Peremption of cassation appeal due to six-month procedural inactivity following suspension for deceased plaintiff

Şedinţa publică din data de 1 martie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13 noiembrie 2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. şi pe intervenientul forţat C. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume: despăgubirilor materiale - în cuantum de 22.445 Euro (echivalent în RON la curs B.N.R. din data plăţii); despăgubirilor morale în cuantum de 150.000 Euro (echivalent în RON la curs B.N.R. din data plăţii); penalităţilor de întârziere de 0,2% pe zi din despăgubirile datorate (materiale + morale) începând cu data de 31.07.2017 (data formulării ofertei de despăgubire de către asigurător) până la data plăţii efective, conform prevederilor art. 38 din cadrul Normei A.S.F. nr. 23/2014.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1349,1350 şi urm., art. 1381-1395, art. 2223 şi urm. C. civ. art. 148 şi urm., art. 411, 451, 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 1084/2019 din 23 aprilie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. şi intervenientul forţat C., a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 15.000 euro daune morale la cursul în RON de la data plăţii şi la plata penalităţilor de întârziere de 0,2% începând cu a 11 a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii şi a respins în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, dar şi a încheierii de şedinţă din 9 aprilie 2019 a declarat apel reclamantul A., solicitând schimbarea sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 2035/A din 27 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din 9 aprilie 2019 şi sentinţei civile nr. 1084/23.04.2019, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. şi intimatul-intervenient C..

A fost schimbată sentinţa apelată în sensul că: a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 482,98 RON daune materiale, a sumei de 30.000 euro, în echivalent RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale precum şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe fiecare zi de întârziere calculate asupra sumelor mai sus menţionate, începând cu data de 11.08.2017 până la data plăţii.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta B. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 2035/A din 27 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

În argumentarea cererii de recurs, se susţine, în esenţă, că instanţa de apel a dat o interpretare greşită dispoziţiilor legale aplicabile speţei, respectiv dispoziţiilor art. 2213 C. civ., Legii nr. 136/1996 şi Normei de aplicare 23/2014.

Solicită admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare sub aspectul obligării sale la plata penalităţilor de întârziere, cu consecinţa respingerea cererii de acordare a acestora.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, solicitând, în principal constatarea nulităţii recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 23 iunie 2021, potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea din 15 decembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A. prin întâmpinare; a admis în principiu recursul şi a acordat termen la 2 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, recurenta-pârâtă cu menţiunea de a indica, în timp util, moştenitorii defunctului A. în vederea introducerii acestora în cauză.

La termenul din 2 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a constatat întrunite condiţiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că, astfel cum a rezultat din actele depuse la dosar, a intervenit decesul intimatului-reclamant A., iar recurenta-pârâtă, deşi a fost citată cu menţiunea de a indica moştenitorii părţii decedate, nu a procedat în acest sens.

Aşa fiind, prin încheierea de la acea dată, în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului.

În urma referatului întocmit la 30 ianuarie 2023, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, iar părţile au fost citate în vederea discutării excepţiei de perimare pentru termenul de judecată din 1 martie 2023.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia perimării cererii de recurs, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ. a fost emis la 2 martie 2022, data suspendării judecării cauzei în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În aplicarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, care se împlinea la 2 septembrie 2022.

În cauză, s-a reţinut că dosarul a rămas în nelucrare de la 2 martie 2022, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, din vina părţilor, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut.

Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 420 C. proc. civ., instanţa este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. prin lichidator judiciar D. împotriva deciziei civile nr. 2035/A din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. prin lichidator judiciar D. împotriva deciziei civile nr. 2035/A din 27 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2023.