Binding force of cassation court's legal ruling on deadline calculation vs. positive res judicata in remand

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 06.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. a chemat în judecată pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.096.124.76 RON, reprezentând penalităţi de întârziere la plata facturilor TUI şi non TUI, actualizată cu indicele de inflaţie până la plata efectivă, la care se adaugă cheltuielile de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 813/25.06.2020 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.061.754,11 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate potrivit contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 148/07.12.2018, până la data de 31.10.2019, sumă care va fi actualizată cu rata inflaţiei până la plata efectivă. Totodată, pârâta a fost obligată şi la plata sumei de 14.222,54 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tribunalul a apreciat că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul art. 1270 alin. (1), art. 1516 alin. (1) şi (2) şi art. 1535 alin. (1) din C. civ., a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.061.754,11 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate potrivit contractului mai sus menţionat, până la data de 31.10.2019, sumă ce a fost actualizată cu rata inflaţiei până la plata efectivă. În temeiul art. 453 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., reţinând culpa procesuală a pârâtei, faţă de admiterea în parte a cererii reclamantei, pârâta a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, aferentă pretenţiilor admise.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A., solicitând admiterea apelului şi, în urma rejudecării fondului, schimbarea în parte a sentinţei atacate, conform art. 480 alin. (2) din C. proc. civ., în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtei şi la plata sumei de 34.370.65 RON, reprezentând diferenţă penalităţi de întârziere la plata facturilor TUI şi non TUI, actualizată cu indicele de inflaţie până la plata efectivă, precum şi a sumei de 343,7 RON, constând în diferenţa cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 435 din 10 martie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, cu opinie majoritară, a fost admis apelul reclamantei Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A., dispunându-se schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 813/25.06.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020, în sensul că pârâta a fost obligată şi la plata sumei de 34.370,65 RON, reprezentând penalităţi de întârziere calculate potrivit contractului de acces pe infrastructura feroviară nr. 148/07.12.2018, până la data de 31.10.2019, sumă care va fi actualizată cu rata inflaţiei până la plata efectivă, la care se adaugă suma de 343,7 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în diferenţa de taxă judiciară de timbru achitată în primă instanţă, precum şi suma de 818 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru achitată în apel, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 435 din 10 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a formulat recurs pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 17.06.2021.

Prin decizia nr. 1876 din 28 septembrie 2021 pronunţată în dosarul nr. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. împotriva deciziei civile nr. 435 din 10 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă; a casat decizia atacată şi a trimis cauza pentru o nouă judecată, aceleiaşi instanţe.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a reţinut, în esenţă, ca fiind fondată, în raport cu dispoziţiile art. 2551 din C. civ., critica recurentei vizând faptul că părţile nu au derogat de la modalitatea de calcul al termenelor, reglementată de dispoziţiile art. 2553 alin. (1) şi art. 2554 C. civ.

S-a constatat că instanţa de apel nu a ţinut seama de prevederile art. 2551 C. civ. şi nu a determinat scadenţa obligaţiei de plată în raport de modul de calcul al termenelor reglementat de dispoziţiile art. 2553 alin. (1) din acelaşi cod.

Cu referire la incidenţa motivului prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., având în vedere caracterul accesoriu al criticii vizând împrejurarea că instanţa de apel nu a motivat soluţia privind obligarea recurentei la actualizarea cu rata de inflaţie a sumei la plata căreia a fost îndatorată, s-a apreciat că aceasta va fi avută în vedere la rejudecarea apelului.

După înregistrarea dosarului în rejudecare pe rolul Curţii de Apel, sub număr x/2020*, reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "CFR" S.A. a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat cu efect pozitiv cu privire la contractul nr. x/07.12.2018, în temeiul căruia au fost emise facturile fiscale de penalităţi care fac obiectul prezentei judecăţi, în raport de considerentele sentinţei nr. 1401/05.08.2020 a Tribunalului Bucureşti şi de cele ale deciziei nr. 167A/02.02.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, pronunţate în dosarul nr. x/2019.

Prin decizia civilă nr. 267/A din 15 februarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admis apelul formulat de apelanta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A. împotriva sentinţei civile nr. 813/25.06.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020, având ca obiect pretenţii, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A.; a fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantă şi a sumei de 34.370,65 RON reprezentând penalităţi de întârziere, sumă ce va fi actualizată cu rata inflaţiei până la plata efectivă.

A fost obligată intimata pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 343,7 RON cu titlu de cheltuieli de judecată şi sumei de 818 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (taxa de timbru achitată în apel).

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel, în rejudecare, a apreciat că judecata din dosarul nr. x/2019, definitivă după soluţionarea recursului promovat de pârâtă în prezenta cauză, se opune unei noi judecăţi pe fond a clauzelor menţionate de art. 5.2 si art. 5.4 faţă de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, în condiţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

În termen legal, pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 267/A din 15 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În argumentarea cererii de recurs, a criticat decizia atacată pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că aceasta a fost dată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În opinia recurentei-pârâte, deşi instanţa de apel era ţinută de prevederile art. 501 C. proc. civ., acestea nu au fost respectate, fiind depăşite astfel atribuţiile puterii judecătoreşti.

În acest context, arată că instanţa de apel a apreciat că judecata din dosarul nr. x/2019 se opune unei noi judecăţi pe fond cu privire la aplicarea cauzei penale şi a admis autoritatea de lucru judecat, fără a ţine cont nici de apărările formulate de pârâtă prin notele scrise din 14 februarie 2022, prin care a arătat că între părţi, pe acelaşi clauze identice, au existat şi alte litigii în afara dosarului nr. x/2019 şi în care există practică judiciară contrară celor reţinute în acest dosar, respectiv în dosarul nr. x/2018, dosarul nr. x/2019 şi dosarul x/2019

Totodată, instanţa de apel nu avut în vedere nici împrejurarea că, faţă de soluţiile contrare pronunţate de instanţele de judecată în litigiile dintre recurenta-pârâtă şi CN CFR S.A., Curtea de Apel Bucureşti a dispus în dosarul x/2019, prin încheierea din 31.01.2022, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în temeiul art. 520 C. proc. civ. cu privire la pronunţarea unei hotărâri prin care să dea o rezolvare de principiu următoarei chestiuni de drept: "Modalitatea de interpretare a incidenţei art. 2551-2553 în cazul termenelor stabilite pe zile calendaristice, în convenţia părţilor".

A solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE "C.F.R." S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocate, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia de casare nr. 1876 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în primul ciclu procesual, a fost admis recursul declarat de pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" S.A. împotriva deciziei civile nr. 435 din 10 martie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă; a fost casată decizia atacată şi s-a trimis cauza pentru o nouă judecată, aceleiaşi instanţe, reţinându-se, în esenţă, că instanţa de apel nu a ţinut seama de prevederile art. 2551 C. civ. şi nu a determinat scadenţa obligaţiei de plată în raport de modul de calcul al termenelor reglementat de dispoziţiile art. 2553 alin. (1) din acelaşi cod.

Din hotărârea de casare rezultă, fără echivoc, că instanţa de recurs a dat dezlegare chiar chestiunii litigioase ce face obiectul cauzei, stabilind modul legal de calcul al penalităţilor prevăzute în contractul nr. x/07.12.2018, în temeiul căruia au fost emise facturile fiscale care fac obiectul judecăţii.

În acest sens, considerentele deciziei de casare reţin următoarele:

"Critica este fondată în raport cu dispoziţiile art. 2551 din C. civ. din care reiese că durata oricăror termene în materie civilă, fără deosebire de natura şi izvorul lor, fie că sunt legale, fie că sunt convenţionale se calculează potrivit regulilor stabilite de Titlul III - Calculul termenelor, din Cartea a VI a C. civ., motiv pentru care modul de calcul al termenelor se aplică şi contractului încheiat de părţi.

Faptul că în cuprinsul clauzei 5.2 din contract s-a menţionat că termenul scadent pentru plata facturilor TUI este de 30 de zile calendaristice de la data primirii facturilor, nu înseamnă că părţile au înţeles să deroge de la dispoziţiile art. 2553 alin. (1) din C. civ., conform cărora, "Când termenul se stabileşte pe zile, nu se ia în calcul prima şi ultima zi a termenului", în condiţiile în care prin contract nu s-a prevăzut un alt mod de calcul al termenului de plată decât cel stabilit de lege, iar din cuprinsul clauzei contractuale de la pct. 5.6 rezultă că penalităţile de întârziere se calculează începând cu prima zi după expirarea termenului de plată, ceea ce înseamnă că nu este luată în calcul ultima zi a termenului de plată. Aceasta înseamnă că nu se ia în calculul termenului nici ziua când el a început să curgă (dies a quo), nici ziua când acesta se sfârşeşte (dies ad quem).

Instanţa de apel nu a ţinut seama de prevederile art. 2551 din C. civ., şi nu a determinat scadenţa obligaţiei de plată în raport de modul de calcul al termenelor reglementat de dispoziţiile art. 2553 alin. (1) din acelaşi cod.

Stabilirea unor termene pe zile calendaristice nu reprezintă o derogare de la dispoziţia de drept comun, consacrată legal, ci doar indicarea termenului cu luarea în considerare a zilelor din calendar, iar nu doar a zilelor lucrătoare.

Termenul de plată a fost calculat corect în modalitatea reglementată de art. 2553 alin. (1) din C. civ., fără a se lua în calcul prima şi ultima zi a termenului, cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legale şi clauzelor din contract."

Este adevărat că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, instituit de art. 431 alin. (2) C. proc. civ. prevede că oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Însă, în mod greşit, în rejudecarea apelului, instanţa a apreciat că cele statuate într-un alt litigiu, prin decizia nr. 2653 din 8 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (dosarul nr. x/2019), cu privire la interpretarea clauzelor menţionate de art. 5.2 şi art. 5.4 din acelaşi contract de acces pe infrastructura feroviară nr. 148/07.12.2018, se impun în prezenta cauză.

Astfel, instanţa de apel este în eroare atunci când apreciază că are de ales între a da prevalenţă regulii de drept cuprinse în art. 501 C. proc. civ., potrivit căreia trebuie să se ţină seama de problemele de drept dezlegate de instanţa de recurs, sau principiului autorităţii de lucru judecat - efectul pozitiv, de care se poate bucura o hotărâre judecătorească definitivă într-un proces ulterior, cele două chestiuni nefiind în concurs în cauza de faţă.

Potrivit art. 501 C. proc. civ., "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanţa care judecă fondul".

Reglementarea cuprinsă în norma legală menţionată este fundamentată atât pe autoritatea lucrului judecat cu privire la ceea ce s-a statuat de către instanţa de control judiciar, autoritate care se constituie într-un obstacol în calea unor încercări repetitive de readucere în atenţia judecătorilor fondului sau a judecătorilor instanţei de control judiciar a aceloraşi probleme de drept, precum şi pe principiul organizării ierarhice a instanţelor judecătoreşti, din care decurge obligativitatea problemelor de drept dezlegate de către instanţa superioară.

Pronunţând o decizie de casare cu trimitere, instanţa de control judiciar nu dezleagă definitiv fondul litigiului dedus judecăţii, însă dezlegarea dată problemelor de drept ce au făcut obiectul controlului nu mai poate fi repus în discuţie, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.

Este de menţionat şi faptul că decizia nr. 2653 din 8 decembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, căreia instanţa de apel i-a dat prevalenţă, este ulterioară deciziei de casare nr. 1876 din 28 septembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, aşa cum s-a arătat anterior, a tranşat cu autoritate de lucru judecat chestiunea litigioasă.

De altfel, cu caracter de principiu, un eventual caracter contradictoriu al dezlegărilor date în una şi aceeaşi problemă de drept are ca remediu alte mijloace procesuale.

Nerespectarea prevederilor art. 501 C. proc. civ., a autorităţii de lucru judecat a dezlegării date problemei de drept prin decizia de casare, este de natură a atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile art. 174 C. proc. civ., critica recurentei-pârâte încadrându-se în motivul de casare prevăzut la punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii),iar nu în ipoteza punctului 4 al aceluiaşi text legal (depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti), încadrarea recurentei fiind eronată.

În consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. împotriva deciziei civile nr. 267/A din 15 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe, cu aplicarea dispoziţiilor art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. împotriva deciziei civile nr. 267/A din 15 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2023.