Inadmissibility of cassation appeal in administrative contract disputes under Law 101/2016

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la 03.12.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Neamţ (DSVSA Neamţ) şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), solicitând instanţei să dispună obligarea ANSVSA să aloce către DSVSA Neamţ fondurile necesare efectuării plăţii sumelor prevăzute de art. IV din Legea nr. 236/2019, precum şi obligarea DSVSA Neamţ la plata sumei de 50.500 RON aferentă perioadei 16.03.2020-31.08.2020 şi în continuare până la abrogarea art. IV din Legea nr. 236/2019, cu dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar de la data scadenţei acestora până la data plăţii efective, sume actualizate cu rata inflaţiei calculate pentru aceeaşi perioadă, cu obligarea pârâtelor să plătească în solidar reclamantei cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1840/27.05.2021, Judecătoria Piatra Neamţ a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ.

Prin sentinţa civilă nr. 97/C din 18.02.2022, Tribunalul Neamţ, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ANSVSA, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis în parte acţiunea în contradictoriu cu pârâta DSVSA Neamţ, a obligat pârâta DSVSA NEAMŢ la plata către reclamantă a sumei de 55000 RON aferentă perioadei 16.03.2020-31.08.2020, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei calculată pentru aceeaşi perioadă (de la data scadenţei la data plăţii efective), a obligat pârâta DSVSA Neamţ să plătească reclamantei dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora până la data plăţii efective, sumă ce urmează a fi actualizată cu rata inflaţiei calculată pentru aceeaşi perioadă (de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective), a obligat pârâta DSVSA Neamţ să plătească reclamantei suma de 3205 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR NEAMŢ.

Prin decizia nr. 158/2022 din 9 iunie 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul; a obligat apelanta să plătească intimatului A. suma de 1500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs DIRECŢIA SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR NEAMŢ, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea hotărârii atacată şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil şi, în subsidiar, ca nefondat.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumelor cuvenite în temeiul art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, modificat prin art. IV din Legea nr. 236/2019, aferente contractului de concesiune nr. x/01.09.1999.

Înalta Curte reţine că în ceea ce priveşte pretenţiile intimatului-reclamant ce decurg din executarea unor contracte de concesiune încheiate în conformitate cu prevederile O.G. nr. 42/2004, modificată prin Legea nr. 236/2019, legiuitorul a reglementat norme speciale sub aspectul procedurii de soluţionare a acestor litigii.

Totodată, Înalta Curte reţine că admisibilitatea căilor de atac se stabileşte în baza normelor procesuale în vigoare la data introducerii acţiunii. Astfel, potrivit art. 27 C. proc. civ., "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

Sub acest aspect, instanţa supremă constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 3 decembrie 2020, în cauză fiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 101/2016 "prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor" şi "prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".

De asemenea, potrivit art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, "procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul" iar conform art. 55 alin. (3)1 din acelaşi act normativ "hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1)1 poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Potrivit textelor legale evocate rezultă că hotărârile pronunţate în litigiile privind executarea contractelor administrative, în care se încadrează şi contractele de concesiune, pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (3)1 din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.

Prin urmare, calea de atac a recursului formulată de către recurentă, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor prin art. 55 alin. (31) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Totodată, instanţa supremă reţine că potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Menţiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ., conform cu care "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Instanţa are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITAR VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR NEAMŢ împotriva deciziei civile nr. 158 din 9 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Faţă de soluţia de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va obliga recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITAR VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR NEAMŢ la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezii aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITAR VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR NEAMŢ împotriva deciziei civile nr. 158 din 9 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-pârâtă DIRECŢIA SANITAR VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR NEAMŢ la plata către intimatul-reclamant A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2023.