Inadmissibility of appeal against order refusing reinstatement in irrevocable extraordinary annulment proceedings

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Ș.I.și Ș.D.R.împotriva încheierii din 4 septembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a civilă în dosarul nr.2747/2000.

La apelul nominal se prezintă recurenții-pârâți Ș.I.și Ș.D.R.prin avocat A. B., lipsind intimata-reclamantă P.D.M.V..

Procedura completă.

Avocat A.B.depune taxa judiciară de timbru în valoare de 30.000 lei și timbru judiciar de 3000 lei.

Curtea pune în discuție admisibilitatea recursului.

Avocat A.B.arată că recursul este admisibil și, în consecință, solicită admiterea acestuia și repunerea cauzei pe rol.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, ca inadmisibil.

C U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.16209 din 13 noiembrie 1997 Judecătoria Sectorului 1 – București a admis acțiunea formulată de reclamanții P.D.M.V. și Ș.Ș. împotriva pârâților Ș.I.și Ș.D.R.și s-a constatat nulitatea renunțării la succesiunea defunctei Ș.S., a reclamantului – soț supraviețuitor Ș.Ș. și a reclamantei – fiica defunctei -, P.D.M.V..

A fost anulat certificatul de moștenitor nr.1051 din 31 iulie 1986 întocmit de Notariatul de Stat al Sectorului 1 – București, în dosarul nr.1246/1986.

Tribunalul București, secția a III-a civilă prin decizia nr.2919/A din 28 octombrie 1999 a admis apelul declarat de pârâții Ș.I.și Ș.D.R.și a schimbat în tot sentința judecătoriei în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă prin decizia nr.1156 din 5 aprilie 2000, a admis recursul declarat de reclamanții P.D.M.V. și Ș.Ș., a casat decizia dată în apel de Tribunalul București și a menținut ca legală sentința Judecătoriei sectorului 1 – București.

La data de 28 iunie 2000 pârâții Ș.D.R.și Ș.I.au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.1156 din 5 aprilie 2000 pronunțată de Curtea de Apel București ca instanță de recurs.

Întrucât la data de 18 august 2000 a decedat reclamantul Ș.Ș. și cum în privința succesiunii acestuia au existat neînțelegeri concretizate într-un alt proces ce formează obiectul dosarului nr.20.651/2000 pendinte la Judecătoria sectorului 1 – București, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, la cererea contestatorului-pârât Ș.D.R., a suspendat prin încheierea din 27 iunie 2001 soluționarea contestației în anulare în temeiul art.244 pct.1 C.proc.civ..

La 19 iunie 2002 contestatorii-pârâți Ș.D.R.și Ș.I.au solicitat Curții de Apel București repunerea pe rol a cauzei și reluarea judecății.

Curtea de Apel București – secția a III-a civilă, prin încheierea din 4 septembrie 2002 a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de contestatorii Ș.D.R.și Ș.I.

Împotriva refuzului de repunere a cauzei pe rol materializat prin încheierea Curții de Apel București din 4 septembrie 2002 au declarat recurs contestatorii Ș.I.și Ș.D.R..

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art.2441 alin.1 C.proc.civ., asupra suspendării procesului, instanța, în toate cazurile, se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat.

Conform alin.2 al aceluiași articol, recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecății procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Textul citat dispune că, în toate cazurile, instanța se pronunță asupra suspendării printr-o încheiere. Această încheiere poate fi atacată separat cu recurs, soluție prevăzută în urma introducerii, prin O.U.G. nr.138/2000, în C.proc. civ. a art.2441. Este de notat și faptul că potrivit acestui text, recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecății procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

În speță, însă, suspendarea a operat în fața unei instanțe de recurs și a vizat oprirea cursului judecății unei contestații în anulare, deci a unei căi extraordinare de atac de retractare, iar potrivit legii (art.320 pct.3 C.proc.civ.), hotărârea ce se va da în contestație este irevocabilă ca și decizia contestată.

Astfel, interpretarea rațională care trebuie dată prevederii conform căreia „recursul se poate declara.........și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului” este aceea că atare cale de atac este admisibilă doar în măsura în care și hotărârea ce urmează a se da după repunerea pe rol este susceptibilă, la rândul ei, de apel ori de recurs. Cum, în cauză, hotărârea ce se va da în contestație în anulare, este în baza legii, irevocabilă, tot așa și celelalte încheieri premergătoare deciziei, altele decât aceea de suspendare a judecății, sunt, la rândul lor, irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.

Încheierii recurate nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.27 din Legea nr.56/1993 privind Curtea Supremă de Justiție, deoarece acest text deschide calea procedurală a recursului, doar împotriva „hotărârilor nedefinitive sau actelor judecătorești de orice natură care nu pot fi atacate pe nici o cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel”. Cum în doctrină și jurisprudență termenului de „întreruprere” i s-a dat o interpretare largă desemnând orice act procedural de sistare temporară a judecății și cum întreruperea (suspendarea) care a operat în speță prin încheierea din 27 iunie 2001 nu a fost recurată, prevederile art.27 din Legea citată, nu pot fi aplicate, printr-o excesivă extindere, și altor situații nereglementate de text, cum sunt și cele care s-au născut ulterior opririi cursului judecății, respectiv refuzului de repunere a cauzei pe rol.

Față de cele ce preced, recursul contestatorilor se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâții Ș.I.și Ș.D.R. împotriva încheierii din 4 septembrie 2002 (dosar nr.2747/2000) a Curții de Apel București,secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2003.