Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 587/2023 AI generated

Commercial registry deletion: Cassation inadmissibility where special law limits first-instance judgments to appeal only

Case Number Decizia nr. 587/2023
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision to cancel the company's appeal for lack of representative capacity and leaving the first-instance judgment ordering the deletion of certain commercial registry entries in force. The dispute concerned a request by a limited liability company to the Commercial Registry Office to remove registrations of authorized representatives based on General Assembly resolutions that had been definitively declared absolutely null by a prior civil judgment, while the appellant individual claimed he was an intervenor whose rights were prejudiced. The decisive legal basis was the principle of the legality of appeals, specifically interpreting Article 25(4) of Law No. 26/1990 in conjunction with Article 7 of Law No. 76/2012, which mandates that cases filed under the Commercial Register Law are subject only to the first-instance judgment's appeal as the final ordinary means of challenge, rendering the appeal decision definitive and not subject to cassation.

Legislator headnote

AI generated

art. 25 din Legea nr. 26/1990, art. 25 alin. (4) din Legea nr. 26/1990, art. 7 din Legea nr. 76/2012, art. 248 C. proc. civ, art. 483 alin. (1) C. proc. civ, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990; Commercial registry deletion: Cassation inadmissibility where special law limits first-instance judgments to appeal only: The dispute concerned a request by a limited liability company to the Commercial Registry Office to remove registrations of authorized representatives based on General Assembly resolutions that had been definitively declared absolutely null by a prior civil judgment, while the appellant individual claimed he was an intervenor whose rights were prejudiced. The decisive legal basis was the principle of the legality of appeals, specifically interpreting Article 25(4) of Law No. 26/1990 in conjunction with Article 7 of Law No. 76/2012, which mandates that cases filed under the Commercial Register Law are subject only to the first-instance judgment's appeal as the final ordinary means of challenge, rendering the appeal decision definitive and not subject to cassation.

Keywords

AI generated
limited legal capacity grounds for cassation commercial register commercial dispute not subject to registration civil judgment

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 25 alin. (4) din Legea nr. 26/1990

Cited as the main substantive ground to determine that the appeal decision in commercial registry cases is definitive and not subject to cassation.

art. 7 din Legea nr. 76/2012

Cited to interpret the statutory reference to 'recurs' in the special law as referring to the ordinary appeal procedure, rendering the Court of Appeal decision final.

art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Procedural rule applied in the dispositive to dismiss the appeal as inadmissible.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 14 martie 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 12 octombrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a solicitat radierea înregistrării păgubitoare reprezentata de Rezoluţia nr. 154565/29.12.2014 admisă de pârât în dosarul nr. x/22.12.2014 prin care Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a înregistrat menţiunile privitoare la persoanele împuternicite potrivit datelor din AGA nr. 7 şi 8 ale A. S.R.L., aceste hotărâri AGA fiind constatate definitiv nule absolut de către instanţa de judecată prin sentinţa civilă nr. 2925/27.05.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015, cu efectul revenirii la situaţia anterioara în ceea ce priveşte persoanele împuternicite, respectiv B. în locul lui C., cum în mod netemeinic şi nelegal este menţionat în prezent.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990.

2. Prin sentinţa civilă nr. 646 din 31 martie 2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi s-a dispus radierea din registrul comerţului a menţiunii referitoare la persoana împuternicită potrivit datelor din Hotărârile Generale ale Asociaţilor nr. 7 şi nr. 8 adoptate la data de 21.11.2014. S-a stabilit că pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti va efectua menţiunile în registrul comerţului după rămânerea definitivă a sentinţei.

3. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A. S.R.L. prin administrator C..

Prin decizia civilă nr. 1548 din 14 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de apel şi, în consecinţă, s-a anulat apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator C., pentru lipsa calităţii de reprezentant.

4. La data de 15 noiembrie 2022, recurentul C. a declarat recurs împotriva acestei decizii prin care a solicitat admiterea căii extraodinare de atac astfel cum a fost formulată.

Recurentul a susţinut că a formulat o cerere de intervenţie la apelul formulat de către societatea reclamantă, cu privire la care instanţa de apel nu s-a pronunţat. Totodată, recurentul a arătat că nu a fost citat şi nici nu i-au fost comunicate hotărârile pronunţate în cauză.

Recurentul a formulat apărări cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie, prescripţia cererii de radiere, susţinând, totodată, că intimata-reclamantă A. S.R.L. nu este prejudiciată ca urmare a menţiunii referitoare la persoana împuternicită potrivit datelor din Hotărârile Generale ale Asociaţilor nr. 7 şi nr. 8 adoptate la 21.11.2014.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului recursului, raportat la faptul că, potrivit împuternicirii avocaţiale, semnatarul căii de atac este împuternicit pentru promovarea unei cereri de revizuire şi nu a unui recurs, excepţie care a fost respinsă la termenul de astăzi. Totodată, s-a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului raportat la dispoziţiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 26/1990 şi art. 7 din Legea nr. 76/2012, precum şi nulitatea recursului din perspectiva faptului că recursul este nemotivat în drept.

De asemenea, a formulat întâmpinare şi intimatul-pârât Oficiul Registrului Comerţului prin care a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa în cauză.

Prin recursul formulat, recurentul a solicitat şi suspendarea executării deciziei civile nr. 1548 din 14 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea de suspendare formulată de petentul C.. Totodată, s-a dispus restituirea către petent a cauţiunii în sumă de 1.000 RON, consemnată cu recipisa nr. x din 30 decembrie 2022, emisă de D. - Sucursala Cluj, aflată în Registrul de Valori al instanţei la poziţia 828/2023.

Cauza a fost înregistrată la 8 decembrie 2022 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă iar, prin rezoluţia aflată la dosar, s-a fixat termen de judecată la 14 martie 2023.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 C. proc. civ., (1) instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepţii, instanţa va determina ordinea de soluţionare în funcţie de efectele pe care acestea le produc.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi semnifică faptul că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457, conform căruia "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta".

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului numai hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile în primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Se constată că prin cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a solicitat radierea înregistrării păgubitoare reprezentată de Rezoluţia nr. 154565/29.12.2014 admisă de pârât în dosarul nr. x/22.12.2014 prin care Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a înregistrat menţiunile privitoare la persoanele împuternicite potrivit datelor din AGA nr. 7 şi 8 ale A. S.R.L. Cu privire la aceste hotărâri AGA s-a arătat că au fost constatate nule absolut, în mod definitiv, prin sentinţa civilă nr. 2925/27.05.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2015, cu efectul revenirii la situaţia anterioara în ceea ce priveşte persoanele împuternicite, respectiv B. în locul lui C., cum în mod netemeinic şi nelegal este menţionat în prezent.

Recursul pendinte are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care curtea de apel a anulat, pentru lipsa calităţii de reprezentant, apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator C. împotriva sentinţei civile nr. 646/31.03.2022 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sentinţă prin care s-a admis cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 şi s-a dispus radierea din registrul comerţului a menţiunii referitoare la persoana împuternicită potrivit datelor din Hotărârile Generale ale Asociaţilor nr. 7 şi nr. 8 adoptate la date de 21.11.2014.

Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, "orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o menţiune în registrul comerţului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătoreşti irevocabile au fost desfiinţate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menţionarea în registrul comerţului".

Alin. (4) al acestui text de lege prevede că:

"hotărârea judecătorească de soluţionare a cererii poate fi atacată numai cu recurs, iar termenul de recurs curge de la pronunţare, pentru părţile prezente, şi de la comunicare, pentru părţile lipsă".

Totodată, Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. prevede la art. 7:

"(1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară".

În aceste condiţii, concluzia este aceea că de la data de 15 februarie 2013 - data intrării în vigoare a noului C. proc. civ. - orice sintagmă dintr-o lege specială conform căreia hotărârea judecătorească "este supusă recursului", "este supusă numai recursului" ori "poate fi atacată numai cu recurs", trebuie interpretată ca făcând referire la calea de atac a apelului, care a devenit, prin intrarea în vigoare a noului Cod, calea de atac ordinară şi comună ce poate fi exercitată de părţile nemulţumite de hotărârea primei instanţe.

Având în vedere că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 26/1990, rezultă că decizia pronunţată de instanţa de apel, într-un litigiu având ca obiect radiere, este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

Se reţine prioritatea analizării excepţiei inadmisibilităţii căii de atac, întrucât, pentru a da eficienţă principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor, instanţa este obligată a examina căile de atac cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condiţiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, văzând dispoziţiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 26/1990 şi art. 7 din Legea nr. 76/2012, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul C. împotriva deciziei civile nr. 1548 din 14 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul C. împotriva deciziei civile nr. 1548 din 14 octombrie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 martie 2023.