Labor dismissal dispute; inadmissibility of revision for contradictory judgments rendered in the same litigation at different procedural stages

Şedinţa publică din data de 21 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 16 aprilie 2021, sub nr. x/2021, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimaţii ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 79 şi INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a solicitat: anularea Deciziei nr. 78/12.03.2021 de concediere; reîncadrarea acesteia în funcţia deţinută anterior concedierii; obligarea intimaţilor, în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, calculată de la data concedierii (15.03.2021) şi până la reîncadrare; obligarea intimaţilor, în solidar, la plata de daune morale egale cu suma totală a salariilor neîncasate; obligarea intimatului INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI la transferarea sa, de îndată, în interesul învăţământului pe postul său de titular Geografie-prima facultate, post de la Şcoala nr. 19 "Tudor Arghezi" sector 2.

Prin sentinţa civilă nr. 5115 din 2 iulie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins ca neîntemeiată excepţia prematurităţii contestaţiei, a admis excepţia tardivităţii contestaţiei formulate împotriva Deciziei de concediere nr. 78/12.03.2021 şi, în consecinţă, a respins contestaţia formulată de contestatoarea A., ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a declarat apel.

Prin decizia nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 5115 din 2 iulie 2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca neîntemeiată excepţia tardivităţii contestaţiei şi a respins contestaţia, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecarea fondului cauzei, apreciind că instanţa de apel în mod greşit a soluţionat litigiul de faţă.

Prin decizia nr. 1432 din 9 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat contestaţie în anulare, formându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă dosarul nr. x/2022.

Prin decizia nr. 2251 din 2 noiembrie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant, excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi a respins contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1432 din 9 iunie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii, la 14 noiembrie 2022, contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire, invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi susţinând că decizia nr. 2251/02.11.2022, pronunţată în dosarul nr. x/2022, este potrivnică deciziei nr. 6668/17.12.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Totodată, a arătat că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că există contrarietate între dispozitivele celor două decizii definitive, soluţii potrivnice în una şi aceeaşi cauză.

Revizuenta a arătat că obiectul litigiul l-a reprezentat contestaţia pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 78/12.03.2021, iar intimaţii au fost emitenta deciziei, Şcoala Gimnazială nr. 79 Bucureşti (în continuare, "Şcoala nr. 79") şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti (în continuare, "I.S.M.B.").

A solicitat anularea deciziei nr. 2251/02.11.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi judecarea fondului pe baza unor probe noi, arătând că decizia atacată este dată cu încălcarea adevărului material şi cu încălcarea legalităţii.

A învederat că raportul per salariat nr. 1188, emis tardiv pe 01.07.2022 de către Şcoala nr. 79 are forţă probantă prin el însuşi şi că REVISAL este dovada scriptică a faptului că, la 01.07.2022, decizia de concediere nr. 78/2021 nu era aplicată şi nici declarată conform art. 34 (7) din Codul Muncii şi conform art. 5 (1) din H.G. nr. 905/2017 şi, prin urmare, contractul său de muncă nr. x/31.08.2019 nu a fost niciodată închis.

În continuare, autoarea căii de atac a arătat că formulează cinci capete de cerere, prin care solicită: a) anularea ca nelegală a deciziei nr. 78/12.03.2021, emisă de intimata Şcoala nr. 79; b) repunerea în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, reîncadrarea pe perioadă nedeterminată în funcţia de profesor; c) plata drepturilor salariale majorate, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii (15.03.2021) şi până la reîncadrarea sa efectivă; d) plata de daune şi despăgubiri materiale şi morale, în sumă totală de 800.000 RON; e) aplicarea de către intimatul I.S.M.B. a deciziei Curţii Constituţionale nr. 397/2013, în legătură cu transferul revizuentei pe postul de profesor titular de la Şcoala nr. 19 "Tudor Arghezi" - Bucureşti.

Revizuenta a solicitat admiterea cererii în temeiul art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi, în continuare, a expus patru motive de fapt şi de drept care, în opinia sa, ar atrage nelegalitatea deciziei nr. 2251/02.11.2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Sub un prim motiv, revizuenta a invocat lipsa temeiului de drept şi a motivelor pe care se întemeiază cererea şi încălcarea normelor de drept material şi procesual. Detaliind, revizuenta a susţinut că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, motiv de anulare a deciziei atacate.

Cu referire la dispozitivul deciziei atacate cu revizuire, autoarea a susţinut că acesta este incomplet, confuz şi nelegal, nu este menţionat numele reprezentantului legal şi temeiul de drept în baza căruia i-a fost respinsă contestaţia. De asemenea, a mai învederat că dispozitivul deciziei 2251/2022 nu cuprinde soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii, cu nerespectarea art. 425 alin. (1) lit. c) şi a) art. 22 alin. (1) şi (6) din C. proc. civ., în sensul că instanţa care a soluţionat contestaţia în anulare nu s-a pronunţat asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României din 21.07.2022.

A mai arătat că procedura citare şi de comunicare a actelor procedurale a fost viciată, impunându-se anularea deciziei astfel pronunţate, întrucât nu le-a fost comunicată intimaţilor cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, pentru a-şi exprima punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

Prin al doilea motiv, revizuenta a susţinut că dispozitivul deciziei nr. 6668/17.12.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este incomplet, confuz şi nelegal, întrucât nu există identitate între persoana sa şi persoana care a formulat contestaţia, nefiind menţionat numele contestatoarei.

În continuare, prezentând circumstanţele disputei litigioase, începând cu momentul încheierii contractului individual de muncă nr. x/31.08.2019 şi până la încetarea acestuia, prin concediere, în temeiul deciziei nr. 78/12.03.2021, revizuenta a dezvoltat un al treilea motiv, prin care a susţinut cum i-au fost încălcate drepturile subiective, referindu-se la reţinerea contribuţiilor de asigurări sociale şi la nelegalitatea deciziei de concediere.

În al patrulea rând, a arătat că, potrivit art. 95 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, I.S.M.B. are atribuţii de sancţionare a directorilor pe care i-a numit şi atribuţii de control asupra unităţilor şcolare, având calitate procesuală pasivă, conform Legii nr. 554/2004.

Conchizând în sensul că acţiunea este întemeiată şi admisibilă conform H.G. nr. 905/2017 şi a Codului muncii, revizuenta a invocat un înscris nou, raportul REVISAL nr. 1188/01.07.2022, în legătură cu care a precizat că adaugă patru motive suplimentare de nelegalitate.

În acest sens, a arătat, în esenţă, că acest înscris atestă faptul că, în REVISAL, contractul său individual de muncă nu a fost închis, că deciziei de concediere îi lipseşte temeiul în drept şi că aceasta a fost, implicit, revocată de emitentul său, iar, în cele din urmă, a susţinut că nu există identitate între autoarea căii de atac şi persoana care a formulat contestaţia soluţionată prin decizia nr. 6668/17.12.2021.

La 9 decembrie 2022, revizuenta a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, arătând că respectivul text de lege trebuie completat.

Ulterior, la data de 12 decembrie 2022, respectiv 16 decembrie 2022, revizuenta a depus la dosar un înscris prin care a invocat excepţia nelegalei citări pentru termenul din 21 februarie 2023, solicitând acordarea unui nou termen.

La 14 decembrie 2022, revizuenta a depus o completare la cererea de revizuire, prin care a reluat susţinerile anterioare, arătând că îşi menţine toate apărările şi motivele formulate la 14.11.2022, şi precizat că, între cele două decizii, (nr. 2251/2022 a Înaltei Curţi şi nr. 6668/2021 a Curţii de Apel Bucureşti) există identitate de părţi, obiect şi cauză, decizia atacată încălcând autoritatea de lucru judecat a primei decizii care priveşte atât dispozitivul, cât şi considerentele pe care decizia atacată se sprijină conform art. 430 alin. (5) C. proc. civ.

La 12 ianuarie 2023, revizuenta a depus la dosar un înscris prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al Şcolii Gimnaziale nr. 79 în persoana doamnei B., susţinând că împuternicirea avocaţială semnată de aceasta este lovită de nulitate absolută.

La aceeaşi dată, revizuenta a depus la dosarul cauzei un înscris prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru avocat C. şi a oricărui alt avocat care pretinde că reprezintă Şcoala Gimnazială nr. 79 fără să facă dovada mandatului, precum şi lipsa dovezii calităţii de reprezentant legal al directorului Şcolii Gimnaziale nr. 79.

La 9 februarie 2023, intimatul INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, iar în situaţia în care se va respinge excepţia invocată, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

La 14 februarie 2023, revizuenta a depus răspuns la întâmpinare şi, separat, un alt înscris prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant pentru doamna D., în calitate de consilier juridic al Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.

La data de 15 februarie 2023, revizuenta a depus la dosar un alt înscris, prin care a invocat excepţia nelegalei citări pentru termenul din 21 februarie 2023, solicitând acordarea unui nou termen, cu citarea legală.

La 20 februarie 2023, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a depus la dosar un punct de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocată de revizuentă.

În şedinţa publică din 21 februarie 2023, Înalta Curte a respins excepţia nelegalei citări a revizuentei şi excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a consilierului juridic care a semnat întâmpinarea formulată de intimatul Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, pentru motivele consemnate în practicaua prezentei decizii.

În privinţa excepţiilor lipsei calităţii de reprezentat al intimatei Şcoala Gimnazială nr. 79, Înalta Curte a constatat că reclamanta a reiterat excepţiile invocate în stadiile procesuale anterioare, fără a avea vreo legătură cu prezenta cerere de revizuire, în condiţiile în care intimata Şcoala Gimnazială nr. 79 nu a formulat întâmpinare sau vreo altă cerere în acest dosar.

În privinţa excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 257 din Legea nr. 1/2011, Înalta Curte a apreciat că excepţia invocată nu poate fi analizată în această etapă procesuală, întrucât nu are legătură cu admisibilitatea revizuirii, putând prezenta eventual relevanţă pe fondul cauzei.

Asupra admisibilităţii cererii de revizuire, Înalta Curte reţine următoarele:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, care se poate exercita în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege (art. 509-513 C. proc. civ.).

Revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului în fond.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Motivul de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca finalitate protejarea autorităţii de lucru judecat decurgând din hotărâri judecătoreşti rămase definitive.

Pentru incidenţa acestui motiv de revizuire este necesar ca, în dosare diferite, să fi fost pronunţate hotărâri definitive potrivnice.

Prin raportare la aceste consideraţii, instanţa supremă constată că, cele două decizii, pretins a fi contradictorii, nu au fost pronunţate în cauze/dosare diferite, ci în aceeaşi cauză, în stadii procesuale diferite ale aceluiaşi litigiu.

Aşadar, decizia nr. 2251 din 2 noiembrie 2022 a cărei revizuire se solicită a fost pronunţată în dosarul nr. x/2022 în "contestaţie în anulare", cale extraordinară de atac exercitată de autoarea revizuirii de faţă împotriva unei decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă (decizia nr. 1432 din 9 iunie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021), prin care a fost respins ca inadmisibil recursul exercitat de reclamantă împotriva deciziei nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, faţă de care revizuenta a invocat contrarietatea deciziei nr. 2251 din 2 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a Civilă.

Având în vedere că aceste două decizii pretins a fi contradictorii nu au fost pronunţate în litigii diferite, ci în acelaşi litigiu care a vizat anularea deciziei de concediere a contestatoarei revizuente, în stadii procesuale diferite, cea dintâi hotărâre (decizia nr. 6668 din 17.12.2021, pronunţată în apel de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a) nu poate constitui un reper pentru analiza contrarietăţii cerute de cazul de revizuire invocat.

În cazul în care hotărârile sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în diferite faze procesuale, calea extraordinară de atac a revizuirii nu poate fi primită, fiind nesocotită premisa ca cererile să se fi judecat separat, cu neobservarea existenţei unei autorităţi de lucru judecat.

Dincolo de aceste argumente, Înalta Curte constată că revizuenta a invocat formal cazul de revizuire privind contrarietatea de hotărâri, fără a arăta care sunt, în concret, dezlegările contradictorii din cele două decizii.

În realitate, din cuprinsul cererii de revizuire şi al completărilor ulterioare rezultă cu evidenţă că motivele invocate de revizuentă se referă la pretinse încălcări ale normelor de procedură sau erori în soluţionarea pe fond a litigiului, care nu au nicio legătură cu cazul de revizuire invocat.

În consecinţă, întrucât cererea de revizuire se referă la aspecte de fond ale pricinii şi la susţineri pe care revizuenta le-a făcut în cursul judecăţii în stadiile procesuale anterioare, motivele invocate nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 509 C. proc. civ., nefiind aplicabile prevederile art. 513 alin. (6) teza a II-a C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 17/2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 2251 din 2 noiembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 februarie 2023.