Revision dismissed as inadmissible for challenging first definitive judgment instead of subsequent contradictory one in conflict of res judicata

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa la 21 august 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta UM 02648, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata actualizată a drepturilor băneşti ce i se cuvin în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 25.07.2018, conform ordinului de zi pe unitate nr. 146/3.08.2018 emis în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 444/2006 şi a Ordinului de Ministru nr. M194/15.12.2006 privind acordarea sporului de confidenţialitate.

Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 2025 din 12 decembrie 2019, a admis cererea şi a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale reprezentate de sporul de confidenţialitate în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 26.07.2018 şi pentru viitor, sume ce vor fi actualizate cu rata inflaţiei.

Prin decizia nr. 1079 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respins apelul declarat de pârâta ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ FERDINAND I împotriva sentinţei nr. 2025 din 12 decembrie 2019, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu reclamantul A., ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ FERDINAND I a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii, revizuenta arată că, în cadrul aceleiaşi instituţii, cu privire la mai mulţi angajaţi, sunt pronunţate mai multe hotărâri care vin în contradicţie cu autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 458 din 28 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, sentinţa civilă nr. 6300 din 24 septembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosar nr. x/2021, sentinţa civilă nr. 6847 din 13 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sentinţa civilă nr. 7479 din 02 noiembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosar nr. x/2021, sentinţa civilă nr. 8851 din 20 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosar nr. x/2021, sentinţa civilă nr. 8526 din 09 decembrie 2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosar nr. x/2021, sentinţe definitive prin neapelare.

Mai arată revizuenta că, în cauza înregistrată sub nr. x/2020, prin sentinţa civilă nr. 1833, pronunţată la 10 iunie 2021 de Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamanţi A. şi de B., hotărâre care a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 1521, pronunţată la 24 mai 2022 de Curtea de Apel Ploieşti, ca urmare a respingerii ca nefondate a apelurilor declarate de apelanţii-reclamaţi, prin care A. a solicitat instanţei de judecată obligarea pârâtei la plata de îndată şi actualizarea drepturilor băneşti în cuantum de 10%, reprezentând sporul de confidenţialitate, începând cu data de 26.07.2018, stabilit prin hotărârea pronunţată în cauza prezentă de instanţa de fond, iar B. a solicitat plata sporului de confidenţialitate în cuantum de 10%. Toate aceste hotărâri menţionate mai sus, inclusiv şi alte hotărâri pronunţate de instanţe diferite, în cauze în care s-a solicitat plata sporului de confidenţialitate în cuantum de 10% din salariul de bază, vin în contradicţie cu decizia civilă nr. 1079 din 16 iulie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Potrivit revizuentei, în hotărârile definitive menţionate mai sus, s-a avut în vedere şi s-a pus în aplicare art. 30 alin. (1) din Legea nr. 330/2009.

Mai arată revizuenta că, în cuprinsul întâmpinării depusă la dosarul de fond, dar şi în motivele de apel invocate, precum şi în notele scrise depuse în susţinerea apelului declarat, a invocat o serie de prevederi legale pe care, atât instanţa de fond, dar şi de apel, nu le-au analizat în mod temeinic şi nu le-au avut în vedere la pronunţarea hotărârilor în prezenta cauză.

Având în vedere actele normative menţionate în apărare, revizuenta susţine că, începând cu 01.10.2010, actele normative în vigoare din domeniul salarizării nu prevăd acordarea "sporului de confidenţialitate" pentru persoanele care deţin, au acces şi lucrează cu informaţii clasificate, acest drept salarial fiind inclus în salariile de bază pentru personalul civil a cărui salarizare este stabilită prin însumarea unor elemente în vigoare la 31.12.2009, potrivit legilor anuale de salarizare.

Mai arată revizuenta că, în cauza de faţă, începând cu luna mai 2011, pentru personalul din familia ocupaţioală "învăţământ" nu s-a stabilit şi acordat "în afara salariului de bază" sporul de confidenţialitate, întrucât Legea nr. 63/2011, Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, Legea nr. 250/2016, Hotărârea Guvernului nr. 38/2017 şi Legea-cadru nr. 153/2017 nu au reglementat remunerarea, în funcţie de certificatul/avizul de acces obţinut, a persoanelor care deţin, au acces şi lucrează cu informaţii clasificate.

Potrivit revizuentei, în conformitate cu actele normative menţionate mai sus, salariile de bază ale personalului civil cuprind şi sporurile acordate pentru activitatea desfăşurată în Ministerul Apărării Naţionale, în cuantumurile stabilite la data de 31 decembrie 2009.

De asemenea, revizuenta arată că acordarea unei sume reprezentând un drept de natură salarială nereglementat încalcă prevederile din Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare.

Revizuenta apreciază că, prin admiterea acţiunii, intimatul-reclamant beneficiază în plus de un spor de confidenţialitate de 10%, în situaţia în care acesta în prezent beneficiază de un spor de confidenţialitate de 20%, ceea ce constituie discriminare faţă ceilalţi angajaţi, cu încălcarea Legii-cadru nr. 153/2017.

Totodată, revizuenta expune ample argumente ce vizează fondul cauzei.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Revizuenta nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin decizia nr. 2428 din 28 septembrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă în dosar nr. x/2019 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi la 28 noiembrie 2022.

Examinând cererea de revizuire, în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepţia, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară de atac, de retractare şi nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Înalta Curte reţine că, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

În speţă, se constată că prin cererea de revizuire, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 1079 din 16 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 458 din 28 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Aşadar, atât din cuprinsul cererii de revizuire, dar şi din susţinerile revizuentei în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reiese că aceasta a formulat cerere de revizuire a primei hotărâri şi nu a celei de-a doua, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., chestiune inadmisibilă în raport cu textul legal evocat.

Înalta Curte reţine, în acest context, că din economia textelor de lege care reglementează revizuirea rezultă că ultima hotărâre, în sensul legii, este cea care se atacă şi a cărei anulare se pretinde. Astfel, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, " "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre şi, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat".

Prin urmare, numai ultima hotărâre este cea care poate fi anulată, nu şi prima, a căreia autoritate de lucru judecat este apărată prin instituirea cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împrejurarea că autorul căii de atac a inversat, în mod nelegal, ordinea hotărârilor pretins potrivnice, atacând cu revizuire o hotărâre pronunţată anterior celei raportat la care solicită anularea, susţinând că hotărârea atacată este contrară uneia ulterioare (iar nu anterioare, aşa cum impune logica juridică) nu îi poate aduce beneficii din perspectiva admisibilităţii cererii de revizuire.

Aşa fiind, constatând că revizuenta a solicitat revizuirea primei hotărâri şi anularea acesteia, în raport cu dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta ACADEMIA TEHNICĂ MILITARĂ FERDINAND I împotriva deciziei nr. 1079 din 16 iulie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2023.