Labor Dispute Appeal Against Annulment Ruling Held Inadmissible as Labor Decisions Are Final

Şedinţa publică din data de 14 martie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, la data de 28 august 2019, sub dosar nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CET Govora S.A. prin administrator judiciar B.. a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 640/01.08.2019, solicitând anularea acesteia ca fiind nelegală şi neîntemeiată.

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri ca urmare a anulării deciziei nr. 640/01.08.2019, egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi obligarea pârâtei la reintegrarea pe postul de asistent medical, deţinut anterior emiterii deciziei nr. 640/01.08.2019. S-a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 60 alin. (1), art. 63 alin. (2), art. 64 alin. (1) şi (3), art. 65 alin. (2), art. 76, art. 78, art. 80 alin. (1) din Codul muncii.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat ca, în cazul în care se va admite acţiunea contestatoarei şi se va dispune anularea deciziei de concediere şi repunerea părţilor în situaţia anterioara concedierii, să se dispună obligarea reclamantei la restituirea sumelor primite ca efect al concedierii, respectiv plăţi compensatorii în echivalentul a opt salarii, în condiţiile art. 156 din Contractul colectiv de muncă, prevăzute în art. 3 din decizia de concediere.

S-a solicitat, de asemenea, indexarea acestor sume cu rata inflaţiei, precum şi dobânda aferentă acestora de la data încasării lor de către reclamantă şi până la data restituirii integrale.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 209 C. proc. civ., art. 80 alin. (2) din Codul muncii, art. 1470 C. civ. şi O.G. nr. 13/2011.

2. Prin sentinţa civilă nr. 606 din 12 martie 2021, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanta A..

Totodată, s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta CET Govora S.A. prin administrator judiciar B.., ca rămasă fără obiect.

3. Împotriva acestei sentinţe, contestatoarea A. a formulat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 232/2022 din 18 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019.

4. A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 232/18.01.2022 a Curţii de apel Piteşti, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 2551/2022 din 17 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2022.

5. Prin decizia civilă nr. 3628 din 22 septembrie 2022, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2551 din 17 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

6. La data de 13 octombrie 2022, recurenta-contestatoare A. a declarat recus împotriva deciziei civile nr. 3628/2022 din 22 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, solicitând admiterea căii extraordinare de atac. Subsumat motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a susţinut că hotărârea atacată este nemotivată având în vedere că instanţa nu a solicitat intimatei să depună la dosar dispoziţia nr. x din 14 noiembrie 2018, proba fiind solicitată a fi depusă la dosarul nr. x/2022.

Intimata CET Govora S.A. prin administrator judiciar B.. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere că recursul a fost formulat împotriva unei decizii prin care s-a soluţionat o contestaţie în anulare, care la rândul său a vizat o revizuire, iar obiectul litigiului îl reprezintă contestaţie împotriva deciziei de concediere.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor invocate de intimată.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) raportat la art. 457 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional prin art. 129 din Constituţia României, iar C. proc. civ. la art. 457, conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta".

Totodată, potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 3628/2022 din 22 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin care a fost respinsă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2551 din 17 mai 2022 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. x/2022.

Decizia civilă nr. 2551/17.05.2022 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă a fost dată în cadrul unui litigiu având ca obiect revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 şi 5 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost formulată împotriva deciziei nr. 232/18.01.2022 a Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a respins ca nefondat apelul.

Înalta Curte reţine că decizia atacată cu apel a fost pronunţată într-un litigiu de muncă, obiectul fiind contestaţie la decizia de concediere.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cauze având ca obiect conflicte de muncă şi de asigurări sociale, precum şi hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Raportat la obiectul litigiului, Înalta Curte reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată în contestaţie în anulare este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.

Totodată, potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Aşadar, decizia împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare a fost pronunţată de o instanţă de revizuire, într-un litigiu de muncă, cererea de revizuire fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 1 şi 5 C. proc. civ. şi, ca atare, este definitivă, nefiind supusă recursului, având în vedere că potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În considerarea dispoziţiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că şi decizia nr. 3628/2022 din 22 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulată de către A., este, la rândul său, definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Legalitatea căilor de atac semnifica faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei civile nr. 3628/2022 din 22 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-contestatoare A. împotriva deciziei civile nr. 3628/2022 din 22 septembrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 martie 2023.