Corporate exclusion revision appeal on constitutional referral inadmissible; appeal rejected as inadmissible.

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2023

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 116 din 21 ianuarie 2015, pronunţată de Tribunalul Constanţa, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul A. şi s-a dispus excluderea pârâtului B. din cadrul S.C. C. S.R.L., urmând ca părţile sociale ale acestuia să-i revină reclamantului. Totodată, s-a respins cererea reconvenţională prin care pârâtul B. a solicitat excluderea reclamantului din societate şi dizolvarea acesteia. A fost admisă cererea formulată de d-na expert D., căreia i s-a majorat onorariul cuvenit la suma de 7650 RON în sarcina reclamantului, dispunându-se, totodată, obligarea pârâtului B. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8690,30 RON.

Prin decizia civilă nr. 2 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins ca nefondat.

În apel, petentul B. (senior) a formulat la 9 noiembrie 2015 cerere de intervenţie în interesul apelantului-pârât B., care s-a respins în principiu, prin încheierea din 25 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa; soluţia a fost menţinută prin respingerea ca inadmisibil a recursului, în baza deciziei nr. 1113 din 9 iunie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Ulterior, împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2015, B. (senior) a declarat recurs solicitând admiterea cererii de intervenţie.

Pârâtul B. a declarat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016, cât şi împotriva încheierii de şedinţă din 7 octombrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, prin care s-a respins excepţia nulităţii actelor de procedură îndeplinite de apărătorul intimaţilor.

Prin decizia nr. 1618 din 07 noiembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-au respins ca nefondate recursurile declarate de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 2 din 11 ianuarie 2016 şi a încheierii de şedinţă din 7 octombrie 2015 şi de pârâtul B. senior împotriva încheierii de şedinţă din 25 noiembrie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea penală nr. 178 din 23.04.2021, pronunţată în dosarul x/2020, Tribunalul Constanţa, în baza art. 341 alin. (5) şi (6) lit. a) teza a treia C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B. împotriva ordonanţei nr. 18/P/2016 emise de DNA - Serviciul Teritorial Constanţa la 9.03.2020, menţinută prin ordonanţa nr. 6/II-2/2020 a Procurorului şef al Serviciului Teritorial Constanţa din cadrul DNA; totodată, a respins ca inadmisibilă plângerea petentului formulată împotriva "nepreluării dosarului penal sesizat de către parchetul german" şi împotriva soluţiei de respingere a cererii de preluare de către autorităţile române a urmăririi penale efectuate de Parchetul Berlin în dosarul nr. x JS 901/17, împotriva făptuitorilor A. şi E., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, formulată prin adresa nr. x; în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016,Top of FormBottom of Form a revizuentul B. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. din 1865, solicitând admiterea cererii, anularea hotărârii susmenţionate şi, rejudecându-se recursul, să se dispună admiterea acestuia, cu consecinţa respingerii acţiunii formulate de intimat ca nefondată.

Ulterior, prin notele de şedinţă depuse de revizuent s-a solicitat sesizarea CJUE, invocându-se şi excepţia de neconstituţionalitate a art. 87 pct. 8 C. proc. civ. din 1865.

Prin decizia nr. 2096 din 19 octombrie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 1618 din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs recurentul B. în ceea ce priveşte cererea acestuia de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. de la 1865.

Cererea de recurs este nemotivată.

Analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul-revizuent a formulat cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. de la 1865, în cadrul căii de atac a revizuirii care a format obiectul dosarului soluţionat prin decizia atacată.

Înalta Curte constată că cerere de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.

În raport cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, faţă de motivul reţinut pentru respingerea cererii de revizuire, şi anume aspectul inadmisibil al acesteia, Înalta Curte a reţinut că nu poate analiza solicitarea revizuentului privind sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 5 şi pct. 7 C. proc. civ. din 1865, în condiţiile în care aceasta este formulată în cadrul unui demers judiciar inadmisibil, iar verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 poate fi efectuată doar în limitele dispoziţiilor C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.".

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din aceeaşi lege, dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) şi (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea putând fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că poate fi atacată cu recurs doar încheierea prin care se respinge, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate.

Or, în cauză nu a fost pronunţată o astfel de încheiere.

Prin urmare, cum în speţă, nu a fost pronunţată o încheiere în condiţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, petentul nu are la îndemână calea de atac exercitată, hotărârea judecătorească fiind supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Instanţa supremă reţine că principiul liberului acces la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, nu poate fi considerat încălcat, întrucât acesta presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, ceea ce nu înseamnă că el trebuie asigurat la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor.

Este de necontestat faptul că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 322 raportat la art. 312 C. proc. civ. 1865, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B., în ceea ce priveşte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 322 pct. 5 şi 7 C. proc. civ. 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B. în contradictoriu cu intimaţii B. SENIOR, A. şi C. S.R.L.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2023.