Warehouse theft insurance appeal annulled as inadmissible for re-litigating facts.

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 23 octombrie 2013, sub nr. x/2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat obligarea acesteia la plata daunelor stabilite în cadrul dosarelor de daună nr. x/2012, nr. x/2012 şi nr. x, ca urmare a furturilor comise asupra bunurilor din depozitul acestuia la data de 5 octombrie 2012 şi la data de 15 septembrie 2012.

În drept, au fost invocate prevederile art. 194 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1791/2021 din 25 iunie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins ca neîntemeiate excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei şi cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul A..

Prin decizia nr. 798/2022 din data de 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1791/2021 din 25 iunie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2013, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A..

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 al (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinţei, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul susţine că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, interpretând greşit clauzele contractuale din contractul de asigurare, probele administrate în cauză şi termenul de efracţie.

În ceea ce priveşte interpretarea termenului de efracţie recurentul arată că a avut loc intrarea prin efracţie în depozit atâta timp cât cheile au stat în permanenţă la recurent, fiind reţinut greşit că acesta i-ar fi dat secretarei cheile, iar aceasta ar fi avut acces la depozit. Recurentul mai arată că, deşi a solicitat proba cu martorii indicaţi în apel această probă a fost respinsă.

În continuare, recurentul face vorbire despre ordonanţa de clasare din 13 iunie 2019 în dosarul penal nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, susţinând că motivele procurorului din ordonanţa de clasare nu conduc la exonerarea obligării răspunderii asigurătorului pentru dauna produsă.

Pentru aceste considerente, recurentul se consideră îndreptăţit să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris şi depus la dosar.

La termenul din 9 martie 2023, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

In conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. sancţiunea nulităţii intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din acelaşi cod.

Astfel, din dispoziţiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reţine că instanţele au obligaţia de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerinţa nu este îndeplinită, operează sancţiunea nulităţii recursului.

Aşadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menţionat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - nu pot fi analizate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, întrucât criticile vizează de fapt aspecte de netemeinicie privind situaţia de fapt şi probatoriul administrat.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

In acest context, se apreciază că, în motivarea cererii de recurs nu se precizează nici un text de lege care ar fi fost încălcat sau aplicat greşit de către instanţa de apel, motivele dezvoltate în cererea de recurs descriind situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond.

Toate argumentele recurentului reprezintă o relatare a situaţiei de fapt şi a greşitei interpretări a acestei situaţii de către cele două instanţe, de fond şi de apel, pe baza probatoriilor administrate în cauză, astfel că, din analiza recursului declarat, se constată că recurentul critică soluţia instanţei de apel doar în ce priveşte temeinicia acesteia raportat la administrarea probatoriului administrat în cauză, solicitând, în esenţă, reaprecierea probelor de către instanţa de recurs.

Dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. stabilesc că în recurs nu pot fi invocate decât motive de nelegalitate a hotărârii atacate, astfel că criticile recurentului referitoare la interpretarea probatoriilor administrate nu pot face obiectul analizei în această fază procesuală, întrucât vizează temeinicia soluţiei pronunţate şi nu nelegalitatea acesteia.

Aşadar, motivarea cererii de recurs se rezumă exclusiv la prezentarea aceloraşi susţineri din faţa instanţei de apel cu privire la neadministrarea probatoriului propus în cauză, respectiv proba cu martori.

Astfel, în calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o rejudecare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecăţii fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunţate în apel.

În alţi termeni, faţă de considerentele precedente se poate reţine că accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac.

In consecinţă, se constată că recurentul nu indică în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi ce dispoziţii legale au fost încălcate de către instanţa de apel în raport cu soluţia pronunţată.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 798/2022 din 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 798/2022 din 18 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2023.