Judicial recusal for partiality: prior rulings on identical legal issues in related cases do not establish grounds for incompatibility

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă la 25 martie 2022 sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a formulat ordonanţă preşedinţială prin care a solicitat suspendarea efectelor hotărârii Adunării Generale Ordinare Acţionarilor societăţii B. S.A. din 18 martie 2021, până la soluţionarea definitivă a acţiunii în constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGA din 18 martie 2021, cerere ce face obiectul dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Gorj, secţia a II-a civilă.

Prin încheierea de şedinţă din 17 mai 2022, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal pentru societatea B. S.A. a Consiliului de Administraţie format din C., D., E..

A admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a Cabinetului de Avocatură F..

Prin sentinţa nr. 69/2022 din 15 iunie 2022, Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă a respins cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A..

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul A., iar pârâta B. S.A. a formulat apel incident împotriva încheierii din 17 mai 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă.

La data de 11 iulie 2022, B. S.A. a formulat în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., cerere de recuzare a membrilor completului C2A, apreciind că există elemente care nasc întemeiat îndoieli privind imparţialitatea acestuia în privinţa soluţionării prezentei cauze.

Prin încheierea nr. 36/2022 din 11 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a fost respinsă cererea formulată de S.C. B. S.A. privind recuzarea completului C2A comercial, învestit cu soluţionarea apelului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 69/2022 din 15 iunie 2022 şi a apelului incident declarat de pârâta B. S.A. împotriva încheierii din 17 mai 2022 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Prin decizia nr. 384/2022 din 14 iulie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis excepţia tardivităţii completării motivelor de apel depuse de apelantul reclamant A., excepţie invocată de B. S.A. prin întâmpinare.

A respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apelantului reclamant A. şi a preşedintelui CA - G., invocată de B. S.A..

A respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 69 din 15 iunie 2022 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2022, precum şi apelul incident formulat de B. S.A. împotriva încheierii din 17 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022.

Împotriva încheierii nr. 36/2022 din 11 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, pârâta B. S.A. a declarat recurs întemeiat pe art. 53 alin. (1) şi art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportate la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei civile nr. 384/2022 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, cu cheltuieli de judecată.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta arată că a formulat cerere de recuzare a membrilor completului C2A format din d-na judecător H. şi dl. judecător I., faţă de existenţa unor elemente care nasc întemeiat îndoieli privind imparţialitatea acestuia în privinţa soluţionării prezentei cauze, conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recuzare, recurenta susţine că cele două decizii invocate de reclamant, respectiv - decizia nr. 51/27.01.2022 şi decizia nr. 52/27.01.2022 prin care s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a avocatului faţă de lipsa calităţii de reprezentant legal a CA format din C., D. şi E., sunt pronunţate de completul din care a făcut parte dl. judecător I..

De asemenea, a arătat că în dosarul nr. x/2022 în care apelantul A. a invocat aceeaşi excepţie, completul C2A a înlăturat nejustificat toate apărările pârâtei şi a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a Cabinetului de Avocat F., context în care apreciază că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este nelegală.

În opinia recurentei, această încheiere este pronunţată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., potrivit cărora, judecătorul este incompatibil "atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa".

Scopul recuzării este acela de a asigura părţilor respectarea pe deplin a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil, prin judecarea cauzei de către un judecător imparţial şi fără a avea idei preconcepute, legiuitorul reglementând expres, ca şi caz de incompatibilitate, situaţia în care există elemente care ar naşte îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Conţinutul vag şi ambiguu al motivării încheierii atacate prin care s-a respins cererea de recuzare confirmă lipsa oricărei verificări din partea instanţei a elementelor invocate în susţinerea recuzării şi a lipsei de imparţialitate a completului format din d-na J. şi dl. I..

Totodată, se arată că în cuprinsul motivării nu se face nicio referire la faptul că cele două decizii invocate cu autoritate de lucru judecat - decizia nr. 51/27.01.2022 şi decizia nr. 52/27.01.2022 - sunt pronunţate de completul în componenţa căruia a intrat dl. judecător I. şi nici la faptul că aceleaşi excepţii, respectiv excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal - prin raportare la aceleaşi argumente, au fost soluţionate prin decizia nr. 379/30.06.2022 de către acelaşi complet de judecată.

Astfel, lipsa obiectivităţii completului C2A invocată pe calea cererii de recuzare a fost confirmată prin decizia nr. 384/2022 prin care s-a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a directorului general, A. şi a preşedintelui CA, G., precum şi apelul incident împotriva încheierii din 17 mai 2022, menţinându-se astfel soluţia privind lipsa calităţii de reprezentant convenţional a Cab. Av. F., precum şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant legal a CA format din C., D. şi E. şi a directorului general, K..

În contextul în care membrii completului C2A au dezlegat chestiunea privind calitatea de reprezentant convenţional/legal în alte dosare anterioare, este evident că aceştia nu pot da dovadă de imparţialitate şi obiectivitate în soluţionarea acestei chestiuni esenţiale invocate prin apeluri.

Pentru aceste motive, recurenta apreciază că se impune admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 384/14.07.2022 şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, dispoziţiile art. 53 alin. (3) derogând de la art. 498 alin. (1) C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Analizând recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii nr. 36/2022 din 11 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, raportat la temeiurile juridice invocate şi motivele de recurs expuse, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Conform dispoziţiilor art. 53 alin. (1) C. proc. civ. "încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părţi, odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.

În speţă, decizia nr. 384/2022 din 14 iulie 2022, prin care Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis excepţia tardivităţii completării motivelor de apel depuse de apelantul reclamant A., excepţie invocată de B. S.A. prin întâmpinare, a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apelantului reclamant A. şi a preşedintelui CA - G., invocată de B. S.A., a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 69 din 15 iunie 2022 pronunţată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2022, precum şi apelul incident formulat de B. S.A. împotriva încheierii din 17 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, este definitivă, astfel că în cauză este incidentă teza a doua a art. 53 alin. (1) C. proc. civ.

Dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, iar potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din acelaşi Cod, judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece ori atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale.

Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei. Astfel, instanţa de apel a respectat, aplicat şi interpretat corect normele legale incidente în cauză şi analizând cu rigurozitate condiţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ., art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 din acelaşi Cod a statuat în mod corect că motivele invocate nu se încadrează în nici una din situaţiile enumerate mai sus, întrucât în cazul dedus judecăţii nu se verifică niciuna din variantele invocate.

În speţă, recurenta invocă drept element care este în măsură să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea magistraţilor recuzaţi, faptul că membrii completului C2A şi-au spus părerea cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant convenţional a avocatului societăţii, excepţie ce urmează a fi soluţionată în prezenta cauză şi care vizează apelul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 69/15.06.2022 pronunţate de Tribunalul Gorj şi apelul incident formulat de pârâta B. S.A. împotriva încheierii din 17 mai 2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Gorj şi, întrucât aceştia au dezlegat chestiunea privind calitatea de reprezentant convenţional/legal în alte dosare anterioare, este evident că nu pot da dovadă de imparţialitate şi obiectivitate în soluţionarea acestei chestiuni esenţiale în soluţionarea cauzei.

Faţă de considerentele încheierii de şedinţă nr. 36/2022 din 11 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa că nu rezultă aspectele invocate în cererea de recuzare, întrucât statuarea de către magistraţii recuzaţi asupra unei probleme de drept invocate şi în prezenta cauză nu conduce la incompatibilitatea acestora de a analiza legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti apelate, analiză ce implică aprecierea altor texte de lege incidente, precum şi o altă conduită a participanţilor la procesul civil.

Aşadar, instanţa, printr-o integrală şi completă analiză a menţiunilor din încheierea de şedinţă din 11 iulie 2022 cu privire la modul în care instanţa a avut în vedere şi a respectat drepturile procedurale ale părţilor în proces, a apreciat în mod corect că acestea infirmă suspiciunile arătate de titularul cererii de recuzare şi că nu rezultă niciun element care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea completului de judecată şi nici care să justifice pretinse temeri legate de garanţiile suficiente pentru a exclude orice bănuială legitimă.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a decis în sensul că simplul fapt pentru un judecător de a fi adoptat o anumită decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica în sine o bănuială de imparţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei măsuri, după cum cunoaşterea dosarului de către judecător nu implică nicio prejudecată cu privire la imparţialitatea sa la momentul judecării. În acelaşi sens, aprecierea preliminară a datelor din dosar nu semnifică faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală. Ceea ce interesează este ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (Cauza Morel împotriva Franţei, Cauza Saraiva de Carvalho împotriva Portugaliei).

În acest context, Înalta Curte constată că nu au fost încălcate garanţiile oferite de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, preluate de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., privind dreptul oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, de către o instanţă independentă, imparţială şi stabilită de lege, întrucât recurenta nu a dovedit în mod obiectiv că există elemente care să dea naştere temerilor privind imparţialitatea judecătorului a cărui recuzare s-a solicitat.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că, în soluţionarea cauzei, instanţa a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice, ţinând cont de toate garanţiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate şi al egalităţii armelor în procesul civil.

Susţinerile recurentei aduse în sprijinul motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se circumscriu unei atitudini subiective generate de măsurile dispuse de instanţă care, în speţă, nu coincid cu aşteptările părţii, însă simpla nemulţumire cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei în sensul respingerii cererii de recuzare nu poate justifica admiterea căii extraordinare de atac a recursului din perspectiva evocatelor motive de casare.

Drept urmare, Înalta Curte constată că din perspectiva cerinţelor impuse de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează neregularităţi de ordin procedural ce sunt sancţionate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., încheierea recurată este la adăpost de orice critică.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incidentă starea de incompatibilitate prevăzută de dispoziţiile art. 41 alin. (1), art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii nr. 36/2022 din 11 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva încheierii nr. 36/2022 din 11 iulie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2023.