Unilateral resolution of bilateral sale promise: award of punitive legal interest within scope of pleadings despite absence of explicit legal qualification

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la data de 22.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat instanţei obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani achitate de reclamanta cu titlu de avans de 238.140 RON echivalentul a 50.000 euro ca urmare a constatării intervenirii rezoluţiunii unilaterale a Promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare, la care se adaugă dobândă legală, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Prin sentinţa nr. 1157/27.04.2021 Tribunalul Bucureşti a admis cererea şi a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 50.000 euro, echivalent a 238.140 RON, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată de la data de 09.04.2020 şi până la plata integrală a debitului, precum şi la plata către reclamantă a sumei de 5868 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 15.10.2021 a declarat apel pârâta, apelul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 10.01.2022.

Prin decizia civilă nr. 824 din 20 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1157 din data de 27.04.2021, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2020. A fost schimbată în parte sentinţa apelată în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 214.200 RON (restituire avans), la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestei sume de la 09.04.2020 şi până la data plăţii debitului, precum şi la plata sumei de 4515 RON reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanţă. A fost obligată intimata-reclamantă la 3673 RON cheltuieli judecată apel (taxă de timbru şi onorariu de avocat). Au fost compensate între părţi cheltuielile de judecată, sens în care a fost obligată pârâta la plata sumei de 842 RON cheltuieli de judecată (primă instanţă şi apel).

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta B. S.R.L. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurenta solicită admiterea recursului şi casarea în parte a deciziei cu privire exclusiv la obligarea acesteia la plata dobânzii legale penalizatoare de la data de 9.04.2020 şi până la plata debitului, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea recursului se arată că deşi reclamanta a solicitat doar obligarea pârâtei la restituirea sumei de 50.000 Euro achitate cu titlu de avans alături de acordarea dobânzii legale, instanţa de judecată a obligat-o şi la plata dobânzii legale penalizatoare, depăşind astfel limitele capătului de cerere cu care a fost învestită.

Recurenta arată că ulterior introducerii cererii de chemare în judecată reclamanta nu a mai depus cerere precizatoare şi nici nu a indicat vreun temei de drept privind obligarea recurentei la plata dobânzii legale penalizatoare.

La termenul din data de 16 februarie 2023, în conformitate cu art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare recursul şi a reţinut următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, deşi recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., critica acesteia privind faptul că instanţa de apel a obligat-o şi la plata dobânzii legale penalizatoare deşi reclamanta nu a învestit-o cu un astfel de capăt de cerere, poate fi analizată raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziţii, casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii în situaţia actelor de procedură întocmite fără observarea formelor legale.

Critica recurentei vizează încălcarea limitelor învestirii instanţei, arătându-se faptul că pârâta a fost obligată la plata dobânzii penalizatoare fără ca acest capăt de cerere să fi fost formulat de reclamantă.

Verificând susţinerile recurentei, Înalta Curte reţine ca nefondată această critică având în vedere că instanţa s-a pronunţat în limitele învestirii.

Astfel, din cererea de chemare în judecată rezultă faptul că reclamanta a formulat şi petitul secundar privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare.

Chiar dacă reclamanta în expunerea petitelor cererii de chemare în judecată nu a folosit integral termenii juridici folosiţi în normele legale pentru indicarea formei de dobândă solicitate în cauză, din modul de formulare a petitului secundar se impune cu certitudine concluzia că pretenţiile au natura dobânzii legale penalizatoare, dobânda remuneratorie având o altă natură, astfel cum rezultă din definiţia dată prin art. 1, alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Înalta Curte, reţine totodată, că în cuprinsul cererii de chemare în judecată, în motivarea pretenţiilor sale, reclamanta a indicat expres forma de dobândă legală pe care o solicită (par. 26, pag .5 din cerere).

De asemenea, instanţa supremă reţine că pentru stabilirea normei de drept aplicabilă în vederea acordării dobânzii legale penalizatoare, reclamanta a indicat art. 1535 C. civ. text legal ce face trimitere la legislaţia în materia dobânzii legale, în măsura în care părţile nu au stabilit contractual o altă dobândă penalizatoare.

Celelalte critici din memoriul de recurs ce vizează fondul cauzei nu pot fi încadrate în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ele determinând o analiză de netemeinicie a cauzei, aspect ce contravine dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În consecinţă, constatând că motivul de nelegalitate invocat este nefondat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 824 din 20 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 824 din 20 mai 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2023.