Inadmissibility of cassation against final appellate decision in labor damages action for defective performance and abandonment of post

Şedinţa publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale din 28 ianuarie 2021 sub nr. x/2021, reclamanta Compania Naţională Poşta Română S.A. a solicitat instanţei obligarea pârâtei A. la plata sumei de 34.095 RON, reprezentând prejudiciu creat ca urmare a îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu şi părăsirea locului de muncă fără anunţarea şefului ierarhic superior.

Prin sentinţa civilă nr. 6642/2021 din 7 octombrie 2021 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Compania Naţională Poşta Română S.A. în contradictoriu cu pârâta A..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A..

Prin decizia nr. 4027/2022 din 23 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admis apelul declarat de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A. împotriva sentinţei civile nr. 6642/2021 din 7 octombrie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o, în sensul că admite acţiunea şi obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 34095 RON, cu titlu de despăgubiri.

Împotriva acestei decizii, pârâta A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că instanţa a soluţionat cauza cu aplicarea greşită a normelor de drept material privind angajarea răspunderii civile.

Prin întâmpinarea, depusă la 25 noiembrie 2022, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul din 9 martie 2023, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimată şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reţinut următoarele:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, cu caracter definitiv, prin care Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul declarat de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A. împotriva sentinţei civile nr. 6642/2021 din 7 octombrie 2021 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o, în sensul că admite acţiunea şi obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 34095 RON, cu titlu de despăgubiri.

În cauză, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 4027/2022 din 23 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale are caracter definitiv, fiind dată în soluţionarea unui litigiu întemeiat pe Codul muncii.

Astfel, prin cererea formulată, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A. a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 34.095 RON, reprezentând prejudiciu creat ca urmare a îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu şi părăsirea locului de muncă fără anunţarea şefului ierarhic superior.

Faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, respectiv litigiu de muncă, se reţine că aceste litigii nu sunt supuse recursului, întrucât deciziile pronunţate de instanţele de apel sunt hotărâri definitive, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 274 Codul muncii.

Potrivit art. 214 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului".

In conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Coroborând dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect conflictele de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 4252/2022 din 30 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, decizia nr. 4027/2022 din 23 iunie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost soluţionată cererea de apel, ce face obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă.

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Este ştiut că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin raportare la dispoziţiile art. 214 din Legea nr. 62/2011 - Legea dialogului social coroborate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., instanţa supremă va admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Având în vedere considerentele expuse în precedent, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 4027/2022 din 23 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei nr. 4027/2022 din 23 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ POŞTA ROMÂNĂ S.A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2023.