Jurisdictional conflict between civil and administrative courts over insurance guarantee fund payment decisions under Law No. 213/2015

Şedinţa publică din data de 15 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la 09.06.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, solicitând obligarea acestuia la emiterea unei decizii în temeiul art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, cu privire la pretenţiile pe care le-a formulat, precum şi stabilirea unui termen pentru emiterea deciziei, de 10 zile la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancţiunea unei penalităţi fixate pentru fiecare zi de întârziere, în cuantum de 1.000 RON şi a unei amenzi aplicate conducătorului pârâtului, în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pentru fiecare zi de întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 241/15.09.2022, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că modificarea prin O.U.G. nr. 102/2021 a art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 relevă intenţia legiuitorului de a asigura soluţionarea unitară a litigiilor de natura celui dedus judecăţii, astfel că instanţele civile de la sediul Fondului sunt competente şi în soluţionarea acţiunilor având ca obiect obligarea sa la emiterea deciziilor.

La rândul său, prin sentinţa civilă nr. 3035/08.12.2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că, în soluţionarea acţiunii deduse judecăţii, competenţa reglementată de art. 13 din Legea 213/2015 nu poate fi incidentă decât în urma unei interpretări extensive a legii, ceea ce ar nesocoti natura raporturilor juridice derivând din refuzul autorităţii publice de a răspunde petentului.

Înalta Curte, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanţele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunţa regulatorul de competenţă, în temeiul art. 135 C. proc. civ. şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În litigiul pendinte, reclamantul, creditor de asigurări în sensul Legii nr. 213/2015, s-a adresat Fondului de Garantare a Asiguraţilor, solicitând plata sumelor de 1.586,7 RON, cu titlu de daune materiale şi de 498.413,3 RON, cu titlu de daune morale, în temeiul art. 12 din lege; confruntat cu lipsa unui răspuns, solicită instanţei obligarea pârâtului la emiterea unei decizii cu privire la cererea de plată.

Statuările divergente asupra competenţei ale instanţelor aflate în conflict derivă din calificarea diferită dată acţiunii.

Cererea de faţă nu prezintă elemente care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ, jurisdicţie care nu este una intuitu personae, fiind determinată numai de o prevedere expresă a legii sau de întrunirea caracteristicilor evocate de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004. În consecinţă, stabilirea instanţei competente material pentru acţiunea de faţă presupune ca antecedent logic calificarea raportului juridic din care derivă creanţa creditorului de asigurări.

Articolul 12 şi următoarele din Legea nr. 213/2015 denotă că interpunerea Fondului în raportul juridic de garantare existent între creditorul de asigurări şi asigurător intervine în situaţia insolvabilităţii sau falimentului asigurătorului şi urmăreşte satisfacerea creanţei de asigurări din disponibilităţile Fondului; între creditorii de asigurări şi Fond nu se naşte, însă, un raport juridic distinct de cel originar. Concluzia este susţinută şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României, fiind relevantă în acest sens decizia nr. 270/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 770/09.08.2021 şi de jurisprudenţa obligatorie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (decizia nr. 29/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 509/15.06.2020).

Aşadar, natura dreptului pe care îl dobândeşte creditorul de asigurări este a unui drept subiectiv civil patrimonial, iar decizia Fondului priveşte aplicarea dispoziţiilor legale în materie de asigurări şi interpretarea contractului de asigurare încheiat de părţi.

De altfel, la adoptarea O.U.G. nr. 102/2021, legiuitorul delegat a precizat în nota de fundamentare, întocmită în temeiul art. 30 din Legea nr. 24/2000, că se are în vedere "modificarea căii de atac a deciziilor Fondului de respingere a plăţii sumelor solicitate; astfel, proiectul de Ordonanţă de urgenţă prevede faptul că asemenea decizii pot fi contestate la instanţele civile de la sediul Fondului (spre deosebire de prevederile actuale care stabilesc posibilitatea de contestare la Curtea de Apel Bucureşti), căile de atac fiind cele prevăzute de C. proc. civ.. (…)". De asemenea, s-a arătat că, drept consecinţă a "modificării căii de atac din contencios în civil, proiectul de Ordonanţă de urgenţă conţine totodată propunerea de reglementare a faptului că acţiunile, cererile, obiecţiunile, contestaţiile introduse la instanţele judecătoreşti în temeiul Legii nr. 213/2015 se taxează cu 200 RON".

În consecinţă, Înalta Curte impune concluzia că instanţa competentă pentru judecarea acţiunilor îndreptate împotriva deciziilor emise de Fondul de Garantare a Asiguraţilor este deopotrivă competentă în soluţionarea cererilor care derivă din temporizarea procedurii reglementate de art. 12 şi art. 14 din Legea nr. 213/2015.

Având în vedere considerentele expuse mai sus şi luând act că valoarea obiectului cererii este superioară sumei de 200.000 RON, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4), cu aplicarea art. 95 pct. 1 şi art. 107 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică astăzi, 15 februarie 2023.