Appeal annulled for undeveloped grounds; eviction claim rejected, prior judgments stand.

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2023

Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 01.03.2021, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă sub nr. x/2021, reclamanta ADMINISTRAŢIA FONDULUI IMOBILIAR, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat evacuarea pârâtei din spaţiul cu altă destinaţie, situat în str. x, Bucureşti, pentru lipsa titlului locativ; obligarea pârâtei la plata debitului în valoare de 247.874,82 RON, conform extrasului de cont nr. 6693/05.02.2021, debit calculat conform HCGMB NR. 426/2018, compus din 188.170,27 RON, contravaloare lipsă folosinţă aferentă perioadei 18.12.2018-31.12.2020; 35.752,30 RON, TVA aferentă perioadei 18.12.2018-31.12.2020; 23.952,25 RON, dobânda legală aferentă perioadei 18.12.2018-31.12.2020 şi în continuare obligarea pârâtei la plata dobânzii legale până la data plăţii debitului principal.

Prin sentinţa civilă nr. 2269 din 29.11.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a respins cererea formulată de reclamanta Administraţia Fondului Imobiliar, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Administraţia Fondului Imobiliar.

Prin decizia civilă nr. 782 din 17 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a fost respins apelul declarat de ADMINISTRAŢIA FONDULUI IMOBILIAR, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii ADMINISTRAŢIA FONDULUI IMOBILIAR, a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi în rejudecare să se dispună admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta susţine în esenţă că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 C. civ.. În acest sens, autoarea recursului susţine că instanţele de fond au încălcat şi au aplicat greşit normele materiale incidente în cauză.

Totodată, recurenta arată că imobilul situat în Bucureşti, str. x, a intrat în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, poziţia 2883, fiind fostă proprietate a lui B., căruia i s-au naţionalizat 13 apartamente situate în Bucureşti, str. x, str. x, 2. În acest decret nu sunt specificate numerele de apartamente preluate de la foştii proprietari, ci doar numărul de apartamente care au făcut obiectul naţionalizării.

Mai arată recurenta că potrivit Regulamentului de organizare funcţionare al instituţiei, aprobat prin HCGMB nr. 129/2019, Administraţia Fondului Imobiliar are ca obiect de activitate administrarea, vânzarea, întreţinerea, repararea fondului imobiliar aflat în proprietatea publică şi privată a Municipiului Bucureşti, dobândit în virtutea actelor normative în vigoare la data preluării, sens în care cererea de chemare în judecată a fost formulată în calitate de administrator al imobilului, susţine recurenta. În continuare, recurenta redă situaţia de fapt şi arată că pârâtul a ocupat în mod abuziv şi fără forme legale spaţiul comercial situat în Bucureşti, str. x sector 1, iar statul a suferit un prejudiciu prin neîncasarea fructelor.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursului pentru lipsa motivelor de recurs, iar pe fondul cauzei, respingerea acestuia ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Înalta Curte reţine că susţinerile recurentei-reclamante referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispoziţiile art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 C. civ. sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greşit instanţa de apel şi de ce normele materiale nu au fost corect aplicate. Nemulţumirile generale ale recurentei şi susţinerile legate de soluţia pronunţată cu privirea la cererea de apel, nu pot constitui critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, recurenta-reclamantă, în expunerea motivelor de recurs, a reluat critici exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Astfel, susţinerile recurentei-reclamante prin care redă situaţia de fapt, arătând că intimatul-pârât a ocupat în mod abuziv şi fără forme legale spaţiul comercial situat în Bucureşti, str. x sector 1, iar statul a suferit un prejudiciu prin neîncasarea fructelor, nu conţin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmaţiile aceleiaşi părţi făcute în faţa instanţei de apel, care şi-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigenţelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menţine hotărârea primei instanţe, al cărei raţionament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanţei de prim control judiciar, iar modul de redactare a cererii de recurs să permită Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea deciziei civile nr. 782 din 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAŢIA FONDULUI IMOBILIAR împotriva deciziei civile nr. 782 din 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAŢIA FONDULUI IMOBILIAR împotriva deciziei civile nr. 782 din 17 mai 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2023.