Extraordinary appeal annulled for failing to frame substantive factual re-evaluation as a procedural nullity under the limited grounds of cassation

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de arbitrare înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate la 03.10.2017, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 1.688.825,47 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale paraclinice raportate peste valoarea de contract, anterior semnării actelor adiţionale de suplimentare şi a sumei de 496.972,55 RON, reprezentând dobânzi şi penalităţi aferente debitului pentru perioada ianuarie 2013- august 2015.

Prin hotărârea arbitrală nr. 39/20.06.2019, Comisia Centrală de Arbitraj din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă care, prin încheierea din 22.01.2021, şi-a declinat competenţa în favoarea secţiei a VI-a Civile din cadrul aceluiaşi tribunal.

Prin sentinţa civilă nr. 1231/07.05.2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia nulităţii şi a anulat acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe civile, Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1825/15.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul, a anulat sentinţa primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Împotriva acestei decizii civile, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei şi, în rejudecare, respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, după prezentarea etapelor procesuale anterioare, autoarea căii de atac a arătat că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, a afirmat că, în mod greşit, apelul a fost admis, în condiţiile în care cererea sa de arbitrare nu întrunea cerinţele prevăzute de art. 194 lit. c) şi d) C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, potrivit art. 196 C. proc. civ.

În acest context, a arătat că acţiunea intimatei nu a fost motivată în fapt, aceasta neindicând serviciile prestate şi decontate cu depăşirea valorii de contract şi modalitatea de calcul a debitului principal şi a penalităţilor, precum şi înscrisurile aferente pretenţiilor sale.

A mai arătat recurenta că, în mod corect, prima instanţă a reţinut că lipsa motivării în concret a cererii cu privire la aspectele enunţate mai sus a privat-o de posibilitatea de a-şi pregăti apărarea.

În continuare, contrar considerentelor instanţei de apel, a apreciat că dobânzile şi penalităţile au fost indicate de intimată fără să se fi depus modul de calcul al debitului principal sau înscrisurile din care acesta ar fi rezultat, potrivit art. 194 lit. c) C. proc. civ.

Totodată, a susţinut că, în mod greşit, s-a reţinut că temeiul acţiunii îl reprezintă plata nedatorată, în condiţiile în care intimata şi-a fundamentat cererea pe raportul de control, aşa cum rezultă din adresa nr. x/15.04.2021, raport care nu a fost depus la dosar, dar care a stat la baza modului de calcul al pretenţiilor.

A mai arătat că, deşi intimata a indicat temeiul acţiunii sale ca fiind răspunderea civilă contractuală, instanţa de prim control judiciar a reţinut că acţiunea ar fi fost fundamentată pe instituţia plăţii nedatorate.

La 01.03.2021, intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; numai recurenta şi-a prezentat punctul de vedere.

Analizând regularitatea cererii de recurs, Înalta Curte reţine că potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aceasta trebuie să cuprindă, între alte menţiuni, "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii". De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Examenul coroborat al dispoziţiilor legale anterior citate relevă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, iar dezvoltarea acestora trebuie să facă posibilă încadrarea lor în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului. Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. Aşadar, în recurs nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive.

Transpunând considerentele anterioare la cauza de faţă, Înalta Curte reţine că recurenta a indicat în mod expres ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căreia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Deşi în argumentarea incidenţei acestui motiv, autoarea căii de atac a indicat pretinsele texte de lege încălcate de instanţa de prim control judiciar, analiza cererii de recurs relevă, însă, că nu au fost dezvoltate critici ce ar putea fi subsumate acestui motiv de casare, recurenta criticând hotărârea atacată din perspectiva elementelor probatorii ale dosarului şi a modului în care instanţa de apel a apreciat asupra lor.

Astfel, sub pretextul încălcării dispoziţiilor art. 194 lit. c) şi d) C. proc. civ., a susţinut că acţiunea intimatei nu era motivată în fapt, că modul de calcul al dobânzilor şi penalităţilor depus de intimată nu îl cuprindea şi pe cel al debitului principal şi nici înscrisurile din care acesta ar fi rezultat şi că în mod greşit s-ar fi reţinut un alt temei juridic decât cel indicat de intimată.

Instanţa de apel a statuat însă asupra acestor aspecte, reţinând că, faţă de înscrisurile depuse la dosar - indicate, de altfel, în decizia atacată -, cererea de chemare în judecată întruneşte cerinţele prevăzute de art. 194 C. proc. civ.

Din această perspectivă, susţinerile autoarei căii de atac sunt unele de netemeinicie, întrucât prin invocarea lor se tinde la o reevaluare a probatoriului din cauză, în special, a înscrisurilor reţinute de instanţa de prim control judiciar la pronunţarea deciziei de admitere a apelului.

Or, astfel de critici scapă cenzurii instanţei de recurs, al cărei control este limitat, de însuşi conţinutul introductiv al art. 488 C. proc. civ., doar la criticile de nelegalitate, nu şi la cele de eventuală netemeinicie, întrucât recursul este reglementat drept o cale de atac extraordinară, care priveşte analiza măsurii în care criticile aduse prin recurs hotărârii instanţei anterioare se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, prin argumentele sale recurenta urmăreşte să provoace un nou control de fond, cu toate că legea recunoaşte doar dublul grad de jurisdicţie şi căile extraordinare de atac, nu şi al treilea grad devolutiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1825/15.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 februarie 2023.