suportul juridic primordial în actul constitutiv al fiecărei societăţi comerciale, în special în contractul de societate prin care acţionarii s-au obligat unii faţă de alţii şi faţă de societate, dar şi în legea societăţilor comerciale, care instituie principiul majorităţii manifestărilor de voinţă individuale pentru luarea unor hotărâri valabile.

În susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 58/02.06.2020.

Recurenta susţine că în Registrul Comerţului era deja înregistrată Hotărârea A.G.A. de la aceeaşi dată, 05.02.2020, semnată de Preşedintele CA, A., conform art. 129 din Legea nr. 31/1990 şi care era contrară celei adoptate nelegal în cadrul adunărilor generale paralele conduse de D..

Hotărârea A.G.A. din 05.02.2020, semnată de A., în calitate de Preşedinte C.A., era deja înregistrată în registrul comerţului la momentul pronunţării deciziei civile nr. 714/17.11.2021 prin care s-a dispus înregistrarea Hotărârii A.G.A. nelegală, pretins adoptată la aceeaşi dată.

Or, prin Hotărârea A.G.A. din 05.02.2020, înregistrată în registrul comerţului la 24.03.2020, s-a respins declanşarea acţiunii în răspundere împotriva Consiliului de Administraţie format din A., H. şi I., precum şi împotriva directorului general J. şi s-a ales Consiliul de Administraţie format din A., H. şi I..

Mai arată recurenta că această hotărâre A.G.A. - singura care exprimă voinţa reală a societăţii - prin care s-a ales consiliul de administraţie compus din A., H. şi I. - a fost înregistrată şi a intrat în circuitul civil cu aproximativ doi ani înaintea depunerii cererilor de înregistrare în registrul comerţului a celor două hotărâri A.G.A. nelegale adoptate în cadrul adunărilor generale paralele conduse nelegal de D..

Această hotărâre A.G.A. a fost înregistrată în baza sentinţei civile nr. 58/02.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Momentul înregistrării actului în registrul comerţului coincide cu momentul la care actul juridic dobândeşte eficienţă juridică, intrând în circuitul civil, faţă de dispoziţiile art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora, "Pentru a fi opozabile terţilor, hotărârile adunării generale vor fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerţului (...). (5) Ele nu vor putea fi executate mai înainte de aducerea la îndeplinire a acestor formalităţi".

Aşadar, potrivit recurentei, Hotărârea A.G.A. din 05.02.2020 semnată de A. (Preşedintele C.A. conform evidenţelor O.R.C.) înregistrată la data de 24.03.2020, a devenit opozabilă terţilor la data înregistrării acesteia în registrul comerţului, efectele acestui act intrând în circuitul civil.

Având în vedere că de la data înregistrării în registrul comerţului, hotărârile A.G.A. sunt obligatorii pentru toţi acţionarii şi opozabile terţilor, aceasta face dovada voinţei societăţii până la momentul radierii acestora, recurenta apreciind că efectele acestei hotărâri nu pot fi anihilate/paralizate prin înregistrarea la un interval mai mare de un an a altei hotărâri A.G.A., pretins adoptată la aceeaşi dată, semnată de persoane fără nicio calitate, şi contrare celor deja înregistrate.

Recurenta susţine că prin Hotărârea A.G.A. reală din 05.02.2020 semnată de A., s-a decis respingerea atragerii răspunderii Consiliului de Administraţie format din A., H. şi I., iar prin aceeaşi hotărâre, s-a aprobat alegerea Consiliului de Administraţie format din A., H. şi I., pe o durată de 4 ani.

În acest context, recurenta apreciază că, în cazul unei situaţii atipice - respectiv înregistrarea a doua hotărâri A.G.A. din aceeaşi dată şi care sunt contrare - prevalează hotărârea A.G.A. înregistrată mai întâi, deoarece aceasta a devenit opozabilă terţilor şi obligatorie pentru societate de la momentul înregistrării, neputând fi luată o decizie contrară asupra aceloraşi aspecte, întrucât ar contraveni principiului securităţii actelor civile, precum şi a interesului societar, încălcând art. 131 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 31/1990 şi art. 5 din Legea nr. 26/1990.

Deosebit de relevant este, în opinia recurentei şi faptul că prin sentinţa civilă nr. 59/26.05.2022 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. din 05.02.2020 semnată de D. şi F., stabilindu-se că această hotărâre a fost adoptată nelegal într-o adunare generală paralelă condusă abuziv de o persoană fără nicio calitate, respectiv de către D..

Recurenta, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţine şi faptul că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, instanţa reţinând, în considerente, că "pe lângă revocarea de drept a celor menţionaţi, împotriva acestora a pornit şi urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals sau instigare la fals (...), iar nelegalitatea registrului acţionarilor utilizat de aceştia a fost reţinută cu autoritate de lucru judecat de către Curtea de Apel Craiova în decizia nr. 994/2019".

Astfel cum arată recurenta, instanţa s-a pronunţat exclusiv asupra excepţiei calităţii de reprezentant, astfel încât cercetarea judecătorească trebuia să vizeze exclusiv existenţa/inexistenţa calităţii de reprezentant a C.A. format din A., H. şi I..

Or, instanţa nu s-a limitat exclusiv la analizarea calităţii de reprezentant, ci a făcut aprecieri cu privire la aspecte străine cauzei, de vreme ce nici cercetările care se efectuează într-un anumit dosar penal - atâta timp cât nu sunt finalizate cu o hotărâre judecătorească civilă de condamnare - şi nici analiza legali-tăţii/nelegalităţii registrului acţionarilor refăcut de acest consiliu de administraţie nu au nicio legătură cu existenţa/inexistenţa calităţii de reprezentant legal.

În opinia recurentei, aceste considerente excedează obiectului analizei excepţiei soluţionate de către instanţa şi se impun a fi înlăturate de către instanţa de recurs, cu atât mai mult cu cât se reţine pretinsa autoritate de lucru judecat a deciziei nr. 994/2019.

Recurenta apreciază că aceste considerente sunt nelegale, întrucât decizia nr. 994/2019 a fost pronunţată în cadrul dosarului nr. x/2019 având ca obiect constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.A. din 30.01.2019, astfel că obiectul cercetării în acea cauză a vizat exclusiv analiza legalităţii acestei hotărâri A.G.A., conform art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Recurenta precizează, de asemenea, că prin decizia nr. 994/12.12.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, nu s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că registrul acţionarilor refăcut prin Decizia C.A. din 12.10.2018 ar fi nelegal, aşa cum se susţine.

În opinia recurentei, era imposibil a se statua cu privire la legalitatea/nelegalitatea registrului acţionarilor, de vreme ce obiectul dosarului viza anularea unei hotărâri A.G.A.

Mai arată recurenta că singurul dosar în care s-a tranşat legalitatea/nelegalitatea registrului acţionarilor refăcut prin Decizia C.A. din 12.10.2018 este dosarul nr. x/2020, prin care reclamanta B. a solicitat în contradictoriu cu C. S.A. şi alţi acţionari, printre care şi D., constatarea nulităţii registrului acţionarilor la data de 05.02.2018.

În cadrul acestui dosar, D. şi K. au formulat cereri reconvenţionale prin care au solicitat instanţei să se constate nelegalitatea registrului acţionarilor refăcut în baza Deciziei Consiliului de Administraţie din data de 12 octombrie 2018, iar prin sentinţa civilă nr. 55/27.04.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Gorj a respins ca neîntemeiată atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională.

Recurenta susţine că această hotărâre judecătorească beneficiază de autoritate de lucru judecat provizorie, conform art. 430 alin. (1) şi alin. (4) Cod procedură civilă.

Deosebit de important este, în opinia recurentei şi faptul că, prin sentinţa nr. 55/27.04.2021, s-a reţinut expres că "prin decizia nr. 994/2019, instanţa de apel nu a tranşat aspecte legate de condiţiile de valabilitate ale registrului acţionarilor din 12.10.2018".

În drept, recurs a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

La 8 noiembrie 2022, S.C. C. S.A., prin preşedintele Consiliului de administraţie E. şi prin director general D., a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului declarat.

Analizând recursul cu care a fost învestită, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru considerentele care vor fi redate în cele ce urmează.

În susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta invocă încălcarea de către instanţa de revizuire a dispoziţiilor art. 151 alin. (4) C. proc. civ.

Instanţa supremă reţine că această critică este nefondată.

Astfel cum dispune art. 151 alin. (4) Cod procedură civilă, "Reprezentanţii persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menţionată împuternicirea lor".

Înalta Curte reţine că instanţa de revizuire, cu respectarea normei de procedură mai sus enunţate, a reţinut că, potrivit înscrierii la O.R.C. a cererii de înscriere menţiuni nr. 4618/02.03.2021, dispusă prin decizia nr. 713 din 17 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, sunt înregistrate 6 persoane ca deţinând funcţia de administratori ai societăţii şi 2 persoane ca deţinând funcţia de director general.

Acest aspect este confirmat, de altfel şi de către recurentă, care arată că, la momentul pronunării deciziei recurate, figurează având două consilii de administraţie: Consiliul de Administraţie format din A., H. şi I., ales prin Hotărârea A.G.A. din 31.03.2020 şi Consiliul de Administraţie format din E., F. şi G., ales prin Hotărârea A.G.A. din 05.02.2020.

Reiese, aşadar, că nu poate fi reţinută vreo încălcare a dispoziţiilor art. 151 alin. (4) Cod procedură civilă, câtă vreme instanţa de revizuire s-a raportat la înregistrările din registrul comerţului.

Ceea ce o nemulţumeşte, de fapt, pe recurentă, este aplicarea de către instanţa de revizuire a dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, cu privire la încetarea de drept a mandatului administratorilor A., I. şi H..

O astfel de critică, ce se circumscrie, însă, motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, nu poate fi reţinută.

Potrivit dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990; "Dacă adunarea generală decide să pornească acţiune în răspundere contra administratorilor, respectiv a membrilor directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii şi adunarea generală, respectiv consiliul de supraveghere, va proceda la înlocuirea lor".

Nu-i poate fi reproşată instanţei de revizuire greşita aplicare dispoziţiilor art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1900, câtă vreme, cu respectarea dispoziţiilor enunţate mai sus, aceasta a reţinut că prin hotărârea A.G.A. din data de 05.02.2020 şi prin decizia C.A. din 05.02.2020, s-a hotărât şi declanşarea acţiunii în răspundere împotriva foştilor administratori, şi anume A., H. şi I., precum şi împotriva directorului general J., motiv pentru care mandatul administratorilor şi directorului a încetat, de drept, la data adoptării hotărârii.

Pe de altă parte, Înalta Curte arată că procedura de înregistrare în registrul comerţului este o procedură care presupune verificarea formalităţii actelor a căror înregistrare se solicită, scopul fiind asigurarea opozabilităţii acestora prin asigurarea formalităţilor de publicitate, orice persoană interesată având dreptul de a pune în discuţie, în procedura de drept comun, valabilitatea actului în temeiul căruia s-a efectuat înregistrarea în registrul comerţului, iar ulterior, în ipoteza desfiinţării actului prin hotărâre judecătorească definitivă, persoana interesată poate solicita, conform art. 25 din Legea nr. 26/1990 - forma în vigoare la data introducerii acţiunii -, radierea înregistrării efectuate în registrul comerţului în baza acestui act.

Prin urmare, în analiza cererii de înregistrare menţiuni şi a cererilor de intervenţie formulate contra acesteia, nu se pot verifica aspecte ce ţin de nelegalitatea actelor juridice a căror înregistrare se solicită, ci doar dacă acestea îndeplinesc cerinţele formale necesare, în acest sens fiind prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 116/2009 - forma în vigoare la data introducerii acţiunii - şi art. 20 alin. (6) din Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2594/C/2008 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind modul de ţinere a registrelor comerţului, de efectuare a înregistrărilor şi de eliberare a informaţiilor, potrivit cărora în cadrul acestei proceduri se realizează o verificare formală a actului supus înregistrării, analiza instanţei fiind limitată la aparenţa de legalitate a înscrisurilor a căror înregistrare se solicită şi la depunerea documentelor impuse de normele juridice.

De altfel, înregistrarea menţiunilor în registrul comerţului nu are efect constitutiv de drepturi, ci asigură doar publicitatea faţă de terţi a actelor şi faptelor comerciantului, motiv pentru care, la efectuarea înscrierilor nu se poate face decât o verificare formală a legalităţii actelor ce stau la baza înscrierii, fără a se putea pune în discuţie validitatea de fond a unor astfel de acte.

Registrul comerţului nu are rol validator al actelor supuse înregistrării, ceea ce confirmă faptul că procedura de înregistrare în registrul comerţului este o procedură necontencioasă, independent de caracterul pretins litigios al obiecţiunilor formulate printr-o cerere de intervenţie, caracter ce se desprinde şi din interpretarea prevederilor art. 25 din Legea nr. 26/1990 - forma în vigoare la data introducerii acţiunii - al cărui rol este tocmai cel de a îndepărta menţiunile făcute pe baza unor acte în mod irevocabil desfiinţate.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de revizuire a reţinut în mod legal că înregistrările în evidenţele O.R.C. se fac doar în baza unei analize formale şi au doar scopul opozabilităţii faţă de terţi. Totodată, instanţa de revizuire nu putea ignora dispoziţiile art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, care dispun că, în cazul în care adunarea generală decide să pornească acţiune în răspundere contra administratorilor, respectiv a membrilor directoratului, mandatul acestora încetează de drept de la data adoptării hotărârii şi adunarea generală, respectiv consiliul de supraveghere, va proceda la înlocuirea lor.

Contrar susţinerilor recurentei, instanţa de revizuire nu a reţinut că prin hotărârea A.G.A. din 05.02.2020 s-a dispus încetarea mandatului administratorilor aleşi printr-o hotărâre A.G.A. ulterioară, respectiv Hotărârea A.G.A. din 31.03.2020, ci a dat eficienţă dispoziţiilor legale.

De altfel, în raport de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte arată că instanţa de revizuire nu putea efectua o analiză a legalităţii hotărârii A.G.A. din 05.02.2020, mandatul administratorilor încetând, ope legis, la momentul adoptării hotărârii.

Pentru aceleaşi argumente, nu poate fi reţinută nici critica ce vizează încălcarea dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990, ce reflectă principiului voinţei societare.

Astfel cum Înalta Curte a arătat anterior, în raport de prevederile art. 155 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, întrucât prin hotărârea adunării generale din 05.02.2020 s-a decis să se pornească acţiune în răspundere contra administratorilor, mandatul acestora a încetat de drept de la data adoptării hotărârii, aceste efecte juridice, produse ope legis neputând fi contracarate, astfel cum susţine recurenta, prin acordarea unui nou mandat aceloraşi administratori, fapt ce echivalează, în opinia acesteia, cu o revocare a măsurii privind declanşarea acţiunii în răspundere împotriva administratorilor.

În ceea ce priveşte nelegalitatea hotărârii în raport de sentinţa nr. 59 din 26 mai 2022, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2021, definitivă prin decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova la 31 ianuarie 2023, prin care recurenta susţine că s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii A.G.A. din 05.02.2020 semnată de D. şi F., Înalta Curte arată că hotărârile judecătoreşti invocate de către recurentă sunt ulterioare hotărârii recurate, motiv pentru care nelegalitatea acesteia, în sensul invocat, nu poate fi reţinută.

În susţinerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei nr. 58/02.06.2020.

Această critică se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., din această perspectivă urmând a fi efectuată analiza de către instanţa de recurs.

Conform art. 430 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată".

Autoritatea de lucru judecat cunoaşte, aşadar, două manifestări: prima corespunde unui efect negativ, de natură să oprească o a doua judecată şi presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; cea de-a doua operează când efectul hotărârii se manifestă pozitiv şi relevă modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea ca dezlegarea dată să mai fie contrazisă. În acest din urmă caz, chestiunile deja rezolvate se impun într-un al doilea proces care are legătură cu litigiul anterior şi, în cazul efectului pozitiv, instanţa nu mai trebuie să identifice cele trei elemente comune, ci doar dezlegarea dată unei situaţii juridice identice ori similare. Atunci când este chemat să se pronunţe asupra unei chestiuni de drept, judecătorul nu poate să nu ţină seama de rezultatul trecut în puterea de lucru judecat, căci lucrul judecat îşi extinde efectele asupra lucrului de judecat.

În cauză, însă, nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 58/02.06.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 58 din 2 iunie 2020, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2020, a fost anulată ca netimbrată cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta L.; s-a luat act că intervenienta A. a renunţat la judecarea cererii de intervenţie; a fost respinsă cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul D., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. şi intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI GORJ, ca neîntemeiată; a fost admisă cererea de înregistrare menţiuni formulată de C. S.A. înregistrată sub nr. x/28.02.2020 la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Gorj; a fost obligat intervenientul D. să plătească intimatei C. S.A. suma de 2.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

În dosarul nr. x/2021, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a fost învestit cu soluţionarea cererilor de intervenţie formulate cu privire la cererea de înregistrare menţiuni nr. 4611/02.03.2021 la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Gorj.

Reiese, astfel, că nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat invocată de recurentă, nefiind îndeplinită cerinţa identităţii de obiect.

O ultimă critică invocată de recurentă vizează nelegalitatea hotărârii în raport de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta susţinând că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, întrucât instanţa a reţinut, în considerente, că "pe lângă revocarea de drept a celor menţionaţi, împotriva acestora a pornit şi urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de fals sau instigare la fals (...), iar nelegalitatea registrului acţionarilor utilizat de aceştia a fost reţinută cu autoritate de lucru judecat de către Curtea de Apel Craiova în decizia nr. 994/2019".

Or, recurenta apreciază că, instanţa pronunţându-se exclusiv asupra excepţiei calităţii de reprezentant, cercetarea judecătorească trebuia să vizeze exclusiv existenţa/inexistenţa calităţii de reprezentant a C.A. format din A., H. şi I., însă aceasta a făcut aprecieri cu privire la aspecte străine cauzei, de vreme ce nici cercetările care se efectuează într-un anumit dosar penal - atâta timp cât nu sunt finalizate cu o hotărâre judecătorească civilă de condamnare - şi nici analiza legalităţii/nelegalităţii registrului acţionarilor refăcut de acest consiliu de administraţie nu au nicio legătură cu existenţa/inexistenţa calităţii de reprezentant legal.

Nici aceste critici nu pot fi reţinute, câtă vreme considerentele expuse de instanţa de revizuire în sensul expus de recurentă nu reprezintă considerente decisive în soluţionarea cererii.

Mai mult decât atât, examinarea deciziei atacate conduce Înalta Curte spre concluzia că instanţa de apel a explicat de o manieră convingătoare raţionamentul juridic pe care l-a adoptat.

În consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă C. S.A. împotriva deciziei nr. 183 din 24 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-revizuentă C. S.A. împotriva deciziei nr. 183 din 24 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 martie 2023.