Scope of cassation review regarding appreciation of evidence and factual determination

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. x/2016, aşa cum a fost precizată ulterior, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L., respectiv S.C. C. solicitând obligarea acestora la plata următoarelor sume: 111.250 RON reprezentând înlocuirea pieselor defecte cu unele noi şi manopera de înlocuire în legătură cu motorul tirului marca x cu numărul de înmatriculare x; 2. 28.544 RON reprezentând diferenţa de preţ dintre valoarea pieselor noi ce trebuiau folosite la reparaţie şi cele recondiţionate; 3. 23.323,5 RON ce reprezintă contravaloare combustibil consumat în plus de autocamion de la 18.07.2014 până la 21.03.2016; 4. 288.860 RON reprezentând prejudiciu material suferit de reclamantă ca urmare a imposibilităţii executării contractelor încheiate din cauza indisponibilizării autotrenului şi cheltuieli de judecată. Ulterior, reclamanta şi-a majorat câtimea pretenţiilor pentru sumele în echivalent RON de 64.822 euro referitor la primul capăt de cerere respectiv 81.396 RON capătul patru de cerere, lăsând nemodificat cuantumul celorlalte petite.

Prin sentinţa nr. 261 din 16 ianuarie 2017, Judecătoria Piteşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Prin sentinţa civilă nr. 174 din 24 aprilie 2019, Tribunalul Argeş a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L. C. şi S.C. B. S.R.L. şi în consecinţă a obligat pârâtele să plătească reclamantei suma de 47.500 RON reprezentând contravaloare reparaţie motor, 20.000 RON contravaloare combustibil suplimentar respectiv 28.500 RON beneficiu nerealizat. A fost respinsă cererea referitoare la contravaloare piese noi vs. piese recondiţionate. În consecinţă, a fost obligată pârâte la plata sumei de 9.100 RON cheltuieli de judecată către reclamantă, iar reclamanta la plata către pârâte a sumei de 9.100 RON cheltuieli de judecată, după reducerea onorariului avocat în limita acestei sume.

Împotriva sentinţei şi a încheierilor premergătoare au formulat apel pârâta S.C. B. S.R.L. şi reclamanta S.C. A. S.R.L, înregistrate la Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă sub număr de dosar x/2016

Prin încheierea din 20.05.2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a declinat competenţa materială în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 359 din 11 septembrie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive faţă de pârâtele puncte de lucru B. S.R.L. - C. din comuna Bradu, respectiv din comuna Oarja, a admis apelurile formulate de pârâta B. S.R.L. şi de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 174 din 24 aprilie 2019, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2016, a anulat sentinţa şi a reţinut cauza spre rejudecare.

În rejudecare, prin încheierea din 6 noiembrie 2020, curtea a încuviinţat proba cu expertiză tehnică şi a stabilit obiectivele la care trebuie să răspundă expertul desemnat în cauză.

La 19.03.2021, expertul tehnic judiciar ing. D. a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară .

Prin încheierea din 9 aprilie 2021, Curtea a dispus ca expertul să precizeze dacă s-au depus puncte de vedere de către cele două părţi în privinţa efectuării lucrării şi să depună la dosar răspuns la obiecţiunile la raportul de expertiză.

Prin încheierea din 7 mai 2021, instanţa a dispus revenirea cu adresă către expert, pentru a răspunde întocmai celor solicitate de către instanţă, respectiv să precizeze dacă s-au depus puncte de vedere de către cele două părţi în privinţa efectuării lucrării şi să le depună la dosarul cauzei, precum şi modalitatea de comunicare şi dovada acesteia. Totodată, s-a revenit cu solicitarea către expert de a depune la dosar răspuns la obiecţiunile la raportul de expertiză.

Prin încheierea din 4 iunie 2021, Curtea a dispus revenirea cu adresă către expert, cu solicitarea să finalizeze răspunsul la obiecţiuni, precum şi să răspundă întocmai celor solicitate de către instanţă, respectiv să precizeze dacă s-au depus puncte de vedere de către cele două părţi în privinţa efectuării lucrării şi să le depună la dosarul cauzei, precum şi modalitatea de comunicare şi dovada acesteia.

La 15 iunie 2021, expertul tehnic judiciar a depus la dosar supliment la raportul de expertiză .

Prin încheierea din 25 august 2021, Curtea a dispus acordarea unui termen pentru ca, în lipsa unui raport de expertiză, fiecare dintre părţi să depună la dosar un punct de vedere propriu cu privire la valoarea acestui prejudiciu, denumit prejudiciu material, respectiv să depună un calcul al acestui prejudiciu, sub toate aspectele la care s-a făcut referire: piese, înlocuire, diferenţe de valoare etc., pentru a avea la dosar formulate două astfel de puncte de vedere în oglindă şi, în măsura în care vor considera că se pot limita la această soluţie, urmând ca părţile să se pregătească pentru susţinerea cauzei pe fond.

Prin decizia nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L..

A fost obligată pârâta la plata sumei de 54.774 RON, reprezentând despăgubiri civile.

S-a respins în rest acţiunea.

S-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva încheierilor din 23 octombrie 2020 şi 25 august 2021 şi deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs.

Pârâta B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ. reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva încheierilor din 23 octombrie 2020 în care s-a acceptat a treia expertiză auto tehnică, pe care nu s-a întemeiat chiar dacă a omologat-o şi din 25 august 2021 în care instanţa nemotivat nu a mai administrat expertiza tehnică în specialitatea contabilitate şi a cerut fiecărei părţi să justifice câte "un punct de vedere propriu cu privire la valoarea acestui prejudiciu, denumit prejudiciu material, respectiv să depună un calcul al acestui prejudiciu, sub toate aspectele la care s-a făcut referire: piese, înlocuire, diferenţe de valoare" şi împotriva deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

După un scurt istoric al cauzei, recurenta-reclamantă susţine, în esenţă, că instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).

Aceasta întrucât, expertiza contabilă a fost încuviinţată, s-au depus obiectivele, a fost prorogată după efectuarea expertizei auto şi ulterior, fără nicio motivare aceasta categorie de proba nu a mai fost administrată.

Expertiza contabilă deşi a fost solicitată prin cererea de apel, a fost încuviinţată la termenul din 23.10.2020, când instanţa a pus în vedere părţilor să depună în scris obiectivele atât pentru expertiză contabilă, cât şi pentru expertiză tehnică auto, apoi fără motivare instanţa a pus în vedere să fie precizat cuantumul prejudiciul suferit.

În opinia recurentei, instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. în sensul că nu a arătat pentru ce motive a fost înlăturată proba cu expertiza contabilă.

Instanţa a nesocotit art. 235 (încheieri preparatorii şi interlocutorii) instanţa este legată de încheierile interlocutorii.

Aşadar, trebuie să respecte ce a decis în decizia nr. 359/A-C (decizia de admitere a apelurilor) conform art. 235, adică trebuia administrată expertiza contabilă. În raport de dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi (6) C. proc. civ., instanţa de apel era ţinută să stăruie prin toate mijloacele legale să afle adevărul judiciar în cauză şi să administreze toate probele necesare, nu să lase la latitudinea părţilor stabilirea "unui eventual" prejudiciu suferit.

Se arată că prin încheierea de şedinţă din 23 octombrie 2020 curtea de apel a încuviinţat la cererea avocatului SCANIA proba cu expertiză tehnică în specialitatea auto şi contabilitate, punând în vedere părţilor să depună în scris obiectivele atât pentru expertiză contabilă, cât şi pentru expertiză tehnică auto.

La termenul din 6 noiembrie 2020 instanţa de apel a desemnat pe expertul D. pentru expertiză auto. S-a prorogat expertiza contabilă şi evaluatorie după finalizarea expertizei tehnice auto.

Ulterior depunerii suplimentului la raportul de expertiză la 25 august 2021, instanţa, fără motivare, nu a mai administra proba cu expertiză contabilă şi economică.

Aşadar, instanţa nu a mai administrat proba cu expertiza contabilă pe care o încuviinţase la data 23 octombrie 2020 fără ca în considerentele încheierilor ulterioare sau ale deciziei să reiasă că a revenit în privinţa administrări acestei probe şi care au fost eventual motivele pentru care în cele din urmă a considerat că această probă nu prezintă utilitate contrar celor iniţial apreciate.

Astfel, consideră că instanţa a răpit posibilitatea dea a putea calcula prejudiciul suferit din culpa recunoscută a B.

Totodată, arată că expertiza tehnică specialitatea auto, deşi a fost încuviinţată la termenul din 23.10.2020, când instanţa a pus în vedere părţilor să depună în scris obiectivele atât pentru expertiză contabilă, cât şi pentru expertiză tehnică auto, apoi administrată şi ulterior omologată, totuşi în decizia recurată instanţa de apel a ales să motiveze că "nu este suficientă pentru a fundamenta soluţia instanţei".

În acest context, recurenta consideră că instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în sensul că nu a arătat motivele pentru care a omologat raportul şi apoi a fost înlăturată proba cu expertiza tehnica în specialitatea auto.

Consideră că, în raport de prevederile art. 22 alin. (2) şi (6) C. proc. civ., instanţa de apel era ţinută să stăruie prin toate mijloacele legale să afle adevărul judiciar în cauză şi să administreze toate probele necesare, nu să pedepsească justiţiabilii, având în vedere că instanţa a omologat raportul de expertiză auto, ca apoi în motivare să justifice că "nu este suficientă pentru a fundamenta soluţia instanţei".

Sub un alt aspect, apreciază că instanţa nu a aplicat corect art. 481 C. proc. civ. privind neînrăutăţirea situaţiei în propria cale de atac.

Or, instanţa de fond analizând mai bine probele din dosar a admis trei din cele patru capete de cerere şi astfel a acordat o sumă modică în total de 96000 de RON faţă de instanţa de apel care a admis parţial doar primul capăt de cere acordând doar 54774 RON.

Conchizând, solicită instanţei de recurs să reţină incidenţa art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. pentru neadministrarea probei cu expertiză contabilă, neadministrarea corectă a acestei probe, a probei cu expertiză auto, precum şi neaplicare corectă a art. 481 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., apreciază ca fiind încălcate dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., întrucât instanţa nu a motivat corect valoarea prejudiciului de la capătul 1 de cerere referitor la valoarea reparării motorului la producător, a justificat interpretând greşit documente din dosar (factura citată nu este urmare a unei evaluări) şi pentru că la dosar exista ofertă de preţ pentru motor reparat la producător (49523 Euro şi manoperă de înlocuire de 4950 Euro).

De asemenea, consideră că instanţa nu a motivat de ce nu a admis capătul de cerere numărul 2 referitor la diferenţa de preţ dintre valoarea pieselor noi ce trebuiau folosite la reparaţie şi cele recondiţionate care au fost ilegal montate pe autovehiculul din această speţă.

Totodată, cât priveşte repararea prejudiciului cauzat, art. 1531 C. civ. instituie principiul reparării integrale, iar prin probele expuse mai sus s-a făcut dovada faptului că sunt îndeplinite condiţiile legii pentru a se institui principiul reparării integrale a prejudiciului.

Mai arată că instanţa nu a motivat de ce nu a admis capătul de cerere numărul 3 referitor la ce reprezintă contravaloare combustibil consumat în plus de autocamion de la 18.07.2014 până la 21.03.2016.

Tot cu referire la incidenţa motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susţine că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi de aceea nu a fost admis capătul de cerere numărul 4 referitor prejudiciu material suferit de reclamantă ca urmare a imposibilităţii executării contractelor încheiate din cauza indisponibilizării autovehiculului.

În dezvoltarea motivului de recurs instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, care reglementează răspunderea civilă (art. 1357 C. civ.), dar şi cu încălcarea normelor de drept material referitoare la rolul judecătorului (ar. 22 C. proc. civ.).

Astfel, instanţa a respins depunerea probelor cu înregistrări audio de unde reieşea că directorii de la B. în urma ultimei intervenţii din Ciorogirla când au văzut rezultatele consumului înregistrat de 27 litri la 100 km în testele de consum din 11.03.2015 au recunoscut că nu mai ştiu ce să îi facă, pentru a funcţiona normal, această proba fiind evident potrivnica afirmaţiilor avocaţilor Scania prin conform cărora autovehiculul funcţiona perfect în urma reparaţiei. Această probă este de pusă la dosar şi certifică faptul că aceştia ştiau că nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale şi nu au reparat, astfel încât să funcţioneze normal.

Sub un ultim aspect, precizează că a depus la instanţa de apel cerere de îndreptare a erorii materiale, referitoare la suma de 58387,52 RON FĂRĂ TVA a facturii x/23.03.2015 se regăseşte în interiorul deciziei în patru locuri unde trebuie corectat, mai exact de 3 ori în considerente (2 ori la pagina 6 şi o dată la pagina 7) şi o dată în dispozitivul deciziei la pagina 7.

De asemenea, eroarea materială care trebuie îndreptată referitoare la data de început a contractului nr. x/01.11.2014, încheiat cu societatea S.C. E. S.R.L. se găseşte de 3 ori în interiorul deciziei nr. 651/A-COM -17.12.2021.

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de reclamantă.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pârâta B. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Piteşti.

După o scurtă descriere a situaţiei de fapt, recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, nemotivarea hotărârii atacate cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată.

Nu numai că soluţia instanţei de apel de a compensa cheltuielile de judecată este nemotivată, dar această soluţie, apreciază recurenta, este şi contrară dispoziţiilor art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ.:

"Dezlegarea dată problemelor de drept de către instanţa de apel, precum şi necesitatea administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului)".

Prin urmare, consideră că soluţia este contrară deciziei de anulare, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ.

Totodată, în opinia recurentei-pârâte, soluţia instanţei de admitere în parte a primului capăt de cerere este nelegală, având în vedere că este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material care reglementează răspunderea civilă (art. 1357 şi urm, C. civ.), devenind astfel incident motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aceasta întrucât, susţine recurenta, instanţa nu analizează deloc condiţia legăturii de cauzalitate, pronunţând astfel o hotărâre contrară dispoziţiilor art. 1357 C. civ., care impun îndeplinirea cumulativă a tuturor celor patru condiţii pentru angajarea răspunderii civile.

De asemenea, cât priveşte prejudiciul, suma de bani la plata căreia a fost obligată pârâta Scania nu se circumscrie noţiunii de prejudiciu, din moment ce valoarea reparaţiei finale suportate integral de Scania nu reprezintă o pagubă în patrimoniul intimatei.

Sub un alt aspect, critică decizia recurată, motivat de împrejurarea că aceasta conţine motive contradictorii, în ceea ce priveşte importanţa pe care instanţa de apel o acordă raportului de expertiză întocmit de expertul D., devenind astfel incident motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, concluziile instanţei sunt vădit contradictorii, câtă vreme un raport de expertiză nu poate fi înlăturat din materialul probatoriu ca fiind subiectiv şi lipsit de fundamentare tehnică, însă, acelaşi timp, acelaşi raport să stea la baza motivării instanţei ca fiind o probă pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Tot subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., consideră că decizia atacată este nemotivată sau insuficient motivată în ceea ce priveşte condiţiile răspunderii civile contractuale.

Astfel, nu există absolut nicio motivare în ceea ce priveşte condiţia prejudiciului şi, de asemenea, în cuprinsul deciziei recurate nu se găseşte absolut nicio referire la argumentele invocate de Scania cu privire la neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile contractuale.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta B. S.R.L..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 7 decembrie 2022, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Părţile au formulat puncte de vedere la raportul întocmit în cauză.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a invocat formal în susţinerea recursului dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea hotărârilor recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menţionat.

Întinderea controlului judiciar este condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi de limitele conferite de dispoziţiile legale, iar simpla nemulţumire a părţilor cu privire la soluţia pronunţată, la modalitatea în care au fost administrate şi analizate probele (ex. expertiza tehnică în specialitate auto, probe referitoare la cuantumul reparaţiilor, expertiza contabilă, expertiza extrajudiciară etc.), precum şi succinta relatare a situaţiei de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanţei de recurs în raport de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Este de amintit că instanţa de apel ca instanţă devolutivă are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor dispuse.

Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei cu privire la modalitatea de analiză şi de administrare a probatoriului.

Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidenţă că s-au readus în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Se observă că recurenta a relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanţa de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând exclusiv aspecte ce ţin de modalitatea în care instanţa a înţeles să-şi argumenteze soluţia adoptată în raport de stabilirea situaţiei de fapt reţinută în cauză.

În speţă, recurenta tinde, în realitate, la o restabilire a situaţiei de fapt, repunând în discuţie probele şi solicitând instanţei de recurs să reconsidere concludenţa lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală, iar faptul că se invocă anumite dispoziţii legale (ex: art. 1357 C. civ., art. 481 C. proc. civ., art. 425 C. proc. civ., art. 22 C. proc. civ. etc.), fără să se susţină o minimă argumentaţie în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., nu poate să atragă nicio analiză.

De altfel, întreaga construcţie a recursului pârâtei, declarat împotriva încheierilor din 23 octombrie 2020 şi 25 august 2021, precum şi împotriva deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021, vizează exclusiv greşita stabilire a situaţiei de fapt, ceea ce nu poate forma obiectul controlului în această fază procesuală.

Cu referire la încheierile recurate, pârâta a precizat că înţelege să declare recurs împotriva încheierii de şedinţă din 23.10.2020, "în care s-a acceptat a treia expertiza auto tehnică, pe care nu s-a întemeiat chiar dacă a omologat-o" şi împotriva încheiere de şedinţă din 25.08.2021, prin care instanţa, "nemotivat nu a mai administrat expertiza tehnică în specialitatea contabilitate şi a cerut fiecărei părţi să justifice câte un un punct de vedere propriu cu privire la valoarea acestui prejudiciu, denumit prejudiciu material, respectiv să depună un calcul al acestui prejudiciu, sub toate aspectele la care s-a făcut referire: piese, înlocuire, diferenţe de valoare".

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierilor din 23 octombrie 2020 şi 25 august 2021 şi deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă B. S.R.L. din perspectiva criticilor indicate, astfel cum acestea au fost circumscrise temeiurilor de drept invocate (art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.), reţine inexistenţa motivelor de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Prin susţinerile formulate, recurenta-pârâtă B. S.R.L. aduce în discuţie situaţia de fapt şi aprecierea probatoriului cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, aspecte ce vizează, în realitate temeinicia deciziei atacate, necenzurabilă în recurs, fără a reuşi să facă o trimitere argumentată la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate.

Totodată, simpla nemulţumire a recurentei-pârâte cu privire la soluţia pronunţată, la argumentele care au format convingerea instanţei, neînsuşirea de către instanţa de control judiciar a apărărilor formulate de către pârâtă sunt aspecte care nu justifică invocarea motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Astfel, şi atunci când recurenta susţine că hotărârea atacată este insuficient motivată şi contrară dispoziţiilor art. 1357 C. civ., aceasta impută în realitate instanţei tot greşita stabilire a situaţiei de fapt, în raport de probe, fără a arăta în concret în ce constă contradictorialitatea deciziei ori de ce este eronat raţionamentul instanţei de apel.

Chestiunile aduse în discuţie vizează exclusiv aspecte factuale ale cauzei a căror apreciere intră în atribuţia instanţelor devolutive.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalităţii acesteia, instanţa de recurs, soluţionând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., obligaţie care revine sub sancţiunea nulităţii, titularului căii de atac promovate.

Aşa fiind, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierilor din 23 octombrie 2020 şi 25 august 2021 şi deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 651/A-COM din 17 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2023.