Insurance bankruptcy extinguishing pending damages claims and late-payment penalties

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 14 iunie 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia a II-a civilă, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pârâţii D. S.A. şi E., solicitând obligarea pârâtei de rândul 1 la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 24.101 RON şi morale în sumă de 300 euro/lună pentru fiecare dintre reclamanţii B. şi C., fiii defunctei F., cu titlu de rentă viageră, suma de 1.500.000 euro, cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre cei trei reclamanţi şi penalităţi în cuantum de 0,2%/zi de întârziere, începând cu data înregistrării cererii de chemare în judecată şi până la plata efectivă a sumelor solicitate, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 572 din 10 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Maramureş, secţia a II-a civilă de contencios adminsitrativ şi Fiscal, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B. şi C. în calitate de moştenitori ai defunctei F. decedată la 30.06.2015, în contradictoriu cu pârâţii D. S.A. şi E. şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta D. S.A. Bucureşti să plătească reclamantului A. despăgubiri materiale în cuantum de 24.101 RON şi daune morale în cuantum de 100.000 euro.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor B. şi C., câte 200 euro cu titlu de rentă lunară, începând cu 14.06.2016 şi până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu ca aceştia să împlinească vârsta de 26 ani şi daune morale în cuantum de 150.000 euro pentru fiecare.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor penalităţi de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, aferente sumelor menţionate, începând cu 14.06.2016 şi până la plata efectivă.

Prin decizia civilă 424 din 12 iulie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de reclamanţii A., B. şi C..

S-a admis apelul declarat de apelanta D. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 572 din 10 martie 2016 în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureş, care a fost schimbată în parte, în sensul că: s-a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi în consecinţă: a fost obligată pârâta să achite fiecărui reclamant daune morale în cuantum de 100.000 de euro, în echivalentul în RON la data plăţii. A fost obligată pârâta să achite reclamanţilor suma de 3.451,57 RON, reprezentând daune materiale.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.

A fost respinsă cererea reclamanţilor de obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin decizia nr. 983 din 22 martie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă în dosarul nr. x/2006, s-a admis recursul declarat de pârâta D. S.A. împotriva deciziei civile nr. 424 din 12 iulie 2017 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă; s-a casat decizia recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 611 din 20 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2016, s-a respins apelul declarat de reclamanţii A., B. şi C..

S-a admis apelul declarat de apelanta D. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 572 din 10 martie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Maramureş, care a fost schimbată în parte, în sensul că: s-a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi în consecinţă: pârâta a fost obligată să achite fiecărui reclamant daune morale în cuantum de 100.000 euro în echivalent în RON la data plăţii, precum şi suma de 3.451,57 RON, reprezentând daune materiale; pârâta a fost obligată să plătească reclamanţilor penalităţi de 2% pentru fiecare zi de întârziere aferente sumelor menţionate, începând cu data de 20 noiembrie 2018 (data rămânerii definitive a hotărârii) şi până la plata lor efectivă; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata rentei lunare de câte 200 euro fiecăruia dintre reclamanţi.

S-a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Prin încheierea din 19 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2016, a fost admisă cererea formulată de D. S.A. şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 611 din 20 noiembrie 2018, în sensul obligării pârâtei la penalităţi de întârziere către reclamanţi de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi nu de 2%, cum din eroare s-a menţionat.

Prin decizia nr. 473 din 20 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, s-a admis recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 611 din 20 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi D. S.A. şi E..

Decizia atacată a fost casată şi cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Prin decizia civilă nr. 597 din 3 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2016, a fost respins apelul declarat de reclamanţii A., B. şi C..

A fost admis apelul declarat de D. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 572 din 10 martie 2017, pronunţate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalul Maramureş, care a fost schimbată în parte în sensul că: au fost respinse pretenţiile referitoare la acordarea în favoarea reclamanţilor a penalităţilor de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere aferente sumelor acordate cu titlu de daune materiale şi morale; s-a constatat că celelalte aspecte litigioase ale cauzei au fost tranşate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în ciclurile procesuale anterioare.

Împotriva acestei decizii, reclamanţii au declarat recurs, motivele fiind, în esenţă, următoarele:

Sub un prim aspect, recurenţii-reclamanţi arată că instanţa de apel a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În acest sens, recurenţii-reclamanţi susţin că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, prin decizia nr. 983 din 22 martie 2018, că instanţa de apel urmează a reanaliza soluţia privind momentul de la care recurenţii Muscală sunt îndreptăţiţi să li se acorde penalităţi de întârziere, respectiv acela de la care au primit hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a stabilit în sarcina asigurătorului debitul principal.

Cu toate acestea, astfel cum reiese din dispozitivul deciziei recurate, instanţa de control judiciar, Curtea de Apel Cluj, în rejudecare, a dispus respingerea pretenţiilor referitoare la acordarea penalităţilor de întârziere.

Astfel, recurenţii-reclamanţi invocă încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 501 din C. proc. civ.

Recurenţii-reclamanţi invocă şi motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În acest sens, recurenţii-reclamanţi arată că instanţa de apel nu a arătat şi nu a stabilit, prin dispozitiv, momentul de la care se acordă penalităţi de întârziere şi le-a respins, cu toate că, cu privire la acordarea acestora, există o soluţie definitivă, respectiv decizia nr. 983 din 22 martie 2018, pronunţată de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie.

În această situaţie, în opinia recurenţilor-reclamanţi, hotărârea este casabilă, fiind în prezenţa unor contradicţii între considerente şi dispozitiv.

Un ultim motiv de recurs invocat de recurenţii-reclamanţi este reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 Cod procedură, arătând în acest sens că, prin decizia nr. 983 din 22 martie 2018, pronunţată de Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit în mod definitiv faptul că se acordă penalităţi de întârziere.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 7 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurenţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenţii-reclamanţi au formulat răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte, prin care au solicitat respingerea apărărilor formulate de către aceasta.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

La data de 07.03.2022, intimata-pârâtă D. S.A., prin avocat, a solicitat ca instanţa să constate că a intervenit suspendarea de drept a acţiunii, în raport de prevederile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. A arătat că la data de 09.02.2022, prin hotărârea nr. 507, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2021, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă în formă simplificată, fiind numit lichidator judiciar G..

La data de 14.03.2022, intimata-pârâtă D. S.A., prin lichidator judiciar G.., a formulat cerere de suspendare a cauzei, în raport de prevederile art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014. A anexat înscrisuri. Cererea a fost reiterată la 11.04.2022; au fost anexate înscrisuri.

Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 13 aprilie 2022, a fost respinsă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă D. S.A., a fost admis în principiu recursul, fixându-se termen de judecată la 19 octombrie 2022, cu citarea părţilor.

La 13 octombrie 2022, apărătorul recurenţilor-reclamanţi a formulat cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare.

La 14 octombrie 2022, intimata-pârâtă D. S.A., prin lichidator judiciar G.., a formulat note de şedinţă, prin care a arătat că sentinţa nr. 507/2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar nr. x/2021 a rămas definitivă prin decizia nr. 655/20.04.2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi a solicitat, în raport de art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, încetarea procesului.

Prin încheierea din 19 octombrie 2022, s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului recurenţilor-reclamanţi şi s-a dispus prorogarea discutării cererii de încetare a procesului, în raport de dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Examinând cu prioritate incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală, raportat la art. 242 din Legea nr. 85/2014 referitoare la încetarea judecăţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Potrivit art. 262 alin. (4) teza I din Legea nr. 85/2014, "Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acţiunilor judiciare sau extrajudiciare şi a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societăţii de asigurare/reasigurare debitoare."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "Prevederile cap. I, cu excepţia celor cuprinse în secţiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."

Conform art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, aplicabile şi procedurii falimentului societăţilor de asigurare/reasigurare, conform dispoziţiilor art. 242 mai sus citat, "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează."

Din interpretarea textelor de lege mai sus citate rezultă că măsura suspendării judecăţii produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, când acţiunea judiciară încetează.

În speţă, sentinţa nr. 507/2022, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosar nr. x/2021, a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 655 din 20 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosar nr. x/2021.

Cum litigiul se află în etapa procesuală a recursului, ca formă de manifestare a acţiunii judiciare având ca obiect plata creanţelor împotriva societăţii de asigurare aflate în faliment, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeaşi lege, urmează să înceteze judecata recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 597 din 3 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă. Întrucât dispoziţiile legale menţionate se aplică de drept, instanţa nu mai poate face aprecieri cu privire la suspendarea judecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenţii-reclamanţi A., B. şi C. împotriva deciziei civile nr. 597 din 3 decembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 1 martie 2023.