Mootness of constitutional challenge to judicial stamp duty enforcement following subsequent grant of legal aid

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 26 iulie 2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 93 din 18 ianuarie 2021, pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul forţat C., şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 80.000 euro, echivalent în RON la data plăţii efective, reprezentând daune morale.

Prin decizia nr. 2093A din 20 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta B. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 93 din 18 ianuarie 2021, pronunţate de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019.

A fost schimbată în parte sentinţa, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 25.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu titlu de daune morale.

A fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, ca lipsită de interes.

A fost obligat reclamantul la plata către Primăria Comunei Dumitreşti, jud. Vrancea, a sumei de 50.823 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecăţii în primă instanţă.

Cu cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru în termen de 3 zile de la comunicare, ce se depune la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a.

Cu cerere de ajutor public judiciar în termen de 5 zile de la comunicare, ce se depune la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Reclamantul a declarat recurs împotriva acestei hotărâri.

În susţinerea recursului declarat, recurentul-reclamant arată că, prin decizia recurată, instanţa de apel a respins cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 ca lipsită de interes şi i-a pus în vedere obligaţia de a achita taxa de timbru în cuantum de 50.823 RON aferentă judecăţii în primă instanţă, cu posibilitatea de a formula cerere de reexaminare sau cerere de ajutor public judiciar.

În opinia recurentului-reclamant, decizia Curţii de Apel Bucureşti este vădit nelegală şi încearcă acoperirea neconstituţionalităţii art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, prin conferirea căii de atac a reexaminării cu privire la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru şi a dreptului de a formula cerere de ajutor public judiciar. Or, aceste căi nu sunt prevăzute de lege pentru decizia prin care reclamantul, în calea de atac a apelului, este obligat la plata taxei de timbru aferentă judecăţii în primă instanţă, această decizie fiind definitivă şi executorie. Mai mult decât atât, prin decizia definitivă, instanţa s-a dezînvestit şi nu mai poate analiza ajutorul public prin încheiere, iar altă instanţă nu poate modifica decizia prin încheiere de admitere a reexaminării taxei de timbru.

Recurentul-reclamant susţine că aceste urmări contradictorii sunt consecinţele directe ale neconstituţionalităţii art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, motiv pentru care, decizia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea acestui articol ca fiind lipsită de interes, este nelegală. Potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, instanţa învestită cu calea de atac are doar posibilitatea obligării reclamanţilor, prin dispozitivul hotărârii, la plata taxelor judiciare de timbru, încălcând însuşi principiul fundamental al disponibilităţii ori al dreptului de dispoziţie al părţilor, principii care guvernează dreptul civil şi care lasă la aprecierea/dispoziţia/latitudinea părţii dacă alege să timbreze sau nu pretenţiile deduse judecăţii, principii care fac parte din dreptul fundamental al cetăţeanului şi al omului de liber acces la justiţie, astfel cum este reglementat de art. 21 din Constituţia României.

Susţine recurentul-reclamant că, în speţă, interesul său este reprezentat tocmai de imposibilitatea ca, în virtutea principiului disponibilităţii şi al liberului acces la justiţie să aleagă să nu timbreze, cu consecinţă anulării acţiunii, or, aşa cum este reglement în prezent art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, partea nu mai are posibilitatea de a alege între a timbra şi a nu timbra acţiunea introductivă, instanţa având doar posibilitatea obligării părţii la plata taxei de timbru prin dispozitiv, hotărârea fiind definitivă şi executorie. În consecinţă, în condiţiile în care intimatul-reclamant, în calea de atac a apelului, nu mai poate opta pentru anularea acţiunii introductive, dreptul de liber acces la justiţie se transformă într-o obligaţie, acestuia fiindu-i nesocotită libertatea de a opta şi de a dispune de drepturile sale procesuale, de a alege între a introduce şi continua un proces în justiţie ori de a-i pune capăt prin opţiunea sa de a nu timbra o cerere adresată justiţiei.

Potrivit recurentului-reclamant, nelegalitatea deciziei este cu atât mai evidentă cu cât, prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a arătat că dispoziţiile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 sunt în totalitate neconstituţionale pentru motivul că acestea creează discriminări care nu pot fi remediate de către instanţele de judecată şi pun pe picior de inegalitate părţile, discriminându-le în mod iremediabil.

Mai mult decât atât, recurentul-reclamant arată că liberul acces la justiţie nu se poate transforma într-o obligaţie.

Mai susţine recurentul-reclamant că desesizarea instanţei ca urmare a anulării cererii ca netimbrată este diferită şi produce alte consecinţe faţă de renunţarea la judecată.

Potrivit recurentului-reclamant, încălcarea dreptului fundamental la apărare (art. 24 din Constituţie) este evidentă în cazul art. 38 din O.U.G nr. 80/2013. Acesta nu permite instanţelor decât să oblige partea la plata taxei judiciare de timbru neplătite în primă instanţă în cuantumul prevăzut de lege, fără ca aceasta să poată contesta cuantumul ori modalitatea de stabilire a taxei de timbru de către instanţa de apel, atunci când hotărârea nu este supusă recursului, cum este în cazul de faţă, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel cum susţine recurentul-reclamant, art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 încalcă dreptul cetăţeanului, conferit de art. 21 alin. (3) din Constituţie - respectiv liberul acces la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil, întrucât cetăţeanul trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi şi garanţii procesuale în apel la fel cum le-ar fi avut în prima instanţă dacă ar fi fost obligat la plata taxei judiciare de timbru.

Un alt motiv de discriminare este, potrivit recurentului-reclamant, acela că instanţa de apel, în condiţiile în care constată că taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în faţa primei instanţe de judecată nu poate aplica sancţiunea prevăzută de art. 200 C. proc. civ. şi nu poate face aplicarea dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul anulării acţiunii ca netimbrată.

Potrivit recurentului-reclamant, în forma în care este redactat articolul 38 din O.U.G. nr. 80/2013, acesta reprezintă o sancţiune aplicabilă justiţiabilului pentru o culpă care nu îi aparţine, or, lipsa de vinovăţie trebuie să excludă orice sancţiune procesuală. Recurentul-reclamant apreciază că, în toate cazurile în care instanţa de apel aplică art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, sancţionează reclamantul şi îl pune într-o situaţie de discriminare, fiind încălcate dispoziţiile art. 16 din Constituţia României.

Recurentul-reclamant concluzionează în sensul că art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 este în totalitate neconstituţional, încălcând prevederile art. 16, ale art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţia României şi ale art. 24 din Constituţie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei B. S.A. şi intimatului intervenient C. la 10.08.2022.

La 08.09.2022, intimata B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii de recurs, întrucât nu este timbrată. În cazul în care se va constata de către instanţă că cererea este scutită de la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, arătând că cererea de chemare în judecată a fost formulată ulterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 310/2018. În subsidiar, a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât aspectele invocate de recurent vizează netemeinicia deciziei recurate şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 26.09.2022, iar acesta nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este rămas fără interes, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs vizează soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, ca lipsită de interes, soluţie care, în opinia recurentului-reclamant, este nelegală, întrucât încearcă acoperirea neconstituţionalităţii art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, prin conferirea posibităţii formulării cererii de reexaminare cu privire la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru şi a dreptului de a formula cerere de ajutor public judiciar, deşi aceste căi nu sunt prevăzute de lege. Un alt argument vizează faptul că instanţa s-a dezînvestit şi nu mai poate analiza ajutorul public prin încheiere, iar altă instanţă nu poate modifica decizia prin încheiere de admitere a reexaminării taxei de timbru.

Mai susţine recurentul-reclamant că este lipsit de posibilitatea de a alege să nu timbreze cererea de chemare în judecată, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

Înalta Curte arată că Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată prevede la art. 29 condiţiile pe care o excepţie de neconstituţionalitate trebuie să le întrunească, pentru ca instanţa de contencios constituţional să poată fi sesizată: excepţia să aibă ca obiect o lege sau o ordonanţă ori o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care să aibă legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia, excepţia să fie ridicată în faţa unei instanţe judecătoreşti ori arbitrale la cererea uneia din părţi, din oficiu ori de către procuror, în cauzele în care acesta participă, iar prevederile atacate să nu fi fost declarate anterior ca neconstituţionale printr-o decizie a Curţii Constituţionale.

Potrivit art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege, dacă excepţia este inadmisibilă, instanţa respinge motivat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

În cauza dedusă judecăţii, însă, prin decizia recurată, instanţa de apel a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la neconstituţionalitatea art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, ca lipsită de interes; a obligat reclamantul la plata către Primăria Comunei Dumitreşti, jud. Vrancea, a sumei de 50.823 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă judecăţii în primă instanţă, reclamantul având posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru în termen de 3 zile de la comunicare, precum şi cerere de ajutor public judiciar în termen de 5 zile de la comunicare.

Înalta Curte reţine că, la data de 6 aprilie 2022, reclamantul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, prin care a solicitat scutirea de la obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, iar în subsidiar, reducerea şi/sau eşalonarea plăţii taxei judiciare de timbru.

Prin încheierea din 18 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de petentul A. şi s-a dispus scutirea apelantului de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 50.823 RON.

Înalta Curte subliniază că partea care promovează acţiunea şi/sau căile de atac este obligată să respecte condiţiile de exercitare a acţiunii, după caz, căile de atac prevăzute de lege, iar interesul reprezintă una dintre condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, adică folosul practic imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.

Conform dispoziţiilor art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, ultima condiţie nemaifiind îndeplinită în speţă, în condiţiile în care, astfel cum Înalta Curte a reţinut mai sus, reclamantul a beneficiat de toate drepturile procesuale privind contestarea taxei judiciare de timbru, precum şi de posibilitatea de a formula cerere de ajutor public judiciar, iar acesta a uzat de aceste drepturi, cererea sa fiind admisă prin încheierea din 18 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2019.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2093A din 20 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca rămas fără interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 2093A din 20 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2023.