Enforcement of appellate litigation costs: necessity of explicit dispositive resolution versus implied rejection of cross-appeal

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la 20 mai 2013 sub dosar nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. şi C. S.A., obligarea pârâtelor la plata sumei de 350.000 euro, cu titlu de daune materiale, şi a sumei de 100.000 euro, cu titlu de daune morale; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 35/COM/2019 din 24 iulie 2019, pronunţată de Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, Fiscal şi de Insolvenţă în dosarul nr. x/2013, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 27.267,69 RON, cheltuieli de judecată către pârâta S.C. B. S.A.; s-a luat act că pârâta C. S.A. şi-a rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată; suma în cuantum de 12.310,80 RON, datorată de reclamantă, cu titlu de taxă judiciară de timbru, pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a declarat apel principal, iar pârâta S.C. B. S.A. a declarat apel incident.

Prin decizia nr. 38 din 27 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a fost respinsă cererea apelantei-reclamante de repunere a cauze pe rol; a fost admis apelul declarat de către reclamanta A., iar sentinţa civilă apelată a fost schimbată în parte, respectiv sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată, pe care reclamanta a fost obligată să le plătească pârâtelor, la suma de 10.000 RON; apelul incident declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. a fost respins; reclamanta a fost obligată la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată parţiale în favoarea intimatei C. S.A.; au fost respinse în apel cheltuielile de judecată solicitate de apelanta-reclamantă.

Prin decizia nr. 2802 din 16 decembrie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a fost respinsă excepţia netimbrării, invocată de recurenta-pârâtă B. S.R.L.; au fost anulate recursul declarat de reclamantă împotriva încheierilor din 26 februarie 2020, 28 octombrie 2020, 13 ianuarie 2021 şi a deciziei nr. 38 din 27 ianuarie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă şi recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva aceleiaşi decizii.

Prin cererea înregistrată sub dosar nr. x/2021, apelanta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, să se dispună completarea deciziei nr. 38 din 27 ianuarie 2021, pronunţate de către Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul civil nr. x/2013, cu privire la cheltuielile de judecată solicitate în apel.

Prin decizia nr. 314 din 15 septembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2021, a fost respinsă cererea de completare a deciziei civile nr. 38 din 27 ianuarie 2021.

Împotriva deciziei nr. 314 din 15 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a declarat recurs pârâta B. S.R.L.

În susţinerea căii de atac, recurenta-pârâtă invocă încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 453 şi art. 425 C. proc. civ.

În acest sens, recurenta-pârâtă susţine că, deşi este evident că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile de judecată pe care le-a solicitat în apel şi chiar recunoaşte că în dispozitivul deciziei nr. 38 din 27 ianuarie 2021 nu se menţionează în mod expres că cererea apelantei-pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă, în decizia recurată se afirmă că cererea sa a fost soluţionată şi că nu a fost admisă, reţinându-se, totodată, că această soluţie "rezultă în mod necesar" în raport cu soluţia de admitere a apelului principal şi de respingere a apelului incident.

Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă susţine că soluţia de neadmitere a unei cereri de cheltuieli de judecată nu este prevăzută de C. proc. civ., existând doar soluţiile de admitere şi de respingere.

În al doilea rând, faţă de dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., o soluţie nu poate rezulta din alte soluţii, ci trebuie precizată în dispozitiv. Or, în dispozitivul deciziei civile nr. 38 din 27 ianuarie 2021 nu figurează soluţia pronunţată cu privire la cererea sa de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Mai susţine recurenta-pârâtă că, din moment ce apelul reclamantei a fost admis doar în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, sentinţa fiind schimbată doar sub acest aspect, iar nu şi în privinţa motivelor de apel pe fondul cauzei, chiar dacă apelul său incident a fost respins, instanţa de apel trebuia să facă aplicarea art. 453 Cod procedură civilă.

În raport de această dispoziţie procedurală, recurenta-pârâtă concluzionează în sensul că instanţa de apel trebuia să stabilească măsura în care apelanta-reclamantă putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, recurenta-pârâtă apreciază că respingerea apelului incident nu poate echivala cu respingerea cererii sale de cheltuieli de judecată, deoarece a solicitat cheltuieli de judecată pe apelul reclamantei, conform menţiunilor de la pag. 5 a încheierii din 13.01.2021, întâmpinării la apelul reclamantei şi concluziilor scrise din apel. În acest context, recurenta-pârâtă apreciază că apare ca greşită afirmaţia instanţei că apelanta-pârâtă nu a precizat dacă solicitarea cheltuielilor de judecată viza şi apărările făcute de aceasta la apelul principal, astfel încât să se impună ca instanţa să analizeze temeinicia acestui petit şi prin raportare la soluţia dată apelului principal. Mai precizează recurenta-pârâtă că a trimis avocat la Alba Iulia, achitând cheltuieli de deplasare şi onorariu de avocat, în special pentru a se apăra de pretenţiile de 450.000 de euro ale apelantei-reclamante (plus cheltuielile de judecată), iar nu doar pentru a susţine apelul incident, prin care cerea cheltuieli de deplasare.

Recurenta-pârâtă precizează că, atât prin întâmpinarea formulată, cât şi prin apelul incident, precum şi în faţa instanţei cu ocazia dezbaterii apelului şi prin concluziile scrise, a solicitat în mod expres acordarea cheltuielilor de judecată în apel, cuantumul acestor cheltuieli rezultând din nota de cheltuieli, facturile anexate şi dovada plăţii acestor facturi, fiind vorba de onorariu de avocat de 16.977,49 RON şi de cheltuieli de deplasare de 170 euro/termen de judecată. Recurenta-pârâtă mai precizează că s-a prezentat la fiecare termen de judecată, acest lucru rezultând şi din încheierile de şedinţă şi că este probat că aceste cheltuieli au fost achitate.

Instanţa, însă, a omis să se pronunţe cu privire la aceste cheltuieli, această omisiune fiind evidentă.

Mai arată recurenta-pârâtă că, în ceea ce o priveşte pe apelanta-reclamantă, instanţa a indicat în dispozitiv că respinge în apel cheltuielile de judecată solicitate de aceasta împotriva intimatei S.C. B. S.R.L., iar în ceea ce o priveşte pe intimata S.C. C. S.A., instanţa a indicat în dispozitiv că obligă apelanta-reclamantă la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli parţiale de judecată în favoarea acestei intimate.

În opinia recurentei-pârâte, respingerea în întregime a cheltuielilor de judecată este nelegală, faţă de împrejurarea că, deşi instanţa de apel a respins apelul său incident, formulat doar ca urmare a depunerii apelului de către reclamantă, onorariul avocaţial, astfel cum rezultă şi din împuternicire, a fost achitat nu doar pentru redactarea apelului incident şi susţinerea acestuia, ci mai ales pentru redactarea întâmpinării şi susţinerea apărărilor cu privire la apelul formulat de către reclamantă, aceste aspecte generând discuţii de o complexitate mai ridicată: s-au solicitat noi expertize, s-au depus expertize extrajudiciare, au fost analizate şi s-au formulat note de şedinţă cu privire la aceste aspecte, iar discuţiile de la fiecare termen de judecata au vizat apelul şi apărările formulate de către reclamantă, iar nu apelul incident privind cheltuielile de judecată pe care l-a formulat.

Un alt argument invocat de recurenta-pârâtă este acela că discrepanţa valorică dintre cele două apeluri este vădită, la fel şi diferenţa dintre pretenţiile admise pentru fiecare parte. Astfel, pe calea apelului, reclamanta a solicitat anularea/schimbarea sentinţei, admiterea acţiunii şi obligarea sa la plata sumei de 450.000 de euro şi a cheltuielilor de judecată, dar instanţa de apel a menţinut respingerea pretenţiilor de 450.000 de euro, admiţând doar o reducere a cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligata reclamanta în favoarea pârâtei, de la 27.267,69 RON la 10.000 RON. Deci, practic, în apel, reclamanta a obţinut câştig de cauză într-o măsură foarte redusă. De asemenea, motivele de apel pe fondul cauzei ale reclamantei ocupă 13 pagini, pe când cele care vizează cheltuielile de judecată constau în 3 fraze, la pag. 14 a apelului. Or, apelul său incident viza cheltuieli de judecată constând în cheltuielile de deplasare respinse de Tribunalul Alba (prima instanţă a acordat cheltuieli de judecată în cuantum de 27.267,69 RON, iar în apel a solicitat diferenţa până la 38.441,81 RON, ceea ce înseamnă 11.174,12 RON).

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimatele nu au formulat întâmpinări.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din19 octombrie 2022, comunicarea acestuia părţilor, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Intimata-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 7 decembrie 2022, a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 1 martie 2023, în şedinţă publică.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul declarat de recurenta-pârâtă este nefondat, pentru considerentele care urmează:

Prin decizia nr. 38 din 27 ianuarie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de către reclamanta A., iar sentinţa civilă apelată a fost schimbată în parte, respectiv sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată, pe care reclamanta a fost obligată să le plătească pârâtelor, la suma de 10.000 RON; apelul incident declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. a fost respins; reclamanta a fost obligată la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată parţiale în favoarea intimatei C. S.A.; au fost respinse cheltuielile de judecată solicitate de apelanta-reclamantă în apel.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenţii, respectiv partea care a pierdut procesul, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat litigiul.

Înalta Curte reţine că, în speţă, a fost admis apelul declarat de către reclamanta A., iar sentinţa civilă apelată a fost schimbată în parte, respectiv sub aspectul reducerii cheltuielilor de judecată, pe care reclamanta a fost obligată să le plătească pârâtelor, iar apelul incident declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. a fost respins.

Instanţa de apel a obligat reclamanta la plata sumei de 5.000 RON, cheltuieli de judecată parţiale în favoarea intimatei C. S.A. şi a respins cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă în apel.

În acest context, pârâta B. S.R.L. nu poate pretinde cheltuieli de judecată în raport cu reclamanta, întrucât apelul incident pe care l-a declarat a fost respins, având poziţia juridică de parte căzută în pretenţii.

Nu se poate reţine nici omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor, o eventuală menţiune de respingere a cererii în dispozitiv nu făcea posibil ca pârâta să îşi recupereze cheltuielile avansate, neavând astfel nicio finalitate juridică.

Sub un ultim aspect, Înalta Curte arată că argumentele recurentei-pârâte ce vizează dovezile cu privire la cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat în raport de apelul principal şi acordarea proporţională a cheltuielilor de judecată nu pot fi analizate, reprezentând aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate, excedând astfel limitelor analizei care se efectuează în calea de atac a recursului.

În consecinţă, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 314 din 15 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 314 din 15 septembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2023.